Melodia cu care m-am terzit

Spre surprinderea mea, si ieri si azi, contrar obiceiurilor din week-end, am deschis ochii cu cate o piesa in cap. Astazi am avut in cap un vers... "Why'd you have to go and let it die?"... pe care l-am identificat repede ca fiind de la Foo Fighters. Asta e trupa facuta de Dave Grohl, fostul baterist de la Nirvana. Este una dintre cele mai de succes reprofilari ale unui muzician. Ca si Phil Colins, care din baterist la Genesis a devenit un celebru vocal, si Dave Grohl are un mare succes ca si chitarist si vocal, desi toata lumea se astepta ca dupa Nirvana sa continue tot ca tobosar. Multe piese Foo Fighters sunt facute de el inca de pe vremea Nirvanei, dar le-a tinut ascunse atunci, pentru ca oricum ar fi fost eclipsat de Kurt Cobain.
Ocazional, el mai batea la tobe si pentru Queens Of The Stone Age. Un moment amuzant cu el dintr-un concert... aici.

Piesa cu care m-am trezit se numeste "Let it die" si e de pe ultimul album Foo Fighters din 2007.

Melodia cu care m-am terzit

Auzisem o piesa noua ce circula pe Guerrilla sau pe Cityfm, cu o trupa pe care nu o stiu, o piesa asa de vara, dar chiar ok. Are un pic din stilul Dog Eat Dog si Mighty Mighty Bosstones, cu o trompeta. B.Ton ii zice si am fost surprins sa aflu catrupa e chiar veche si piesa are vreo 2 ani. Am gasit aici, la sectiunea vidoclipuri, o alta pieasa pe care o stiam parca, se numeste "Imagineaza-ti".

Se pare ca trupa nu mai exista si s-ar fi transformat in ceva punk, care suna ca orice punk romanesc, cam slabut... Se numeste Hab-AR si suna cam asa.

Discutam aseara cu cineva despre piesa asta si nu stiam cine canta. M-am trezit cu ea in cap dimineata si am cautat-o pe net.


B.Ton - Tic-tac

Melodia cu care m-am terzit

Ia sa vezi cu ce m-am trezit azi... E una din zilele in care sunt cam jenat de melodia cu care m-am trezit. Nu stiu cum s-a facut, dar m-am terzit in cap cu "bine ai venit ingerul meu". M-am dumirit repede si de restul melodiei si am cautat versurile pe net. Mi-a aparut Celia. N-am auzit niciodata de ea, dar stiam melodia si vazusem si clipul odata. A incercat regizorul sa faca ceva artistic, dar eu il gasesc un pic penibil. Melodia e genul care-ti ramane repede in cap, desi nu e cine stie ce, iar ultimul refren pe doua voci ma zagarie pe simturi.

Celia - Soapte

Melodia cu care m-am terzit

Si pentru ca ziceam aici ca n-am prea mai auzit de Bush, uite ca vocalul lor, Gavin Rossdale a scos un album solo, mai lalait asa, pentru dragastosi. Si de dimineata m-am trezit cu asta...

Gavin Rossdale - Love remains

Moartea pe Google

Sunt sigur ca pe fiecare dintre voi l-a manat fudula curiozitate de a-si cauta pe google numele. Asa am facut si eu azi, desi dadusem mai demult si imi aparusera cateva chestii despre mine. E... acum, convins ca m-am facut mai mare si mai frumos, am dat din nou, nerabdator sa vad daca am ramas cu vreo realizare in inimile motoarelor de cautare, chiar daca eram constient ca viata mea se desfasoara in acelasi mod banal… sa vadem pana cand.
Dau enter nu foarte convins, si raman cu gura cascata la primul titlu gasit… “Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe… cutarita” Adica numele meu intreg. Adica pe mine?! Mi s-au taiat picioarele gandindu-ma la ciudatenia asta si am dat si cautare pe imagini. Poza care mi-a aparut in fata mi-a pus capac… doua cruci alaturate, cu coroane de flori proaspete, iar pe una scria chiar numele meu. Am citit pe litere si da… era fix numele meu. Nume foarte rar, pe care n-am mai auzit sa-l poarte cineva in tara, desi m-am documentat. Foarte naspa senzatie sa-ti vezi propria-ti cruce. Fiind un pic bolnav cu capul cred, mai demult, mi-am inchipuit, desi nu-mi doream evident, cum ar fi sa moara jucatorul meu preferat de fotbal… si a murit… cum ar fi sa-mi moara cineva din familie… si a murit… sau cum ar fi sa-mi moara un prieten… si a murit, ba chiar mai multi. Normal, m-am gandit cum ar fi sa mor si eu. Sper ca asta sa fi fost moarte mea… moartea pe google. Sper sa fi scapat pentru urmatorii ani. Oricum am facut eforturi titanice de a nu ma mai gandi la moarte, mi-e frica sa nu cumva sa influentez soarta a mea sau a altora, cu mintea mea bolnava.
Am cunoscut odata un betiv... pai da, ce sa fac, n-am cunoscut vreun scriitor, ca doar nu umblu prin biblioteci. Eram mai multi prieteni si ne-a spus ca ne stie zonele de origine ale familiei fiecaruia, dupa nume. N-a gresit la nimeni, la mine a zis hotarat… “Valcea”. Asa era, familia mea are originile in Valcea si nume de familie ca al nostru am mai vazut doar pe acolo. Baiatul mort in accident de masina si care a aparut in ziarele locale si pe google, e tot de acolo. Mai am rude cu numele asta in Valcea, dar el nu cred ca e din neamul meu. Cosmarul continua... gasesc clip si pe youtube despre asta.
Desi acum ma incurajez cu senzatia aia pe care o ai dupa ce te visezi mort, adica “ti-a murit moartea”, nu pot sa nu recunosc ca m-am grabit sa scriu asta, s-o vedeti si voi repede pana nu mi se intampla doamne fereste ceva. Am vrut s-o pum maine pe blog, dar o pun azi… parca am intrat in criza de timp, sa mor. Aoleu… ptuu, ptuu, ptuu… bat in lemn! Macar ramaneti cu aminteirea unui fenomen paranormal.
Am citit articolul despre accident si inmormantare si am constientizat ce ramane dupa noi…

“Tragedia din wekendul trecut a avut printre alte urmări şi aceea a creşetrii numărului de vizitatori pe paginile de internet ale presei vâlcene. Şi „ Ziarul de Vâlcea” a înregistrat creşteri semnificative. Luni ziarele s-au vândut foarte bine. Dacă oamenii mai în vârstă, prieteni sau cunoscuţi a celor două familii greu încercate de moartea tinerilor WZ şi XY au ales ediţiile tipărite, tinerii, colegii, prietenii cunoscuţii, elevii liceelor din Vâlcea au preferat lectura pe internet.”

Melodia cu care m-am terzit.

S-au cam rarit melodiile cu care ma trezesc dimineata, asta pentru ca am impus o regula. Am numit-o regula spalatului si se refera la faptul ca nu este demna de a se numi "melodia cu care m-am trezit", decat cea care imi vine in cap in intrervalul cuprins intre deschisul ochilor si spalatul la baie... adica maxim 5 minute. Am zis ca nu e fair-play sa nu impun o limita, ca pe urma se creaza discutii care ma vor framanta toata ziua.
Am mai avut zilele trecute cateva tentative, dar n-am reusit deloc sa le identific in ziua respectiva, ci dupa cateva zile... Iron Maiden - Wasted years sau Chris Cornell - You Know my name.
Pe asta de azi recunosc ca am ascultat-o aseara in masina. Nu imi plac prea mult baietii, dar voi merge sigur la Best Fest sa-i vad.

Stereophonics - Dakota

De ce rad oamenii la filme de groaza?

Dar de ce-si duc baietii prietenele la filme de groaza? Lipsa de romantism sau de inspiratie… Mai rar cand fata ii propune lui un film d’asta. Habar n-am de ce. Pe lista la cinematograf erau numai filme proaste. Lume putina, cateva perechi de fete bronzate la solar si cu ochelari monstruosi, dar si doi baieti cu sepci de huligani, isi cumparau bilete la “Sex and the city”. Probabil banuiau ca la filmul asta vin fete neinsotite sau erau doar fideli urmaritori ai celor patru purisance.
Prima data cand are si ea dreptul sa aleaga filmul la care sa intram, fata mea, desi era ziua ei si era una din cele trei iesiri impreuna pe an, alege neasteptat, un film de graoza. “Fotografii bantuite” sau “ Shutter”. Asiguramdu-ma galant ca nu vrea alt film, accept, nu inainte de a-mi expune fatis, dar delicat, sacrificiile pe care le fac pentru asta… renuntarea la fabulosul “Indiana Jones” sau pierderea importantului meci Spania-Rusia. Mi s-a parut ciudat, stiind ca nu-i plac astea de groaza, dar dupa aia m-am gandit, ca de fapt vroia sa nu ma chinuie totusi atat de mult, dupa ce o invitasem in sfarsit la o iesire in oras. Mi-am dat seama acum cand sriu asta... Cum e fascinata de Japonia, filmul e facut de un japonez si se petrece in Japonia.
Desi tocmai mancasem si eram full, am trecut obligatoriu pe la standuri si am achizitionat obisnuitul meniu de film… o galeata de floricele si o galeata de cola. Tot o galeata de bani am dat si pe ele. In sala vreo 10 persoane, doi cate doi.. Incerc sa fiu corect si civilizat si imi caut preocupat randul si locurile, nu ca pe stadion…. 9, 10, 11… la 12 si 13, locurile mele, doua blonde, pitipoancele cu ochelari de soare, pe care le vazusem la intrare. Cei drept, cinste lor, nu aveau ochelarii la ochi si mestecau preocupate, fara sa ma bage in seama, ingropandu-si manutele in galetile de floricele, cu incheieturile indoite delicat.
Nu stiu de ce, dar atmosfera de la cinema ma provoaca sa fac caterinca. Ma gandeam sa le scol pe blonde de pe scaun, chiar daca langa ele era liber, iar sala era goala. Arunc un ochi fugar in intuneric sa vad ce vecini am, sa-mi adaptez comportamentul si sa-mi iau fatza de film de groaza. Ma asez langa blonde, nu inainte de a bombani nemultumit, avand grija sa auda si ele, sa stie ca au incalcat regulile, dar eu sunt baiat finut si tolerant. Las totusi un scaun intre noi, ca zona tampon, nu era firesc sa ma asez chiar in sufletul lor, sala era goala, iar in spatele meu aveam militia. Care totusi nu se putea aseza acolo, fiind in spatele meu si randul foarte stramt. Asa ca mi-am depozitat pe scaunul tampon galeata de floricele si sapca si m-am tolanit in fotoliu. Imi intind picioarele intre sacaunele din fata si ma gandesc daca n-ar fi o idée inspirata sa ma descalt, ca tare ma mai strang pantofii mei bulgaresti. N-ar observa nimeni, asa ca impartasesc cu prietena mea aceasta idée. Ma convinge ca n-ar vedea nimeni, dar ar simti toata lumea ca am stat incaltat vreo 12 ore pe caldurile astea.
Ridic nemultumit mustata, ca Al Bundy cand e dezamagit si m-apuc de floricele, in timp ce deja se derula clasica scena din filmele de graoza… niste tineri lovesc cu masina o fantoma. Un fleac! Pana atunci totul bine si frumos… un cuplu dragut, muzica romantica, dragoste pe pervazul geamului si brusc apare bubuitura… Toate nenorocirile pamantului se abat in sala aia coborand gramada prin boxele imense, de-mi zguduie scaunul, ca-n tramvai. Un vuiet speriat se aude in sala si fetele scot oftatul de usurare. Zambesc. “O sa fie distractie”, zic. De unde… Observand pericolul sala se uneste telepatic, de parca deja eram prieteni cu totii desi nu ne vedeam deloc unii pe altii. Vad doar pe ala din fata ca bea bere. Cum dracu a intrat cu ea? Sau se vinde la intrare… Si eu n-am stiut? Pfuuu, ce-as fi tras si o tigara.! Primesc un sms… Spania-Rusia 4-1. E bine, macar scot banii de film la pariuri.
Doua triste intra in sala dupa vreo sfert de ora de la incepere si se apuca sa-si caute locurile de pe bilet. N-or fi tocmai astea pe care stau eu si s-or gandi sa ma ridice? Hai ca asta ar fi buna…. Ce show ar iesi! Cred ca au observat ele ceva, asa ca o apuca pe randul din fata mea si taman pe scaunele intre care tinem eu picioarele se aseaza. Ba, ce ghinion… ba, ce vaci! Imi venea sa le intreb politicos daca nu cumva mai sunt locuri libere in sala. Imi scot cu greu picioarele dintre ele, convins ca stricandu-mi echilibrul mediului confortabil, sederea mea va fi un calvar.
Si cum ziceam, faza de debut a groazei a luat pe nepregatite minipublicul din sala, facand cateva victime printre scumpicile prezente.


Asa ca de aici incolo, toata lumea a inceput sa bombane, sa susoteasca, parca tinandu-si unul altuia de urat. Ca san u mai fie surpinsi de o eventuala grazavie video sau audio, cei din sala parca se incurajau reciproc, prefacandu-se viteji. Caterinca si relaxarea domneau in sala, toata lumea se simtea bine, desi pe eranul gigant mustele devorau un cadavru, iar fantoma unei japoneze mici si urate bantuia o blonda frumoasa.
Asa ca la fiecare faza groaznica lumea era tare amuzata, pierise tot farmecul filmului, de-mi vendea sa ma ridic si sa le fac un pic de morala. Ma gandeam la filmele americane unde aratau cinematografe in care lumea urla de groaza la astfel de filme, unde gagicile se urcau de frica pe partenerii lor. E, as!... Blondele de langa mine se amuzau copios, desi daca le cautai dupa prima faza cu accidentul, erau ude toate. Alea doua din fata erau relaxate, probabil se simteau in siguranta cu mine in spatele lor, ca ma batea gandul sa-mi pun doua floricele pe ochi si doua in colturile buzelor si sa le bat pe umar…. ca mr. Bean. Aha… sa vedem pe unde scoteau atunci camasa! Numai pocnitul ala din fata mea, cu berea, ramasese cam panicat cu paharul la gura.
Si asa, intr-o veselie generala si o atmosfera de picnic, omora stafia cativa fatalai, blonda pe stafie, sange, viermi si grohaituri… in fine, genericul de sfarsit! Raman tamp privind minute bune genericul de final, nu stiu de ce, dar imi palce, in timp ce lumea iese multumita si zambitoare, ca atunci cand iesi nesifonat dintr-o situatie grea.
Iesim si noi abia cand intra echipa de maturatori in albastru, iar la iesire, un frezat d’asta trendy vorbea tacticos la telefon, asteptandu-si gagica de la baie… “Alo… la film. Unul de groaza… am ras de m-am cacat pe mine!”

Tricolor

Diseara tot romanul va fi roman, in sfarsit! Joaca Romania! Va fi veselie, cel putin la inceput, vor fi barbati afumati, femei isterice, cantece, aplauze, suferinte, pasiuni si lume dornica de iubit nationala cea in sfarsit calificata. Este momentul prielnic sa apara si suporteri clovni, nelipsiti de la astfel de manifestari. Sunt cel putin la fel de urati ca suporterii huligani. Vopsiti pe fata, ba chiar si pe burta paroasa, cu peruci, goarne, joben pe cap sau caciula cu clopotei, clovnii nationalei vor impanzi stadioanele si terasele sau strazile odata cu apropierea meciului.



Intotdeauna veseli, se simt in centrul atentiei si incearca sa ne rasplateasca pentru asta, strigand “RO-MA-NI-A!” pentru ca noi sa ne simtim bine si sa-i admiram. Vor sa ne bindedispuna, ca omologii lor de la circ. Sunt amuzanti cand sunt solitari. Dar fereasca Dumnezeu sa ai ghinionul sa dai de mai multi la un loc. Brusc devin cei mai buni prieteni, se iau de brate si tipa si se maimutaresc impreuna, fericiti ca au si spectatori. Ziarele ii numesc “adevaratii suporteri”.


Ca tot o dam in tricolor si romanisme… Nu-mi vine sa cred cati romani, si unii cu pretentii de ziaristi sau intelectuali, n-au habar despre cel mai elementar simbol national. Nu vorbesc de imn, aici majoritatea nu stie decat prima strafa, cand se canta imnul pe stadion se incepe cu pieptul in fata si gusa umflata de mandrie… “Desteapta-te romane din somnul cel de moarte”… si dupa prima strafa romanii incep sa bolboroseasca, se desumfla amestecand versurile si cuvintele, in cele din urma lasandu-se pagubasi, iar banda cu imnul se termina in liniste. Astfel, efectul inaltator moare inca din fasa, spre deosebire de ultimul vers al englezilor… “God save the queen”… care iti smulge toate emotiile si ti le uneste cu ale celorlalti conationali, intr-un sublim si inaltator moment.
Vroiam sa vorbesc totusi, de alta treaba… despre alt simbol. Tricolorul. Cred ca cel putin 70% dintre noi incep cu culoarea rosie la stanga, daca l-ar desena. O greseala absolut oribila, probabil influentata si de celebrul vers din vechiul imn… “rosu, galben si albastru este al nostru tricolor”. Sechele comuniste, probabil… Vei gasi aceasta eroare nu numai la clovnii nationalei, care se vopsesc parca intentionat pe dos, dar si la case mai mari… cum ar fi , de exemplu, primaria sectorului 1, acolo unde se unesc destine.

Iar daca este desenat pe orizontala, obligatoriu culoarea de sus este albastru. E timpul sa invatam si noi imnul si steagul, ca alte prostii stim… cum stim ca steagul americii are stelutele in stanga si nu in dreapta, iar cel german are negru deasupra, iar galbenul jos, si nu invers. E simplu… langa batul streagului este intoatdeauna albstru, asa ca atunci cand il priviti, ordinea tricolorului este urmatoarea, de la stanga la dreapta… albastru, galben, rosu!

Cum tre sa arate un picnic.

- Pfuoamaaa… ce-am uitat! Am uitat pusca, ma… trageam si noi la tinta acum, ca baietii! Si nici nu ne mai cacam pe noi de frica noaptea…
- Cum dracu sa uiti pusca, frate?! Pleci la vanatoare fara pusca?
- Las’ ca avem tot ce ne trebuie! Am luat torte cu gaz, cort pavilion, chibrite de gratar, carbuni, lmne de foc, chiar si petarde. Si la o adica, suntem ditamai oamenii, avem topoare, ne descurcam noi. Mai stii cand am dormit la granita cu Ucraina cu topoarele-n mana? Si totusi parca mai lipseste ceva…
Papucul gemea sub greutatea bagajelor. Scaune pliante, mese, navete de bere, baxuri vin, apa minerala, cola si bidoane de apa plata..
Cele 4 cupuri de tineri si-au luat cateva zile libere pentru a se relaxa dupa o iarna obositoare, intr-un loc numai de ei stiut, izolat in munti. Vremea urata nu i-a dezcurajat si au hotarat sa urce corturile de firma in noile masini de teren. Aveau tot ce le trebuie sa se simta bine indiferent de conditii. In ultimul timp au tot cumparat de la Himalaya sau din tarile calde, lanterne de mana, frontale Petzl, rucsaci, bocanci, gegi de ploaie, polare, isoprene, saltele, lazi frigorifice, felinare sau corturi sofisticat de simple. “Si cand te gandesti ca acum 10 ani urcam cu rucsacii aia de ciresari, de-ti rupea cadrul de fier spatele si in bocancii de armata care-ti rodeau degetele si mancam branza cu fasole la conserva!. Am crescut si ne-am ajuns! Si parca tot lipseste ceva…”


Au urcat cu masinile pana unde se termina drumul… le-au pus roata pe o pajiste laga un rau repede si curat. Prima treaba dupa descarcarea bagajelor… paharul de onoare si hatz!... in masini! Trebuie testate noile masini de teren, sa vedem ce pot. Asta e prima actiune sportiva. S-au cam demodat tablele, asa ca au luat-o cu treburi mai cool… pescuit la pastrav, cu tot ce presupune el… muste artificiale de toate culorile, marimile si gusturile, uscate, spinnere, ochelari polarizanti, costum verde uscat, vesta cu buzunare, ba chiar si palarie. Peste?!.. “Nu e bun locul!” Fotbal American. Lectii de tinut mingea in mana, de aruncat si balamuc total la prindere. “ – Fault! – Nu exista, ba, fault la fotbal american! – Nu merge, ma, tre sa jucam si pe faulturi!”



- Hai sa punem cortul… zise ea, batand inconstient cu piciorul in pamant.
- Stai, ma, un pic, ai rabdare… ca nu ne culcam acum! Si mai soarbe o inghititura din cana de metal, lasandu-se relaxat pe spate, tolanit in scaunul pliant.
Dupa doua ore, tot ea, importanta:
- Gata! Sa-ti pui rucsacul si izoprenul in cort…
- Ma lasi, domne, sa-mi tihneasca si mie uischiu’ asta?! Ca n-ai condus cu mine 4 ore…
Dupa inca 2 ore:
- Bai, nene, da’ tu nu vezi cum ai pus cortul asta?! Pai vrei sa dorm cu capu-n vale?! Lasi femeia sa puna cortul…

Un caine dichisit, negru, de rasa, alearga necontenit, ca un ghepard. Aroganta lui si mofturile pe care le facea, nu le dadea prea multa incredere. “Zicule, potoleste-te!.. Pai sa te vad la noapte frant de oboseala, in loc sa stai geana sa ne pazesti de ursi!” Atatia ani de mers cu cortul si n-au avut niciodata probleme cu ei! Romania e tara cu cea mai mare densitate din Europa, plus ca aici, langa Zarnesti, mai e si rezervatie de ursi. Dar teroarea e mare… Ziua-i veselie, dar cum vine noaptea creste tensiunea. Parca nici alcoolul nu mai are efect. Tre sa te culci halucinat, ca altfel stai toata noaptea si auzi tot felul de sunete terorizante. Se merge la toaleta numai dupa 3 petarde aruncate inainte la 10 metri, pentru asigurarea locului. Cica ursii se sperie si ei... ca omu'. Zicu oricum doarme in masina.

Intotdeauna, dar numai inainte de a scapa de sub control consumul de alcool, se organizeaza o minibrigada de taietori si cu ajutorul papucului sa aduce o cantitate insemnata de lemne pentru focul de noapte. Focul fara chitari nu merge nici daca ar arde padurea, iar metalistii din mp3-uri nu mai sunt acceptati dupa lasarea intunericului.
- Ti-am zis ma, ca am vrut sa-mi iau drujba?! D’aia micuta, de mana, pe benzina… Stii cum era?... prrramm prrammm… imediat faceam focul. Era 7 milioane! Pula mea… mi-am luat pana la urma toporisca asta cu un milion. Stii cum taie?
- Am vazut, tocmai mi-am aranjat piciorul…
- Pai daca esti prost...

Micul dejun… cafele, cola, rosii, sunca de Praga, icre, 4 feluri de branza… branza feta, branza almette, branza de buduf, branza topita, cascaval, afumat sau neafumat, bacon in vid, parizer, salam de sibiu, peteu, masline… plus farfurii si tacamuri de unica folosinta, iar servetelele nu trebuie sa lipseasca dintr-un camping.
Pranzul… ciorba la ciaun, cu bors, mici, pulpe la gratar, pulpe la ceaun cu mujdei si cartofi prajiti, salata de rosii cu castraveti, ketchup si mustar, maioneza si sos Worchester, muraturi. Nu se mananca pana nu se da gata cate o juma’ de Jack de fiecare, cu redbull sau cola, chiar daca asta inseamna amanarea pranzului pana dupa ora 14.
Cina… ceva mai usor, sa mearga vinul de Recas si berea la sticla mica… sunca si carnati grasi la tepusa, cu paine prajita si cartofi copti la jar.



Dupa fiecare masa, obligatoriu desert… ciocolati albe si prajituri de casa de la metro, iar intre mese, mici gustari de alune la cutie, covrigei si fursecuri.
Relaxarea de dupa masa este partea cea mai naspa, dar nu te poti lipsi de ea. Somn in cort 2 ore sau lecturi usoare de intelectuali… Capital, Catavencu, Prosport, Elle, FHM. Se da si-un FIFA mic pe laptop, nu inainte de a verifica mailul.

Duminica dupa micul dejun se ridica tabara, nu mai tarziu ca intervine plictiseala si soferii nu mai pot bea. Se strang toate gunoaiele in saci de plastic, chiar si mucurile de tigara. Lemnele taiate si carbunii ramasi, precum si locul din rau pentru pus la rece, se lasa pentru alti amarati care or mai veni aici. Se imparte in mod aleator mancarea si bautura ramasa. Fetele arunca continutul sticlelor ramase neterminate... "odata cu manifestari de dezaprobare energica".
- Hai ba, pe unde oprim sa mai mancam ceva?
- Stiti, ba, ce ne lipsea? Un generator pe motorina… aveam si curent, coaie! Aduceam si consola Nintendo Wii, faceam un golf sau un baseball…

Melodia cu care m-am terzit

Azi e Travis - My eyes
E o piesa dedicata noului nascut al vocalului.

Melodia cu care m-am terzit

Dupa ce ieri dimineata m-am trezit cu o melodie d'asta mai moderna, de merge acum pe la posturile de radio si pe care am uitat-o pana sa ma spal pe dinti... azi am revenit la clasici. O piesa din 1988, pe care n-am mai ascultat-o de foarte mult timp, dar mi-a venit, cum se zice...
Aveti linkul mai jos.

Gabriel Cotabita - Noapte albastra