De neinteles luna asta...

1. Vreau sa trag un semnal de alarma! In ultimul timp am vazut ca toti pustanii sunt cazuti in cap dupa masini... visul vietii lor e sa implineasca dracu mai repede 18 ani si sa-si ia permisul, sa mearga cu masina la scoala din spatele blocului. Cu masina, fara masina, dar sa-si scrie prima chestie in CV... "posesor permis auto categoria B". Afara de faptul ca il platesc pe instructor sa nu faca scoala sau doar cateva ore, mai nou, toti care dau examen, spun ca tre sa dai spaga ca sa-l iei. Altfel nu. Ca ei pot sa invete oricat, daca nu l-au uns pe militian, nu le da permisul. "Ce-ai facut la examen?"... "M-a picat, pai daca n-am vrut sa-i dau spaga!
" Cica nu se mai ia permisul decat pe spaga. Asa o fi?! Asta sa fie una din cauzele nervilor mei in trafic? Ei sunt buni, invata, sunt cei mai talentati soferi... ehee, inca de la 14 ani! Dar nu vrea militianul sa le dea permisul. E ca atunci cand aflii ca cineva si-a lovit masina... " Am auzit c-ai lovit-o!"... "Da, ba... a intrat un prost in mine!" Intotdeauna cineva intra in tine cand o lovesti, chiar daca tu esti acela care nu i-ai acordat prioritate... dar e mai bine decat s-o zagarai in parcare. Esti nevinovat in comunitatea soferilor cu spaga data la examen si masina cumparata din pamantul vandut de ala batran... " a intrat un prost in mine!"


2. Desi am un pic pretentia ca ma pricep sa ascult muzica, n-o sa-i inteleg niciodata pe cei ce-si spun, foarte pretentios, digei, adica DJ. E vorba de cei ce apar cu o cutiuta, asa, patrata, cu multe butoane si cateva luminite, nu stiu cum ii zice, poate mixer, sampler... cei mai avansati au si o clapa mica. Nu vorbesc de cei ce invart platanele, de cei de la rap sau rock, si nici de profesionistii care pun muzica in club... astia dau bine. Dar sunt cativa de genul, DJ Project, Fly Project, Impact, care ma scot din minti cand ii vad. Desi au compozitii bune si o gagica frumoasa in fata, nu inteleg de ce tin neparat sa apara si ei. Ii vezi in videoclipuri cum mimeaza ei suferinta, cum mangaie aparatele alea cu butoane, simtind muzica mai ceva ca un dirijor de orchestra. Apogeul penibilului il ating cand sunt invitati la emisiuni tv. Daca nu sunt in tricou, isi sufleca mainile... au treaba... si incep sa atinga potentometrele alea, cu doua degete, mai delicat decat ai atinge sfarcurile unei femei plina de dorinte. Obligatoriu ceasuri scumpe la maini sau bratari, cei mai tineri au si tatuaje, ca doar mainile sunt interfata lor cu fanii de la tv. Dansand un pic din cap si umeri, se lasa pe spate si isi indoaie usor ghenunchii, cand da drumul la un buton, cu o misare larga a mainii, ca-n reluare. Mai se lasa si pe un picioar in fata si le ciupeste la repezeala, de parca ar smulge fire de par, dupa care le si incruciseaza pe aparat. La emisiuni este mereu zambitor, in contradictie totala cu clipul, unde se simte in pielea lui Keanu Reeves dintr-o celebra poveste de dragoste. Cu totii stim ca nu e nevoie de atata reglat de butoane sau invartit de discuri ca sa iasa, de multe ori o tampenie, numita pompos, dj mix.



Am mai vazut playbackuri jenante, dar sa mimezi cantatul la butoane e prea de tot! Ba isi mai pun si castile pe urechi! De fapt, dupa gat e mai cool, si isi ridica din cand in cand pe-o ureche cate una si tine o mana la ea, iar cealalta in aer, sa se piarda in muzica, mai!... Oare asculta negativul in casti? La ce bun?!

http://www.youtube.com/watch?v=HFLcw86qR5E
http://www.youtube.com/watch?v=wBh9Jk8Ox7g
http://www.youtube.com/watch?v=u56mVxoEyTw
http://www.youtube.com/watch?v=vAurTitsxwE&feature=related

Aveam noi un prieten cand o lalaiam cu instrumentele... si odata s-a oferit sa ne "faca" sunetul la o cantare. Am acceptat, doar el era cel care dadea muzica la discoteca, trebuia sa se priceapa! Si cand a pornit cantarea, s-a apucat Marian al nostru de treaba! Si-a suflecat mainile si s-a bagat in amaratul nostru de mixer cu 5 canale, din care mergeau doar 4. Si l-a butonat el, si a tot umblat la potentometre, cu doua maini, in continuu, minim, maxim, cum vazuse la MTV.
Basi,inalte,volum,delay... Ne-a facut varza cu carne!.. o sa va arat imagini. A trebui sa fie de inteles si astia, totusi... intotdeauna omul a fost atras de butoane!


3. Sunt sigur ca despartirile sunt grele. E foarte greu sa te desparti de cineva, mai ales daca au fost si ceva sentimente la mijloc. Acum cativa ani, cand nici macar nu existau telefoane mobile, era mai usor. Te vedeai cu ea, ii explicai ca nu e ea de vina, ca tu esti vionovatul, dar nu mai are rost, macar pentru un timp,etc. Lacrimi, oftaturi, poate si un pupat de adio, hai ca nu mai prind tramvaiul, mai vorbim noi... Si cam asta era... mai ales daca stateai in alt cartier sau invatai la alta scoala. Treaba s-a complicat un pic odata cu aparitia mobilelor... beepuri, telefoane la miezul noptii, mesaje gramada... dar totul a scapat de sub control cu Messengerul asta. N-am incercat, dar banuiesc ca e o munca titanica sa te desparti de o gacica pe care o mai ai si in lista de mess. Ma rog, sau invers... nu conteaza sexele, cine de cine se desparte, nu vorbesc doar din perspectiva baiatului. Sa-i spui adio brusc?.. Nu e indicat... oricum sentimentele nu dispar asa ca pocnitul din degete. Trebuie timp, ranile adanci se vindeca greu, se ling, vorba aia... pot ramane cicatrici urate.
Cel care a initiat procesul de partaj, banuiesc ca nu-i poate bate si cuiele la sicriu... adica sa-l stearga din lista de mess. Ar fi inuman... Imi inchipui pe parasit stand ca prostul si privin monitorul, doar-doar apare din coltul dreapta-jos... "florica is now online". Si cand apare!.. Ii contempelaza noul avatar... o fi trista, o fi vesela? Statusul asta se refera la mine? Citeste cu nesatz off-lineurile, poate ii scrie ceva, macar un mass de la ea. De ce oare asculta melodia asta acum? Oare imi transmite ceva?
O mai abordeaza amical cu inima in gat, desi e pe net, si-i adreseaza un zambaret d'ala simplu :) ca sa nu se mai incurce treburile, ca vorba pe mess e atat de inexpresiva si fada, incat orice poate complica iremediabil situatia. De ce nu mai sta online? Se ascunde de mine? O fi plecat la munte cu alta... Nu mai sta pe net? Cum sa nu mai stea pe net?! N-ai cum sa te lasi de net... Cel mai destept lucru, care binenteles e o utopie, ca asa-s lucrurile destepte.... cand incepi o relatie, sau cand simti ca e pe cale sa inceapa, sa hotarasti impreuna cu ea/el sa nu faceti schimb de id-uri. Messengerul e moartea pasiunii, ascultati la mine! Nu vreau sa-mi inchipui un barbat care sta la birou cel putin 8 ore, cu treburi subtiri, sa o vada non-stop in lista, pe sotia sa, aflata la alt job de birou. Si sa se mai si converseze intruna... de ce nu raspunzi? unde ai fost? mai stai? zi ceva! ai treaba? ce-i cu statusul asta? vorbesti si cu altcineva in momentul asta? se pare ca n-ai chef de mine!.. Sa vadeti placere pe om cand se intoarce acasa seara... Eu unul as intra direct in carciuma, decat sa dau iar de nevasta-mea...
Ma gandesc la saracii ginecologi, care dupa o zi de munca extenuanta, se intorc acasa si trebuie sa se apuce si de sotie, s-o omeneasca, deh... nu s-or fi saturat?!


4. Azi 29 Februarie... cu o zi inainte de celebra zi de 1 Martie... e vineri, zi de lucru. N-am stiut niciodata de ce nu-mi place ziua de martisor si nici aia de 8 martie, desi tin la traditii, le respect, dar ma enerveaza apropierea lor. In nicun caz pentru ca as fi zgarcit, proabil pentru ca ele sunt pentru femei sau fatalai, de exemplu, mie-mi palce aia cu 40 de pahare, sau 44.... ca niciodata n-am stiut exact cate, asa ca dupa 40, mai beam 4, ca sa fiu sigur ca respect traditia.
Nici nu-mi vine sa ies din casa de sarbatorile astea, nici la scoala nu ma duceam... probabil si pentru ca sunt prea timid... pam-pam.
Ma, si anul asta, cum stau ca mai mereu prost cu banii si cheful, ma uit cu colegul in calendar si ne relaxam zambitori cand vedem ca 1 si 8 martie pica sambata. Hai ca-am scapat de femeile de la munca... E ceva totusi!
Azi dimineata cand vin... surpriza! Toata lumea, toti soferii, cu flori, cu martisoare, pupaturi, veselie, astea... Pana si Matei a adus buchete de flori.... Unde ajungem, frate, daca si Hagi Tudose al nostru aduce flori la serviciu? Si pe 29 februarie! Mi-au stricat ziua, dar am zis ca tot nu i-au martisoare azi. Maine, nene!.. vorba lu' Matei cand sa faca cinste de ziua lui, care cadea sambata... Nu inteleg acum de ce n-a mai respectat treaba asta! Ca doar maine e 1... Acu' s-a gasit el sa aduca flori anticipat! De baut nu a dat anticipat!
Ca sa scap, am lansat zvonul... nu fac cadouri decat in ziua aniversarii, ca sunt superstitios, n-o sa-i mearga bine sarbatoritului!

Spune-mi ce numar ai, ca sa-ti spun ce minte n-ai!

De mic am fost obsedat de numerele de la masini. Inventasem un joc, fotbal ma gandeam c-ar fi, cu numerele de la masini. Stiam toate numerele masinilor din cartier, dar am fost tare dezamagit cand s-au schimbat cu literele astea de acum. Nu mai au farmec, parca sunt taranesti. Aparusera la inceput celebrele B xx SEX sau B xx DAN... unde or fi disparut astea, ca n-am mai vazut demult!? Mai erau tiganii care purtau AUR, BOS, BAT sau SEF... si masinile de familie, cu initialele fiecarui membru, daca familia avea mai mult de un copil, initiala tatalui nu mai avea loc, binenteles. S-a trecut la lucruri mai serioase, cu literele mai distantate sau mai inghesuite, astfel incat sa iasa ceva frumos... B 8 0PEL, la taranusii cu opel, sau cel mai recent vazut si pozat, BV IONUT, care era de fapt B 10 NUT.



Cel mai tare... am auzit de IS 10 ANA, tot cu acea codita de la 1 stearsa, iesind un IS IOANA, varianta moldoveneasca al lui "SUNT IOANA". Cu "5" citit "S" si "1" citit "I", taranusii au mai scornit... B 01 LER, B 01 COT, B 15 NIS, B 50 NYA, B 01 ERU. Taranul sef avea totusi ultimele litere GUV, SRI, SPP sau FBI. Cei care se considerau mai cool aveau DJ-04-FUN sau GXG, evident pe proprietar chemandu-l George. Pana si tampitii aia de gabori aveau la masinile din dotare POL! Eh, ghiciti acum ce numar avea popa din Buciumeni la dacia aia rosie!.. Nu era IAD, era doar B 01 RAI... am vazut-o cu ochii mei.





Mai tarziu a aparut internetul si era normal sa iasa la iveala si soferii internauti... NFS GTA LOL WTF STF WWW. Am gasit chiar si pe un forum o discutie aprinsa despre numere cool ale masinilor. Astfel am aflat de la diferiti internauti ca e la moda... la moda, frate!... numarul cu WST sau WSN. Nu m-am prins inca de la ce vine, dar sunt tare curios!
Ma gandesc daca numerele trebuiau sa contina 4 litere la sfarsit, pai ce dezmat iesea! Si stiu ca totul a plecat de la filmele americane cu texani... tot un fel de tarani, dar ai lor. Prima data am vazut in "Dallas"... aveau aia la numar doar "EWING" si cate o cifra, care probabil semnifica pozitia in familie, stiu ca JR avea 1.
Acum pe toti soferii de camioane i-a pocnit sa-si puna in geam numele. De ce, frate?! De ce sa le stie lumea numele? Ce placere tre sa aiba ei cand trec pe langa altii care le vad numele in geam? "Aaa... uite-l pe Costel!.. Pfuu, si Adrian e pe aici!" Astia chiar cred ca le admira cineva numele? Ba, si unii il scriu oricum, numa' sa fie in geam, sa-l vaza lumea! Un prieten d'al meu, pe care-l pup cat e de urat daca vede asta, si-a tras la imprimanta o coala A4 cu "DIDI" si a lipit-o cu scoci de parbriz. Acum stie toata tara cine e! Un sofer de la mine, a carui porecla e Fane Bila, fara caciulita la "a"... n-a gasit altceva sa-si puna in geam la camion, decat o punga galben-rosie de la magazinul "Bila", decupata frumos si lipita cu scoci. Acum am vazut ca s-au facut mai baieti soferii... multi au in geam numele imprimat pe tablite ingrijite si cu tot cu emblema, exact ca numarul oficial de pe bara, doar ca scrie "VIOREL".
Asta-i marea dezamagire si a soferasilor de categoria B, cu turisme, ca nu-si pot pune la numar doar numele. Macar doar in fata, sa stie lumea cu cine se pune.
Odata, intr-o mare aglomeratie i-am facut semn celui care venea din sens opus, sa treca primul, pe langa mine. Avea la numar ANK. Era o gagicuta foarte timida si nu prea indraznea sa treaca, avea foarte putin loc si ridicase gatul peste volan si belise ochii, foarte concentrata. Nerabdator, i-am strigat pe geam... "Hai, Ancuto, ca e loc!"
Cand a trecut prin dreptul meu, m-a interbat foarte mirata... "Dar de unde ne cunoastem?!"



In loc de PS... cu putin inainte sa postez asta, am aflat din surse sigure... adica frati-miu, care stie toate taraniile din lume... despre ce e vorba cu numerele WST si WSN. Se pare ca au existat candva in suita prezidentiala aceste numere, ca sa le recunoasca cine trebuie.

Infruntand Barbierul din Sevilia

Ma suna acu' o sapatamana un prieten, cum ca a fost ziua lui si vrea sa ne cinsteasca.
- "O bere servesti?"... ma intreaba.
- "Hai, ma, ce dracu... doar ma stii. Am refuzat eu vreodata?! Unde mergem?".
- "La Barbierul din Sevilia"... cica.
- "Aha, suna misto. Unde e asta?"
- "La Opera, ma... la Opera Romana!"
- "E deschis decurand, sau cum? N-am mai auzit de el!"... am zis convins ca n-am cum sa mai stiu noile baruri, daca n-am mai iesit demult din curtea scolii.
- "Nu, ma, a fost si luna trecuta! Cum dracu n-ai auzit de Barbierul din Sevilia?! Sa te imbraci si tu mai altfel, adica nu neaparat la costum, dar sa nu vii in blugi si sapca.
- "Ba, da-ma dracu!.. Unde ma duci? O sa ma puna sa stau frumos, drept, la masa si sa duc paharul la gura cu degetul mic ridicat?"
Dupa rasul lui, mi-am dat seama rusinat, ca omul ma invitase la Opera nu la o bere. Si uite asa, din "mananci calule ovaz", situatia se transforma rapid si trist, in "nu strica orzul pe gaste".



Ma, nene, si am fost si la opera! Chiar daca Cristi, un alt invitat, imi dadea sperante la telefon in ziua aia... "Ba, sper ca e caterinca cu opera asta, ca mie mi-e o sete teribila duminica dupa-amiaza! De ce sa ne chinuim cand putem sa mergem si noi sa bem ceva, ca oamenii?"
Acu' dupa ce am trecut cu bine, pot sa zic doar ca e interesant, dar doar daca tine vreo 45 de min max... ca dupa aia nu stii la ce sa-ti mai zboare minte, ca sa n-adormi. Am numarat becurile din candelabru, am studiat vestimentatia spectatorilor, m-am gandit la planuri de afaceri paguboase si in general, preocuparea mea intensa era cum si in ce moment sa ma mut de pe o buca pe alta. Ba chiar am incercat sa ma inchipui pe stadion, cum ar fi acum sa inceapa sa cante si sa bata din palme publicul, oare cum s-ar auzi?! Vazusem eu intr-un filmulet niste suporteri greci ai lui PAOK Salonik, cantand la balcoanele unei sali de genul asta, poate tot la opera... si se auzea demential.



Daca nu era orchestra simfonica, nu puteam sa fac fata, nu reuseam sa trec peste piesa asta, desi celebra. Noroc ca am mai inganat, acolo, cate ceva, pe acordurile viorilor si harpei. M-a fermecat intotdeauna harpa, de cand am citit "Jack si vrejul de fasole".
Cel mai mult mi-au placut pauzele... Timp de 15 minute lumea iesea pe hol, nu la tigara, ca nu era voie, ci la socializat. Cercuri de tineri sau mai varstnici, imbracati elegant, isi impartaseau, zambind fortat, vastele cunostinte culturale, iar altii se plimbau agale cu mainile la spate, dandu-si cu parerea despre pozele de pe pereti, cu importanti oameni in domeniu, probabil. N-au lipsit, desigur, pipitzele cu cizmulite, gentuta si pantaloni de Bamboo, care coborau din jeepuri si nici domnii eleganti, cu pipe si palarii, care ma agasau cu intrebari privind biletele la negru. Probabil ca paream dubios, asteptandu-mi prietenii in fata Operei, ras in cap si cu geaca neagra, tinand in mana un teanc de bilete roz.
Casa inchisa, sala plina, ropote de aplauze... Daca succesul teatrului si al concertului simfonic il inteleg fara probleme, am facut un efort si am inteles si succesul operei... artistii de pe scena chiar muncesc si chiar au un talent evident. Ce nu prea vad bine, e daca toata lumea prezenta acolo apreciaza opera sau au venit doar ca sa se simta mai presus de aia care merg pe stadion? N-as zice ca sunt mai presus, mai ales la sfarsitul piesei, cand artistii faceau plecaciuni, iar spectatorii aplaudau in picioare... Unii erau chiar incantati, altii dadeau sa iasa cat mai repede afara, bulucindu-se pe randurile stramte, iar eu m-am infiorat pur si simplu cand am auzit niste urlete ici si colo.... "Baooo, baooo!". Ragete, nu altceva, amplificate hidos de acustica imensei sali. Se auzea absolut oribil, desi nu vedeam cine sunt autorii onomatopeelor! Si culmea, tanarul din rolul principal era extaziat! Prindea cu privirea cate un "bravo" d'asta, si zambea atat de multumit, incat am inteles ca asta era scopul lui defapt.. sa stranga cat mai multe urlete la final. Asa cum omului de rand, talentat doar la pat, ii mijeste un zambet strengaresc, pe intuneric, cand smulge strigatele mai mult sau mai putin sincere, ori placute, ale partenerei, in momentul culminant al unei partide obisnuite de amor.