Blog de moda veche

In pas cu moda

2009-02-17T06:42:00.000-08:00

.
Ba, ia gata!

Fara surle si trambite, fara trompete si tromboane date in plogosfera bulii, m-am decis... trec pe .ro!

S-ar putea sa fie o moda, dar mi-o asum. Nu stiu exact ce-o sa iasa pe .ro-ul ala, dar am nevoie de o noua provocare, vorba fotbalistului. N-am mai avut rabdare sa invat cum e cu joomla asta, asa ca site-ul arata banal si din topor. Cu timpul poate mai deprind din tainele alea si-l fac sa arate mai "omeneste".

Cei care ma aveti in blogroll, modificati va rog adresa, si imediat cum ma lamuresc cum e treaba, va voi adauga si eu.

Astept propuneri, sugestii, reclamatii, d'astea...

Sa fie intr-un ceas cu cuc...

www.demodaveche.ro

.

Nea Rica machit pe aeroport

2009-02-15T13:16:00.000-08:00

La intoarcerea rapidistilor din tarile calde, de unde au fost ei in cantonament, o adunatura de microfonisti de la televiziuni ii asteptau pe aeroport. Si n-au gasit nimic interesant de filmat sau de intervievat decat pe nea Rica Raducanu, care se cam afumase pe avion.

Imagini aici.

Omul asta imi e extrem de simpatic, cum cred ca le este multora. Desi a jucat la Steaua si Rapid, si este chiar imaginea clubului Rapid, nu cred ca vreun dinamovist l-a urat vreodata. Il stiu de prin 84, de cand mergeam pe stadion la Crevedia si el era atractia meciului. Si-a incheiat cariera la Avicola Crevedia si era titular, jucand pe pui, cum zicea el, si avea vreo 42 de ani si vreo 100 de kile. Facea circ tot timpul meciului, iar Avicola lua de la 3 in sus. Mi-aduc aminte chair si o deplasare, la Danubiana, cand nea Rica a strans vreo 3000 de oameni pe stadion si i-a binedispus pe parcursul meciului, luand si vreo 4 boabe.

Acum cativa ani, cand mergeam pe Giulesti la Rapid - Dinamo, nea Rica vedea meciul numai de la tunel, de sub peluza oaspete, de langa noi. Niciodata nimeni nu l-a jignit sau i-a luat mortii sau familia... Intotdeauna "ne-am inteles" bine cu el. Chiar dialogam zambind... "Rica, Rica, Rica, are pula mica!" Iar el radea de se caca pe el si ne aplauda, dupa care ne si arata dimensiunea reala. La un momentdat trec doua blonde prin fata lui si inclusiv a noastra. Dupa celebrul "pizda, pizda, hei, hei"... a venit ceva spontan... "Sa va futa Rica, c-are pula mica!". Va inchipuiti reactia blondelor, dar mai ales a lui nea Rica!

Momentul surprins de javrele cu microfon, e haios, dar ce ma mira e ca niciun post de televiziune n-a comentat cum ca ar fi fost machit, desi era evident. Momente ca astea am mai vazut cu Gheorghe Simion, cioara aia de era antrenor la box, tot interviu pe aeroport, praf... si cu Ioan Viorel, cel care comenteaza campionatul Angliei la Eurosport2, cand transmitea live, in stare de muci, fiesta italienilor de dupa finala castigata cu Franta, iar cei din studioul RealitateaTV se tavaleau de ras.

Cass

2009-02-14T08:14:00.000-08:00

.

Cred ca nu multi dintre cei interesati de huliganism ati vazut filmul asta din 2008. Este facut dupa cartea autobiografica a unuia dintre liderii celebrului grup de huligani ai lui West Ham, ce speria Anglia in anii 80... Inter City Firm

Cass Pennant e numele lui si este povestea vietii lui, a unui huligan negru in lumea albilor. Tipul s-a retras din "activitate", iar acum castiga bani scriind carti si aparand in diverse documentare despre huliganism. A aparut si in The real football factories facut de Danny Dyer si care a rulat pe Discovery.

Filmul e departe de a fi smecher, dar mie mi-a placut destul de mult. E o poveste mai clasica, care nu prea aduce cu baietia din ziua de azi. Negrul care joaca rolul principal e mult prea simpatic pentru un rol de huligan.

"Cand anii 80 au luat sfarsit, la fel s-a intamplat si cu guvernarea Thatcher. Batranicii i se implinise totusi dorinta, huliganismul din fotbal era de domeniul trecutului, datorita ei, dar mult mai probabil din cauza pastilelor Ecstasy. Cine mai vroia sa se bata cu un "E" in el? Erau sanse mai mari de a fi imbratisat decat sa fii lovit la un meci de fotbal..."

Cine il vrea, sa-si lase adresa de mail, sau daca e mai timid, sa-mi dea mail la bmajor2005@yahoo.com

.

Concurs de blonde

2009-02-09T09:33:00.000-08:00

Producatorii emisiunii HappyHour au avut ideea de a le pune un pic la treaba pe fostele membre Blondy. Celebrele frumoase si talentate, Andreea Banica si Cristina Rus au fost puse, chiar daca nu fata in fata, sa concureze la aceasta emisune. Fiecare a venit cu o piesa mai veche pe care a cantat-o live cu trupa emisiunii. Ce a iesit...

Andreea Banica.

Fata asta candva era chiar sexy, acum zici ca arata ca vecina mea de la parter, care sta la o samanta in fata blocului inainte de a-l culca pe ala micu' si de a iesi la disco. Inteleg eu ca e gravida si ca arata a mamica de acum, dar parca n-are destul farmec si talent ca sa se mentina "in top" cu imaginea asta. Imagine ei e fixa... sfarcul si chilotelul. Orice incercare de schimbare o duce in anonimat.
Cu cantatul... Nu prea le are, se vede ca desi e cantareata de 10 ani, nu stie sa stea intre instrumente muzicale. Vocea ei nu e chiar pe felia instrumentatiei, dar primeste un mare ajutor de la fetele redblonde. Observ placut surprins si asta ar trebui sa dea de gandit maimutoilor care asculta melodii d'astea, ca niste oameni priceputi pot face si din dance-urile astea muzica. Bassul ala e creierul...
Parca e usor intimidata de faptul ca nu se mai poate undui si cracana ca in "concertele" ei de pana acum. N-am inteles ce cacat era cu ursul ala de statiune in scena... Parca era ala de se poza cu mamaie la Amara in 86.

Cristina Rus

Fata asta si-a inceput cariera alaturi de doi fatalai, sub numele de Sing Sing BB si cantau o combiantie de rap-manele-etno-dance, un stil foarte la moda atunci. Cum dracu sa ajunga o mare cantareata? Cat era la Blondy i-a mai mers, era servita la pachet cu ailalta, dar acum e servita sub titulatura de Cristina Rus si incearca sa-si vanda imaginea fizica (ca sa nu zic trupul) impreuna cu o piesa-doua de la Moga sau de altul. Ca vocea ei n-o sa vanda niciodata. Nici macar numele ei nu va vinde vreodata, suna ca dracu. Nu am gasit niciodata nimic sexy la ea, nici cand era tanara da' pai acum... parca imi aducea a travestit, asa... poate si din cauza numelui. Arata si se imbraca pe stilul anilor 80.
Cu cantatul... mai prost decat fost ei colega, actuala rivala, Andreea. Iarasi lipsa anilor de cantat live isi spune cuvantul... n-are nicio treaba cu meseria asta. Saraca, la un moment dat chiar nu mai pote sa se tina dupa instrumente si face ce fac incepatorii... renunta... si se preface ca are treaba cu Maruta.

Concluzii... e greu cand nu mai ai butonul la microfon, pe care sa-l pui pe "on" doar cand comunici publicului formula magica a bunei dispozitii... "hai manutele sus, si acolo in spate, uhhh". Fetele ar trebui sa ramana strict la dance-uri lejere si playback ca altfel se expun prea mult si nu mai fac fata, mai ales ca nici fizicul nu le mai ajuta. Si cand vor ajunge sa arate ca Marinela Nitu, nici macar atunci sa nu le apuce dracu nevoia de cantat live, ca ne ducem cu totii la balamuc. Sau ne mutam pe OTV... Baragladina de Marinela a speriat tot platoul cu onomatopeele ei, chiar daca s-a cacat pe ea la inceput si incerca sa le sugereze sa dea negativul mai tare, doar-doar nu i se aude jelitul nenorocit.

Soarta lui Pasarila

2009-02-08T06:52:00.000-08:00

Stiam eu ca soarta asta le aranjeaza ea pe toate, ca o parsiva si cruda divinitate ce parca se amuza uneori de oameni. Ce sanse ar fi avut un sportiv de top sa fie injunghiat mortal, la 4 ani dupa ce abia scapase cu viata dintr-un incident asemanator? Cine se mai gandea ca Marian Cozma va mai fi vreodata injunghiat? Mai intelegeam daca era un obisnuit al strazilor sau daca umbla printre gainari...
Se spune ca nu era usa de biserica, dar asa esti catalogat daca nu dai in spate si nu intorci capul in alta parte.

Dupa tragedia asta, cum sa nu te gandesti ca exista acest animal de prada, numit soarta?!

"Desi lume toata e plina de ura,inimile inca mai sunt pline de iubire"... asa zicea el pe pagina lui de hi5.

Totul pentru Fotbal

2009-01-31T06:58:00.000-08:00

.
Am ramas surprins cand am auzit de acest film, acum vreo 2 luni. Nu-mi venea sa cred ca nu stiam un film romanesc cu un astfel de nume. Nici pe google nu sunt prea multe informatii despre el, iar dupa ce l-am vazut as putea sa spun ca una din cauzele pentru care acest film nu prea a fost difuzat inainte de revolutie, este faptul ca el zugravea exact modul cum decurgeau aranjamentele din fotbalul romanesc.

Este facut de Andrei Blaier in 79 si in film joaca Aurel Giurumia, Emil Hossu, Sebastian Papaiani, Gheorghe Dinica, Jean Constantin si chiar Rica Raducanu. Cei care au prins vremurile alea in fotbal, macar la tv, nu trebuie sa rateze filmul. Este facut bine, iar meciul decisiv se joaca pe un stadion plin, pe care spre rusinea mea nu-l recunosc, probabil este fostul Republicii sau fostul Progresul.

Pe scurt... Echipa unui orasel de provincie, care producea rulmenti, retrogradeaza dupa un meci cu rivalii din orasul care face osii. Dupa interventii la federatie meciul se rejoaca, iar orasul devine extrem de agitat, dupa o perioada de mare tristete, cauzata de retrogradarea echipei. Sunt prezentate misto "motivarea" propriei echipe, dar si "destabilizarea" celeilalte, cu toate mijloacele, plus jocurile de culise. De exemplu... unde credeti ca se negocia aranjarea partidei? Intr-o gradinita de copii, iar negociatorii beau coniac din sticla de iaurt...

" - M-am saturat! Bigamule! Te-ai insurat cu stadionul, nu cu mine!"
" - Da' cum sa-i las pe baieti?! Nutza... tu vrei sa retrogradam, nu?"

Filmul l-am luat de pe site-ul asta, dar acum mie nu-mi mai merge, nu stiu de ce. Poate il gasiti pe DC.
.

Semifinale Eurovision 2009 - partea II

2009-01-28T01:29:00.000-08:00

.
In seara asta, pe TVR la 8 seara va fi a doua semifinala eurovision. Vor fi prezentate 12 piese, iar votul va fi 50% al publicului si 50% al juriului. Piesele care vor intra azi

1.Etnic – The love is the life

Vai de pula mea! M-a traznit o vioara pe la mijlocul piesei, de mi-a sfasiat urechile. Pe stilul curului, haus sau cum ii zice, apare brus o vioara, un element etno, cica. Cat de prost ter sa fii ca si compozitor sa faci asta? Daiel Lazar il cheama, iar fetele sunt ale lui Radu Baron, un patron de muzica romaneasca. Un terminat.
Fetele astea cred erau dansatoarele trupei, pe cand in fata era frumusetea rara “Betty de la Etnic”. Aia s-a saturat de supt, nu-l mai place pe gras si a zburat. Dansatoarele s-au imbracat in niste bluzite cu maneci largi, care sa aduca un pic spre etno, li s-au tras niste voci artificiale si le-au pus sac ante pe o piesa de cacat si niste versuri de te doare capul. Titlul piesei este nepotrivit, dupa mizeria mea de engleza, “the”-urile alea se lovesc unul de altul, ceea ce este de evitat in muzica.
Coregrafia este de exceptie… Cea cu parul drept intra in scena usor, cu capul in jos, iar aia create cand canta duce mana din 3 in 3 secunde la microfon si-l mangaie duios. Vocile par niste corzi stranse cu niste cheite, nu vor putea canta niciodata acolo sus duduile astea.
E o binecuvantare faptul ca una din regulile concursului este ca piesele sa aiba doar 3 minute!
Piesa penibila. Prezenta scenica penibila.

2.Irina Popa - I feel your presence

Ce dracu e cu r&b-ul asta langa rock? Observ o tendinta in muzica romaneasca cu prostia asta… Nu vad bine chitara cu distors pe r&b. Prea mult Anouk combinat cu Christina Agguilera! Compozitorul este Adi Ordean, creatorul celor de la ASIA. Fata e ok, am mai vazut-o undeva cred, are prezenta buna, voce interesanta, si daca mai creste poate ii se mai umanizeaza si chipul. In rest nu se dau prea mult in spectacol.
Piesa ok. Prezenta scenica ok.

3.Alexa – One last night

E adoua piesa a fetei in semifinale si tot a doua a lui Cornel Ilie. E o compozitie serioasa, compelxa, ca la carte, dar n-are nicio sclipire. N-o sa aiba success niciodata piesa asta, pare asa invechita! Sau poate e intentionata idea, mai ales daca ne uitam si la microfonul ei. Cred ca ar fi buna mai mult pentru un film melodia asta. Fetele din spate par a fi de prin anii 60 si cred ca sunt cam aceleasi la fiecare piesa. Alexa e imbracat nasol. Mie imi seamana a sirena cu rochia aia, iar sirenele ma cam sperie, aproape la fel ca piticii. Dar sirenele au de obicei tzatze (goale sau nu), asa ca arata mai mult a pestisorul auriu.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba.

4.Elena - The balkan girls

Foarte slabe dansatoarele de la concursul asta. Si ala care le imbraca si le invata e la fel de slab. Laurentiu Duta a bagat in cantecul asta ceva elemente balcanice, cica asta ar fi ingredientul principal pentru un success al Moscova. Si a trantit niste trompete si bongosuri, precum si un titlu, care nu se potrivesc deloc cu imaginea latino a “Elenei de la Mandinga”, nici cu cracii si nici cu rochita roz.
O miscare desteapta cu care Lurentiu e obisnuit, este de a incepe piesa cu o juma’ de refren, asta dandu-i clar o nota de comercial. Dar multi dintre compozitorii astia comerciali nu prea folosesc tactica asta… ori sunt prosti ori sunt eu depasit. Cu o gagica buna si versuri retardate, piesa poate avea success.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba.

5.SoundCheck - You are my love

Cu saxofonul ala zici ca e inceput de film porno. “Hi, baby… let’s fuck!” Lumea se duce la Eurovision sa se distreze, lumea din fotolii vrea sa se simta bine, cum sa asculti tavaleala asta, tanguirea prepelitei? Romancutele noastre care descopera ca au ceva voce se apuca sa cante ca Mariah Carey sau Whitney Huston. Ele cred ca doar muzica aia iti pune vocea in valoare si nu reusesc decat sa fie niste palide aparitii. Compusa de Catalin Hutan, nu are prea multe sanse sa fie ascultata pana la capat de prea multa lume. Plictiseste inca de la primele note.
Piesa slaba. Prezenta scenica slaba.

6.Cătălin – Stop

El cred ca e unul din fratii nostri basarabeni si mi se mai pare ca a participat pe la concursul Megastar. S-ar putea sa fi fost fan Michael, altfel nu prea inteleg ce e cu dansul asta al lupului, gen Thriller, cu influente din Banica Junior. Fetiscanele alea sunt imbracate ca de pe strada, probabil sa se asorteze cu el. Nu e chiar simpatic baiatul, dar piesa e aproape ok, daca faci abstractie de sunetele de pe melodie, specifice serioalului Kytt. Un pic mai rasarit decat De la Vegas.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba.

7.Adrian Molnar – Go on

Cantaret necunoscut, compozitor necunoscut, Norbert Kovacs, piesa ce nu va cunoaste vreodata succesul. Tipul e stil Rasmus asa, un semiemo, un pic stresat de camerele de pe el, iar versurile astea sunt prea vesele pentru tragedia muzicala. Se chinuie prea mult la voce, de ce or incerca unii sa ridice atat cand nu e necesar? Tobosarul parca e imbracat de Bamboo… capul ala de mort stralucitor e fix madarfacar.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba.

8.Besa - Nothing gonna change

Doamna e o albaneza care rupe si engleza, iar piesa e compusa de Sebastian Badiu. Face parte tot din noul val “Whitney Huston” si parca ar canta pe un vas de coraziera, asa sta protap langa pianul ala. Are un look mai degraba de secretara porno, sau sa zicem, doamna bine, decat de cantareata.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba.

9.Red Blonde – Nu am cu cine

Fetele sunt cele de la Happyhour si is alintate… Veveritele. E, la Eurovision, Veveritele astea dragalase canta despre sex. Nu prea se potriveste. Lumea zice ca e furt, ca e plagiat dupa Hey Micky. Seamana cumva la ritm si stil, dar teoretic nu e plagiat si nu cred ca ar fi trebuit exclusa. Si principala chestie pe care ma bazez, este prestatia live a acestei trupe si nici nu cred ca are prea multe note in comun cu Micky. I-am vazut aseara la Maruta si mi se par destul de tari… instrumentisti buni, inclusiv claparul lui Banica, voci bune, piesa complicata. Partile vocale sunt destul de dificile, iar tempoul foarte ridicat. Nu e usor sa canti in acest ritm toata piesa. Sa va zic si a cui e piesa.. a lui Moga. E o chestie “punk-dance” destul de placuta pt urechile nepretentioase, adica pt majoritate.

Live la Maruta.

Piesa buna. Prezenta scenica excelenta.

Restul pieselor din semifinala de diseara, le-am comentat… aici.

10. Costi Ioniţă - Can you forgive?
11. Imba - Round & round
12. Alin Nica - Don`t leave

Topul meu:
1. Red Blonde
2. Irina Popa
Atat

Semifinale Eurovision 2009 - partea I

2009-01-26T13:21:00.000-08:00

.
In seara asta, pe TVR la 8 seara este prima semifinala eurovision. Vor fi prezentate 12 piese, iar votul va fi 50% al publicului si 50% al juriului. Piesele care vor intra azi:

01. D.D - Everyday

E o trupa de rock d'ala subtire, fara un stil anume, ceva gen inceputul anilor 90. Ori filmarile astea de la tvr sunt fade rau, ori chiar asa e prezenta lor scenica... cu vreo 10 ani in urma. Melodia nu spune nimic, vocea destul de fortata, poate doar chitara sa-si merite cat de cat banii. Parca se casca o prapastie intre voce si instrumentatie, nu se prea potrivesc, plus ca engleza se cunoastea ca e cam romaneasca.
Imi da o tenta de Anouk interpretarea fetei, numele trupei este inexistent, iar numele compozitorului este Marius Pop si nici nu ma mir ca n-am auzit de el.
Piesa slaba. Prezenta scenica slaba.

02. Romeo Zaharia - Someone Like You

Omul asta seamana un pic cu Tolea Ciumac, iar piesa ma face sa ma inteb exasperat, ce dracu cauta in concurs? Este stilul ABBA sau Modern Talking, dar cu o voce chelioasa. La engleza il rivalizez pana si eu, si d'aia ziceam ca a canta in romaneste nu e deloc un handicap. Tot Romeo asta e si compozitorul, iar prezenta scenica e mult mai slaba decat a prietenului meu Felix, regele hi5-ului. Danseaza un pic mai bine decat Fuego. Cum dracu or fi votat piesa asta?
Piesa penibila. Prezenta scenica penibila.

03. Floryanna - Take The Chance

Uauu... fata asta e chiar urata, saraca... are nasul ca al lui Chivu! Si care e treaba cu manusile alea negre?!?! Ce dracu or cauta in peisaj? Nici chestiile alea mari din urechi n-ar fi fost indicat sa apara. In rest... la fel de slabut. Floriana Pachia o cheama si este si autoarea piesei si textului. Refrenul imi este atat de cunoscut... nu stiu de unde sa-l iau, dar poate imi dau seama curand.
Piesa slaba. Prezenta scenica slaba.

04. Alexa - A Girls Like Me

In primul rand, baieteii aia de se tavalesc pe acolo sunt penibili. Nu inteleg prea bine eu breakdance-ul , dar pot sa zic sigur ca astia doar se perpelesc aiurea. Pe urma, taranii poarta mizeria aia de esarfa la tricou, asortand si un fes. Oricum, dupa ce am vazut toti cocalarii purtand d'astea iarna asta, prevad o invazie de tricouri cu kanafe la vara. Despre Alexa... Gagica asta cred ca mai are inca o piesa calificata si e pe felie cu Pink sau cu fata aia de canta "I kissed a girl"... si de care o sa va zic eu altadata. Piesa e compusa de Play&Win... nu stiu ce e asta, probabil un casino sau si-a facut Marius Teicu firma de compus muzica. Fetele cu backing-vocals nu dau bine langa brecarii aia, iar cinematografia le permite dansataorilor sa apara fara kanafa la gat la secunda 1.01 si cu ea la gat la secunda 1.03.
Piesa slaba. Prezenta scenica slaba.

05. Popas Band - Strigă

O trupa serioasa, o prezenta serioasa, si melodia e serioasa, dar numele este extrem de neinspirat. Probabil pentru ca e doar un proiect trecator. Tipul cu vocea a mai cantat in multe chestii, imi vine in cap deocamdata doar trupa de la Cronica Carcotasilor. Melodia cred ca putea fi si mai buna decat este, macar vesurile trebuiau un pic mai profunde. Faza cu "striga" la refren intra de minune si merge si coregrafia, mai ales la tobosar, care are o mana rupta si protejata cu batul de tobe pe post de atela. Probabil pot canta live fara probleme.
Piesa excelenta. Prezenta scenica buna.

06. Tabassco - Purple

Nici baietii astia nu prea au fete comerciale, dar e bine totusi ca nu ies cu prea multe prostii in evidenta. Canta si se prezinta drept, fara floricele si fara impresii. Vocalul pare tinerel, un pic emo, il incurca un pic chitara si seamana la voce cu Phill Colins in tinerete.
Piesa buna. Prezenta scenica ok.

07. Juan Xavier - Perdoname

Mi-e greu sa inteleg de ce la Eurovision pot participa din partea Romaniei si alte natii de cantareti. Poate numele de fotbalist sa prinda la public sau regula priveste doar compozitarii. Pisa asta e compusa de George Hora, care mai are o melodie in semifinale. Si asta e o piesa cuminte, fara inflorituri si mult mai palcuta decat maimutarelile romanasilor.
Piesa buna. Prezenta scenica ok.

08.
Zero - Sunny Days

E vorba despre trupa de la HappyHour, mai putin gagicile. In general baietii sunt ok, dezavantaj evident ca vocalul e chelios si nu pare papusel. Piesa e compusa de aceeasi Play$Win, care am inteles ca sunt 3 baieti ce il concureaza pe Moga. Nu intamplator am pus in loc de "&" semnul "$". Aduce un pic la stil cu Snow Patrol - Chasing Cars, sau chiar cu Hoobastank si Coldplay. Baiatul cu screciurile alea e in plus, n-are ce sa caute pe stilul asta de muzica, vocea a doua intra bine, iar oamenii pot canta oricand live.
Piesa buna. Prezenta scenica buna.

Restul pieselor de mai jos, ce vor fi prezentate ins eara asta, le-am comentat... aici.

09. Tina şi Cornel - Pleacă
10. Dalma - Love was never her friend
11. Nico şi Moni-k - Disco maniacs
12. Blaxy Girls - Dear mama

Din partea mea topul ar arata asa...
1- Tina
2- Popas Band
3- Zero
4- Tabassco
5 Juan Xavier

Maradona

2009-01-25T08:43:00.000-08:00

.
Mereu e existat dilema... Pele sau Maradona? Daca mai aveam vreo indoiala, dupa ce am vazut in sfarsit filmul lui Kusturica, mi-e foarte clar: MARADONA.
Filmul nu este despre fotbal. Filmul este despre Zeul Fotbalului, despre viata sa, cu el insusi in rol principal. Nu vreau sa va zic prea multe, desi multi dintre voi, cei care va mai pricepeti la farmecul fotbalului, l-ati vazut deja probabil.

Spre deosebire de Pele, Maradona a fost mai mult decat un mare fotbalist... a fost un revolutionar, un suporter, ba chiar un idol care rivalizeaza cu cei ai bisericii catolice. A fost iubit extrem, cu toate ca se stia si nu se ferea sa consume droguri, alcool si femei. Asta era el, asta era viata lui. Zeilor li se iarta tot.
Maradona nu regreta niciodata ca i-a invins pe englezi in 86 printr-un gol cu mana. Spune ca i-a facut mare placere sa faca asta si sa-i vada pe englezi suferind, stiind cati argentinieni au fost ucisi de englezi. Un simbol al fotbalului modern probabil ca-si cerea scuze, macar dupa atatia ani.

Oh mamma mamma mamma
Oh mamma mamma mamma
sai,perchè,mi batte el corazon
ho visto MARADONA,ho visto MARADONA
eh mammà !!! Innamorato son!!

Filmul contine imagini emotionante, "speculate" bine de Kusturica, cum ar fi cantecul pe care Manu Chao il canta in fata casei sau cantecul despre viata sa, pe care il canta el insusi intr-un bar, alaturi de sotie sau fosta sotie si fetele sale. L-am taiat si l-am pus pe youtube... e impresionant!

"Aveti idee ce jucator eram daca nu exista cocaina? Aveti idee ce jucator ati pierdut?"

.

Eurovision

2009-01-24T08:11:00.000-08:00

.
Am vazut pe happyhour.ro ca Maruta prezinta melodiile care s-au calificat in semifinalele Eurovision. Intotdeauana acest concurs a fost bun doar pentru scandalurile si cancanurile iscate in jurului, participarea in finala europeana sau castigarea ei nefiind asa de importanta. Toata suflarea muzici comerciale romanesti participa an de an, multi cu piese si aparitii exterm de slabe, dar cautand intotdeauna sa-si lege participarea de un scandal sau de o discutie, doar asa sa mai auda lumea de ei.

Facand pe cunoscatorul, o sa-mi dau cu parerea despre piese si cantareti. La prezenta scenica ma refer doar strict la cum au venit la Maruta, dar mi-e greu sa cred ca se vor schimba radical in finala. Orice scenografie ar face, imaginea nu se schimba prea mult.
Apasati pe numele lor pentru a vedea piesa.

Blaxi Girls - Dear mama

Celebrul Costi Ionita le produce pe aceste fete, gasind astfel o "nisa" in muzica romaneasca... trupa de fete cu instrumente. Nu e asa penibil cum ma asteptam, dar au destule parti negative. Fetele sunt destul de uratele, probabil alea frumoase canta alte stiluri, iar felul cum se imbraca nu spune nimic. In curand cred vor ajunge reginele playback-ului, pentru ca nu le vad vreodata sa cante live stilul asta. Vocea e "imbogatita" evident in studio, piesa are influente din manelele de jale, iar ele n-au niciun farmec. Versurile sunt copilaresti, despre mama, si cica au semnat deja contracte in Anglia, Rusia si Italia. Sa fim seriosi... Doamane, ce urate mi se par femeile cu chitari!
Piesa slaba, prezenta scenica slaba.

Tina si Cornel - Pleaca

El e fost component Vank, acum doar compozitor. Le are cu aceasta meserie, dovada fiind si vechile piese Vank, dar si mai multe compuse pentru "noul val" mai comercial. Ea este fosta componenta Asia sau Pops si s-a hotarat sa se apuce de o muzica mai serioasa.
Piesa e live, dar aici o canta doar cu pianul, in original este altfel. Asta e o bila foarte alba, Cornel dorind sa pastreze varianta originala pentru finala. Gagica e frumusica si aduce un pic cu Natalia Imbruglia, iar daca ma interbati... are un farmec deosebit. Si vocea e bunicica , chiar daca ramane o impresie ca e incepatoare, iar piesa aduce un pic a Vama Veche. Nu cred ca are vreo sansa pentru ca nu e asa de comerciala, nu va prinde niciodata la publicul larg... acum depinde si de varianta originala pe care n-o stiu.
Piesa excelenta. Prezenta scenica buna.

Costi Ioniţă - Can you forgive?

Celebrul Costi iar participa cu nu stiu cate piese. E tare atunci, chiar daca mie nu-mi place. Piesa asta este exact stilul lui, dar inceputul imi aduce un pic aminte de Joan Osborne - What if God was one of us. Cred ca are sanse destule, este exact genul care "se cere". Nu-l vad cantand bine aceasta piesa live, pentru ca pe refren vocea e prea sus pentru talentul sau vocal. Fetele cu viori si clarinet sunt cam la vrajeala, oricum chitarile si tobele sunt in prim plan.
Piesa buna. Presenta scenica slaba.

Nico şi Moni-k - Disco maniacs

Piesa e compusa de Laurentiu Matei de care eu chiar n-am auzit. Nu cred ca are nimic interesant in ea, are un ritm banal, vocile chiar daca live, nu reusesc sa dea suflu piesei. Fetele canta binisor, doar Nico parca nu prea canta cum trebuie, iar ritmul e prea rapid chiar si pentru vocea Monicai, care are unele ezitari cand isi pierde suflul. Vocea si tinuta lui Nico nu se potrivesc deloc cu varsta pe care o are. Fetele sunt imbracate foarte prost, nici cele mai frumoase nu prea sunt, iar daca nu cantau live erau chiar penibile.
Piesa penibila. Prezenta scenica slaba.

Imba - Round & round

Fata asta e tot la capitolul Costi Ionita si vreau sa va zic ca o am la prieteni pe hi5. Stiam sigur ca avea niste poze cam penibile, dar nu le mai vad. Aici aveti pagina ei. Nu stiu cum s-a intamplat, dar cred ca fata si-a facut promovarea pe hi5 pana sa obtina o piesa mai serioasa de la Costi.
Melodia e antrenanta, in stil american asa, cu o clapa cu sunet de Doors. Nu-mi inspira nimic, doar backing vocals-urile si cracii ei parand cu ceva farmec. Apropo, cred ca una dintre fetele din spate care canta si cu Nico si Monik, este Jojo. In spate sunt si un fel de instrumentisti ce mimeaza si care nu conteaza aproape deloc. Vocile sunt live, dar melodia nu le solicita prea mult.
Piesa penibila. Prezenta scenica slaba.

Dalma - Love was never her friend

Trecem la capitolul Moga. Nu stiu cine e fata asta care canta, dar are voce ok si aduce a Christina Aguilera. Melodia n-are prea mult farmec si nu e in stilul ce l-a consacrat pe Moga. Faptul ca nu prea sunt lucruri de spus despre piesa, imi demonstreaza ca nu e mare lucru de ea.
Piesa ok. Prezenta scenica slaba

Alin Nica - Don`t leave

Nici baiatul asta nu stiu cine e si nici compozitorul George Hora. Nu debordeaza de talent si nici fete comerciale nu au, dar au cantat live. Piesa e cam naspa si imi aduce cu Celin Dion, iar chitara suna a "Aicha"
Piesa slaba. Prezenta scenica ok.

In total sunt 24 de piese si nu stiu daca o sa le prezint pe toate. In zilele de 27 si 29 ianuarie 2009, se vor desfasura cele doua semifinale, in care se vor prezenta cate 12 piese din cele calificate.

Sambata, 31 ianuarie, castigatorii se vor confrunta in marea finala Eurovision 2009 pentru a reprezenta Romania, la etapa internationala a concursului din 16 mai, de la Moscova.

You'll never walk alone, red cunts!

2009-01-21T22:37:00.000-08:00

.

Andrei Vochin a aflat ce înseamnă You'll never walk alone / Imnul imnurilor

Cind o sa vina vremurile si o sa vedem asemenea atmosfera si pe stadioanele din Romania? Cam cati ani cred-ti ca vor trece 30-50 ani…

Canta frumos englezii. Superb. Cantecul e fabulos!

M-am saturat de toti suporterii adevarati, din ziare, de pe forumuri, de la tv sau din tribunele oficiale! De toti ce nu prididesc cu laude la adresa acestui imn si a acestei echipe. La fiecare meci al lui Liverpool in direct la tv, comentatorii il ridica in slavi si torc de placere, iar suporterii adevarati dau teveul mai tare si isi umplu inima de "fotbal adevarat".
Ma pis pe fotbalul vostru, voi nici macar nu ascultati "destepta-te, romane" cand joaca nationala, dar dati din coada cand ii auziti pe englezi... aceste simboluri ale fair-play-ului fotbalistic.

Aud extrem de des ca englezii sunt cei mai tari. Joaca cel mai bine, canta cel mai frumos si sunt cei mai fair. Ma uit si eu la meciurile lor, imi place jocul, imi palce cum canta, dar ma pis pe fair-play-ul lor, pe ipocrizia lor si a celor care ii admira din acest punct de vedere!
Cum vedem un meci in direct cu Liverpool, cum apar o gramada de mirati si fascinati de ei. "Cand o sa cantam ca ei?". Auzi ce-i freaca pe ei... Intotdeauna "suporterii adevarati" ii intreba chestia asta pe "asa-zisii suporteri"... adica aia din peluze care merg peste tot si care mai fac si balamuc. Ca noi, toti suporterii romani, de ce nu suntem in stare? Pai nu suntem pentru ca suntem putini, prosti, nepasionati, mancatori de seminte, de cacat, pentru ca n-avem stadioane care sa mentina sunetul si nici jucatori care sa simta ceva pentru noi.
"You'll never walk alone" este simbolul fotbalului modern, al globalizarii fotbalului. Multora asta va palce. Modernul, globalizarea! Privesc filmuletul de la inceput. E intradevar inaltator, dar care mai e farmecul fotbalului cand vezi cum canta imnul acesta al anglezilor, pana si fanii Bercelonei... secunda 13. O sa ma intreb mereu, de ce? De ce sa-l cantam cu totii, ca-mi bag pula-n el. In finalul filmuletului vad vreo 4-5 tigani, turci probabil, cantand cu foc, imbracati in tricoul lui Liverpool. Nu prea imi vine sa cred ca sunt turci, n-as putea crede ca englezii permit unor turci sa le stea alturi, mai ales dupa ce i-au spintecat la Istanbul pe aia de la Leeds acum cativa ani.
Cum este posibil asa ceva? De ce sa ma pup eu cu englezii si sa fac schimb de fulare si poze si sa ne bucuram impreuna de meci?! Ce-ar fi fotbalul fara rivalitate? Nu intelegeti ca prin rivalitate, ma refer la violenta. Dar fotbalul nu e porumbelul pacii...

In 2005 la Liverpool a venit Juventus, pentru un sfert de finala in Champions Ligue. Era primul meci dintre cele doua echipe dupa tragedia de pe Heysel, la fix 20 de ani de atunci. Englezii, fairplay, s-au pregatit cu flori si aplauze, in memoria celor 39 de italieni pe care i-au omorat atunci pe stadion. Au inceput sa-si cante celebrul imn si au scris pe toata peluza, din cartoane, in italiana, cuvantul "AMICIZIA". In acest timp, suporterii torinezi prezenti, s-au intors cu spatele si au ritidat degetul mijlociu in sus, cantandu-si imnul national. Ei nu au uitat si n-au iertat ce au facut englezii atunci. Si n-o vor face niciodata, fie ca sunt milanezi, romani, torinezi sau napoletani. De aceea, de cate ori joaca vreo echpa englezeasca in Italia, in orice oras, sare sange de englez. De aceea nu au apreciat gestul facut de englezi dupa 20 de ani, iar la meciul retur de la Torino i-au atacat.

Nu e frumos, nu? Fotbalul n-o sa fie niciodata frumos la capitolul asta. Oricat s-ar lamenta "suporterii adevarati" si oricat ar vrea presa, fifa sau autoritatile.

Nu e ironic? Au ajuns sa puna imnul lui Liverpool pana si pe imaginile cu italienii morti pe Heysel.

Muie fotbalului modern! Fotbalul modern oricum a invins in 85 pe Heysel, cand partida s-a desfasurat pana la capat cu mortii pe marginea terenului.

.

Femeia anilor 80

2009-01-19T10:53:00.000-08:00

.

Pun pariu ca multi v-ati intrebat cum v-ar fi fost viata sexuala in anii 80. Ma gandeam... hmmm, apa calda cam rar, caldura nici atat; coafor, machiaje, parfumuri... slabut; orbit, tic-tac... deloc; french kiss-ul perversiune, toale sexy lipsa. Nu stiu cum m-as fi descurcat, nu stiu nici cum as fi gandit, dar cu siguranta nu as fi putut astepta anii 90-2000! Poate m-as fi adaptat... scotandu-mi ochii. D'aia sunt curios ce-as fi facut eu in pat cu o femeie a anilor 70-80.

Va inchipuiti rujul ala ieftin intins pe mustati si barbie si la tine si la ea? Parca rujul din ziua de azi e mai "rezistent" sau n-am mai vazut eu demult? S-o pupi cu foc dupa ce a fumat un pachet de snagoave si a baut la nechezoale, iar ea sa fi ramas in pana de gumela, d'aia patrata si mai tare ca dintii.... nu ca s-ar fi mestecat prostia aia in cazuri d'astea. Cum-necum, sa zicem ca trecem de partea asta de molfaiala amatoare... Rascolesti paturicile de pe umeri, ajungand la doua corturi care daca ai noroc, acopera ceea ce mai gasesti si in anii 2000, dar acum, in cele mai multe cazuri, sunt tunate si stranse bine, de ies obraznice la lumina. Mare grija sa ocolesti subtiorile ca ti se taie subit. Mai departe de vanturatul cerceafurilor ce o acopera mai jos de brau, nu prea pot sa ma aventurez cu fantezia, chiar nu ma vad fata in fata cu niste 'granny panties' ce ascund cu siguranta o grozavie! Nu m-as vedea sub nicio forma intr-o confruntare tet-a-tet cu maimuta sefa.

Mi-am adus aminte de prostiile astea cand am vazut vechile poze nud ale Madonnei. Madonna, frate! E cam vestejita ea acum, dar intotdeauna a fost un sex simbol... si in 80, si in 90, si in 2000. Tata si prietenii lui vorbeau prin anii 80 de ea ca despre o zeita, era simbolul sexualitatii. Avea unul dintre ei un tablou mare cu Madonna in niste bligi rupti si in sutien. Tablou inramat. Odata, in noaptea de revelion, au plecat sa colinde cunoscutii cu acel tablou dupa ei. Erau primiti si ascunsi repede in case, gazdele plateau si pupau icoana, iar ei cantau in loc de colind, piesa celor de la Beatles, dar cu versuri in romana...

"Lady Madonna da-te jos din pat,
Ca sa vada bagabontii c-ai cerceaf curat
Lady Madonna da-ti chilotii jos,
Ca sa vada bagabontii ce-ai tu mai frumos"

Mai frumos, ha? Va dati seama ce piesa era fata asta cand avea 20 de ani?! Piesa, piesa... dar cand am vazut pozele astea m-a trecut un fior! Fior de sila! Daca si Madonna vremurilor alora imi provoaca asa ceva, pai cam cum ar fi trebuit sa arate o femeie in anii 80 ca sa-mi fie pe plac? Ramaneam neinsurat, sa dea dracii...
Ca la ce pisici are la sub-brat, nici sanii nu-mi mai sar in ochi!

.

Romantism de cartier

2009-01-18T07:00:00.000-08:00

.

Intr-o vreme in care romantismul se reduce doar la emoticoanele de pe messenger sau comentariile pe blog si la plimbarile cu noua masina pe Valea Prahovei sau cu low-costul prin Europa, mai exista si romantici demodati care fac gesturi pe care fetele din generatia hi5 le-ar privi cu sila. Imi inchipui cateva specimene care daca ar gasi asa ceva, ar ridica coltul buzii de sus si ar indeparta delicat flaorea, cu doua degete, ca pe un fir de par gasit in chifteaua de la Mec.

Am surprins gestul asta la mine in fata blocului. Se pare ca vecina mea are un admirator secret in cartier, care traieste intr-o alta lume.

gsp.ro se inspira

2009-01-17T06:38:00.000-08:00

.

Ultimul meu post a dat idei Gazetei Sporturilor.

Au preluat si ei filmuletul cu pustiul ce sustine ca nebunul pe Osasuna. N-am pretentii sau frustrari cum fac alti blogari necitati ca surse de catre site-uri mari... deocamdata. Au schimbat un pic titlul... "Ultras in devenire", la mine era "Viitorii huligani".

E bine totusi... asta inseamna ca sunt urmarit.

Ce nu vede fotbalul

2009-01-15T08:59:00.000-08:00

Una dintre cele mai tari emisiuni despre fotbal... in Spania. Nu stiu daca mai exista aceasta emisiune, dar ideea ei e super tare. Ascultati ce zic astaia, nu e greu sa intelegeti cat de cat. Incep cu ceva filmulete despre femeile pe stadioane.

De ce vin fetele la fotbal

Domnisoara fotograf face 'furouri'

Cu ea printre baieti

Dragoste pe stadion

Majoretele incurca...

Femeile la volan... pe gazon

Uite-le, uite-le...

Old style

Graba strica treaba

Viitorii huligani

Pustiul din Pamplona

Puiul de fiara

Totul pentru fotbal

Si de spre distractia din tribune... clovnii stadioanelor.

Backham si tiganul 0.55

Tusierii din tribune

Tobosarul

Ipohondru mort

2009-01-14T11:34:00.001-08:00

Stiu ca risc sa fiu acuzat ca am facut dintr-un blog serios, unul stil can-can, dar nu-mi pasa deocamdata. Pana pun pe picioare noul
"proiect" .ro ---care imi da mari batai de cap--- o sa mai dau o duma ieftina.
V-am mai spus si cei ce ma cunosc stiu... uras bancurile! Ma enerveaza, nu pot sa le ascult, nu pot sa le retin, nu pot sa le spun. Foarte rar apreciez un banc, in general pe alea scurte.
Dar am auzit cel mai tare banc din ultima vreme, pe CityFM, spus de Mihai Cioceanu.... e scurt.

"Ce scrie pe crucea unui ipohondru?"

--------- V-am spus eu! ----------

Nu tre sa radeti, dar mie imi palce rau. Ma gandesc doar la colegul meu de birou care are sertarul in permanenta plin de medicamente de toate culorile si formele.

Sila vine mancand

2009-01-13T03:55:00.000-08:00

.
Sunt cel mai mare idiot! Dupa ce toata naoptea si dimineata asta am avut niste dureri groaznice de stomac... stocul de Jagermeister fiind epuizat... m-am gandid eu ce sa mananc la pranz. In ultima vreme am mari probleme in bucataria personala, in sensul ca deocamdata lipseste cu desavarsire, doar frigiderul zacand stingher intr-un colt.
Cum nou-renovata bucatarie e cam goala, iar frigiderul plin... de sticle... servesc masa la parinti. E, nu... azi am zis sa fac o exceptie, sa nu mai ma duc pana acolo, mi-era cam lene si ma pocnise o pofta de shaorma.
M-am dus la singura dugheana de felul asta din cartier sa-mi iau una mica.

Sunt un idiot. E a treia oara cand mananc de acolo, dar prima cand nu intru dupa 12 noaptea. Se pare ca dupa 12... beri... simturile si poftele sunt inselatoare, ca nu m-am minunat de cat de panarama e shaormaria. Inaintea mea au iesit vreo 5-6 copii care mancau cu pofta si am mai prins curaj, chiar daca dupa tejghea era teroare. Vanzataorea, saraca, e cel mai putin vinovata... dar cum sa angjezi sa-ti faca mancare pe cineva cu o asemenea problema fizica? Nu vreau sa zic nimic de ea, ca probabil a lucrat 30 de ani la fabrica de vata si acum face shaorme pentru 5 milioane pe luna. La fabrica de ambalaje sigur n-a lucrat, ca nu reuseste deloc sa impacheteze lipia aia nenorocita.

Sunt un idiot, sunt cel putin la fel de infect ca saorma aia! De ce n-am plecat cand am vazut cum arata carnea? Avea o pojghita neagra pe deasupra si curgea din ea ceva ca o smoala. Carnea de pui nu era proaspata, ci era din aceea galbena, condimentara, un fel de pastrama. Se gaseste si in magazinele de mezeluri sub aceasta forma, pentru ca tine mai mult. Femeia o taia si ii indeparta smoala in fata mea, probabil crezand ca astfel, modul de preparare e transparent. Insa toata operatiunea de preparare se facea cu spatele la client, la vreo 5 metri de tejghea. Cartofi sleiti, ketchup negru si optiunile... doar varza si castraveti. Fara alte nebunii.
Sun un idiot! Cum dracu am continuat s-o mananc dupa primele guri si privelistea care m-a traznit cand am desfacut-o acasa?

Momentan mi-e groznic de rau, imi vine totul inapoi, tocmai cand coelga naostra de la cofetarie ne-a adus un platou cu prajituri.
As putea sa-i fac rau patroanei... Prin metode destul de ortodoxe i-as putea micsora cifra de afaceri cu cel putin 1000 de euro pe luna. Mai da 500 la chirie si nu ma mai intereseaza daca mai scoate ceva. De curiozitate, o sa ma sacrific si o sa mananc inca una peste o saptamana. Daca e la fel de infecta, promit sa-i fac probleme. Jur ca omoara lumea cu asa ceva!

Printul hi5-ului are blog

2009-01-11T01:30:00.000-08:00

.
Il mai stiti pe Printul hi5-ului? Ei bine, si-a facut blog... "infelixway"
La cum il cunosc stiam ca-si va face, era inevitabil. Ghinionul lui e ca si l-a facut taman acu' cand m-am apucat eu sa ma dau pe bloguri si sa fac pe Mircea Badea, stricand cheful oamenilor.
Cei mai rasariti dintre hi5-isti incep sa-si dea seama ca la cele cateva poze lesinate trebuie asortate si cateva pareri scremute din suflet. Nu zic de Felix acum, ci de cei multi care vor trece de pe hi5 in blogosfera, pentru ca "a fi tru" inseamna acum sa iti dezvelesti si mintea pocnita, nu numai curul. Sper ca stiti ce e aia "tru"... altfel sunteti invechiti, sunteti "old"... pe ce lume traiti?
Pe Felix nu-l agit prea tare, il lasa sa vad ce da din dansul. Desi i-am promis ca nu-l mai fac de rusine pe net, s-ar putea sa fiu zdreanta si sa nu ma pot abtine. Probabil o sa ma sune si o sa-mi zica iar ca-s bulangiu, iar eu voi scoate postul asta. Lasa prietene, ca postul asta e cea mai buna reclama. Ti-am ridicat mingea la fileu, acum scrie ceva destept!

Si renunta la limbajul de mess cu "k" si :))) ca nu mai esti pe hi5. Fii tare!

Framantari de iarna

2009-01-09T00:25:00.000-08:00

.

1. Fularul cu ochi.
Pana mai acum 2-4 ani, fularele erau purtate doar de ce-i mai rasariti in ale modei si de Florin Piersic. Taranusii, cacalarii si baietii din cariter nu purtau, era absolut jenant pentru ei, mai ales ca atat ii ducea si pe ei capul... nu se potrivea cu pantofii sport pe care ii purtau si pe zapada. Acum toata lumea poarta fulare, de la cele mai ieftine la cele mai misto. Dar in timp ce unii mai priceputi, evident ma numar printre ei, il poarta infasurat pe gat, nepriceputii si-l spanzura dupa gat, ca pe un streang... ca un ochi de sufa pentru macara. Daca e gros si greu, atarna si se strange ca un lat. E naspa rau, zau!

2. Caciulile cu ciucurei.
Asta au aprarut tot asa, acum vreo 3-4 ani. Bine, prima oara cand am vazut a fost acum vreo 15 ani la Spin Doctors sau la Jamiriquoi. Dar pentru noi erau doar niste clovni. Acum 4 ani se purtau la birou, la ski sau in masini serioase, iar oamenii in varsta si taranusii se amuzau de infantilitatea purtatorului. Acum aceia nu le mai poarta, ci dor respectivii taranusi... le poarta la trening, la tenisi, la discoteca... si se cred rebeli.

3. Gluga cu sapca.
La nivel de cartier a inceput sa se poarte gluga. Eu o port de ani de zile. Toti baietii de la bloc poarta glugi. La temperaturi cu minus ei tot glugi au pe cap, plus sapca pe sub ea, sa se protejeze de frig. Nu vor ei cacila si pace! Se caca pe ei de frig, dar n-ai sa-i vezi purtand caciuli. Cu ce mandrie mai purtau acum cativa ani caciulile ProTV sau pe alea cu Steaua si Barcelona! Merg pe strada in varful adidasilor albi, asa grabiti ca-i trage curentu' pe la talpi si isi indeasa mainile in buzunarele pantalonilor de trening pana le iese curul din ei. Merg cocosati de frig si tin permanent capul intre umeri si dardaie din dinti pe ritm de manea.

4. Flori de Gheata.
Unde au disparut florile de gheata de pe geamuri? De cand cu termopanele astea n-am mai vazut urma de flori de gheata. Sau e vorba de incalzire globala, poluare, d'astea? Aveam un balcon inchis din geamuri vechi, de vreo 20 de ani si cum ma trezeam admiram marea de flori de gheata si incercam sa-i gasesc forme, imaginandu-mi tot pe felul de desene abstracte. L-am dat jos toamna asta, mi-am facut terasa sa-mi beau cafeaua ca burghezii, pe sezlong, la aer, cu fata spre oras. Iarna asta nici macar pe parbrizul masinii n-am avut gheata... Sau turturi...

5. Lac inghetat
Cand credeam ca n-am sa mai vad iarna asta lacul inghetat, am reusit sa prind duminica o pojghita, sa o simt un pic sub talpi. E extraordinara senzatia de a merge pe gheata subtire, sa te concentrezi la fiecare pas facut, sa-ti creasca pulsul de cate ori pui piciorul jos si sa rasuflii usurat cand il ridici. Am crescut cu lacul in curte, garla cum ii ziceam noi... ca tot ma etichetase lumea mai devreme ca fiind taran. Ei bine, chiar sunt! Sper totusi sa nu inteleaga ca acum o dau in romantisme. Mi-am petrecut toate iernile pe gheata si am trait sentimentul suprem de gheata rupta. Erau ierni cand gheata avea grosimea de cel putin un metru si nu mai eram nevoiti sa facem copci pt peste, ci il gaseam direct inghetat. Nu avusese nimeni grija sa taie copci pentru aer si chinezescul iesea la suprafata, prinzandu-se in gheata, iar noi cioparteam cu topoarele sa ajungem la el. Era cam sinistru sa-i vazi asa mari, incremeniti sub talpi, cu ochii bulbucati la tine. Atat de groasa era incat dadeam la copca in jurul unui foc. Jucam fotbal, hockey sau faceam concursuri de sanie si schiuri din aracii de la rosiile lu' ala batranu'. Probabil daca stiam cum arata o patina adevarata, ajungeam cu totii hockeisti. Am facut cateva poze, ca ma usuc de cate ori calc in locul ala... chir daca o fac destul de des.

6. Carti postale.
Cartile postale se intorc! Este o moda, clar este o moda. Multi s-au saturat de sms-uri de felicitare, dar continua sa le trimita, altii nu trimit niciodata, cazul meu, poate doar cand imi sunt adresate personal. Prietenii mei Talas si Denisse s-au gandit ei, mai mult ea binenteles, ca ar fi frumos sa trimita felicitarile prin posta. Am primit mai multi, lumea a fost entuziasmata, gestul frumos. Nu pot sa nu remarc, pentru ca sunt zdreanta, ca a revenit ca o moda. Nu-i rau atata timp cat e o "moda pozitiva" si nu e vorba de prost-gust. Doar sa nu se intample la scara mare... ca se-mpute treaba.

7. Impodobirea bradului.
In ceea ce priveste impodobirea bradului sunt un conservator si un traditionalist. Bradul era impodobit de toata familia pe 22 decembrie, de ziua lui frati-miu si se arunca pe 8 ianuarie, dupa Sf. Ion. Se impodobea cu toate panaramele de globuri pe care le aveam de cand eram mic, crapate si urate, dar nu trebuiau lipsi. Il faceam de zici ca era Magazinul Unirea. Avea de toate. Era o vorba... "parca-i pom de craciun". Le legam cu ata de papiota, nu cu altceva, iar la sfarsit eu puneam globul cu mos craciun, iar tata varful ascutit. Niciodata n-am avut in casa varf sub forma de steluta. N-au ce cauta la noi in casa. Cuvantul "steaua" n-are ce cauta in preajma sarbatorilor la noi in casa... "steluta" da, in cel mai rau caz.
Anul acesta, auzind eu pe la lumea dezghetata ca bradul trebuie sa arate altfel de la an la an, am decis sa facem un brad modern. Unul dintr-o singura culoare. Si la anul sa schimbam culoarea, ca asa e la moda. Anul asta l-am facut rosu. Am fost foarte atent sa nu scapam si ceva albastru prin el, sa nu apara combinatia de culori spurcata. Nu vreau sa ma gandesc ca luminitele de la instalatie aveau o tenta... eu cand le-am cumparat le-am vazut albe.
Care mai e trendul in impodobitul brazilor? Pai cica beteala nu mai e la moda, globurile mari se pun intotdeauna pe nivelele inferioare si nu mai sunt tolerate instalatiile cu muzicuta. Am avut un brad ca la carte anul asta, pana si picior serios i-am cumparat, ca de ani de zile ma amaram cu o panarama din lemn si trebuia echilibrat cu carti la radacina. Aveti idee de cate ori mi-a cazut bradul anii trecuti?
Colac peste pupaza m-am trezit in dormitor cu o mareee "steluta" luminoasa in geam, de nu puteai sa pui geana pe geana noaptea. Tot orasul a admirat-o, iar eu am tolerat-o... ca asa e trendul in Suedia.

9. Colindatorii.
Slab an pentru colindatori. De Craciun au venit cu colindul foarte putini copii. Ma gandesc ca si interfoanele astea ii inhiba. Eu daca eram copil si colindam blocurile cu interfoane, ajungeam acasa cu mainile-n buzunar si geanta goala... ca eram tare matalau. Nu ca acum as fi altfel, noroc cu internetul asta ca ma face mai viteaz. La bunici cand colindam, undeva in apropiere de Bucuresti, se pleca pe la 12 noaptea la colindat, dupa ce ne strangem toti in capul satului. Toata lumea iesea la porti si se aliniau pe ulita cu copaile de covrigi, mere sau nuci, asteptand gramada de colindatori. Si toti copii satului se tarau prin nameti de la o poarta la alta, fara sa cante, spunand doar "Buna dimineata". Totul se termina intr-o ora, luand satul de la un cap la altul. Curios era ca aveau voie sa colinde si barbatii de orice varsta, dar nu si femeile. Fetele mai mari de peste 16 ani nu mai veneau la colindat, ca umbla vorba in sat ca daca merg "iti baga baietii cotoiu-n traista".
Doar cativa vecini stirbi si peltici m-au vizitat anul asta si i-am omenit cu kinder si milka, dar si o gasca de tiganusi agitati rau, care dupa doar o strofa de colind au primit mai mult decat meritau. Cand sa plece, unul ma intreaba timid... "nenea, n-aveti sa-mi dati si mie 10 mii?"
Cu Steluta, Plugusorul sau Capra nu primesc decat daca au un minim de echipament... clopotei, bici, steluta serioasa, haine populare, capra baltata, toba sau buhai. Pai au ei idee cat ne chinuiam noi sa facem astea inainte de sarbatori?! Cate bice pe spinare imi luam din greseala la repetitiile din noiembrie?! Cate cozi de matura primeam la fund de la aia batrana, pentru ca o disperam cu toba si clopoteii?! Si ei vin acum cu mana-ntinsa?!

10. Masa de Craciun
Recunosc, pentru mine sarbatorile n-au legatura cu religia, ci cu mancarea si bautura. Imi pare rau, asta sunt! Daca n-as fi avut niste mici probleme, cred ca as fi bagat si mai mult. Nu pot sa ma abtin. Pai nene, eu chiar sunt taran! La noi se taie porcul ca la carte si se fac mancaruri si bauturi in casa, dupa datina strabuna. Cum sa te abtii cand ai tooataaa familia, 15-20 de insi, in jur si pe masa numai "nenorociri" traditionale si vinul facut cu mainile proprii?! Cum sa te abtii cand ne strangem 15-20 de prieteni la bar si nu mai avem demult probleme cu banii de buzunar?
Am reusit sa trec cu bine de perioada asta, n-am avut prea mari probleme de la mancare si bautura. Se pare ca am gasit remediul miraculos pentru problemele mele, dupa luuungi incercari. Jagermeister ii zice si nu-mi mai lipseste din frigider. Ce putea sa fie mai minunat decat un remediu pe baza de alcool?!

Romantism si alte prostii...

2009-01-06T06:51:00.000-08:00

.
Sa ai blog e o moda, sau un mod de a trece peste sublimul "n-am ce face", sau de a te indoi de pagubosul "am ceva de spus" in cazul meu. Pentru aia destepti e chiar o modalitate de a face bani.
Am facut un tur al blogurilor dimineata asta... Pornind de la mine din lista de tovarasi am luat-o pe urmele blogurilor unor gagici si am dat dintr-unul intr-alutul, facand o tura cam lunga. M-am axat pe femei. Dimineata asta aveam chef numai de femei. Multe, frate.... multe bloguri de gagici, unele mai spun cate ceva, altele absolut nimic. Unele chiar scriu binisor, dar parca toate la fel, desi unele sunt inselate sau parasite, iar altele doar fericite. Au nume de bloguri inspirate din adancul sufletelor firave si romantice, de parca s-au vorbit... "eu il iau pe asta, tu pe ala"... Sunt dragute si sensibile, si parca au creat o comunitate... zici ca sunt din aceeasi gasca de prieteni, desi sunt convins ca nu s-au vazut vreodata. Dar desi sunt tare aromate la scris, fetele cu blog chiar par singure si triste.

Fir de nisip

In alb vorbim

Desene cu creta

Zbor de fluturi

Invăţ fluturii să zboare

Unele exagereaza cu profunzimea si isi pun citate sub numele blogului. Am vazut la mai multe, la prea multe, dar am retinut doar vreo doua:

Lacrima de stea... Suntem studiul continuu al disectiei pe propriul creier, sub protectia unei iubiri iluzorii.Ionut Caragea

Scrieri prafuite... "Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!" Marquez

Asa ma enerveaza citatele astea in general... nu pot sa explic de ce. Parca gandeste altul pentru tine, parca tu, prostul, te ghidezi dupa desteptaciunea altuia. Sau am fost eu invidios intotdeauna pe altii mai destepti ca mine.

Gagica cu blogul Te-am iubit, fraiere! gadila si barbatii... suna vulgar, dar din contra, nu e deloc... cu un articol pentru femei

Si printre fetele astea aflate cu treaba pe blog, s-au aciuat si cativa barbatusi cu bloguri si care se gudura pe langa ele. Exemple...

Traim in Romania....si regretam amarnic ! Un pieptos tatuat si gelat, ce-si zice " sweetkisser-scumpelulno1", se da in leaganul romantismului, dar ii cam atarna curul prin tarana. Zice el... "Copilul din mine...nu cred ca va muri niciodata! Iar mireasma de brad...parca e tot mai puternica si imi inconjoara simturile ! A inceput iarasi sa ninga....iubesc ALBUL ... deci... m-am reindragostit! E minunat !
Ma strecor in patutul cald....ma invelesc iar pina sus barbie si atipesc oftind...dar zimbind : Mosule....iti multumesc pentru vizita ...si sper sa-ti fi placut prajiturelele si laptele ce ti le-am lasat pe pervaz !!! Sa vii si ...anul asta !"
Iar in urmatorul post isi revine un pic... "Leg juramint...ca am sa incasez eu..."sume" de la tine...sa iti amintesc cine cui ii e dator. Un lucru sa fie clar : a "treia" .... e fatala! (stii tu despre ce vorbesc). Nu te teme ! :P:P:P... nu te mai bat.... dar promit ca vei avea parti anatomice ce nu le vei mai putea folosi in toata patetica ta viata !!!
Sa vii sa-ti dau... "datoria" ! Stii ca...imi place sa strivesc testele napircilor....iar tu...nu ai scuze....si ...din pacate pentru tine...nici mijloace !!!
DEJA REGRETI CA M-AI CUNOSCUT !"

Alt invartit printre gagici ne spune despre scopul lui in viata pe blogul sau numit "Un blog citit cu casa inchisa!". Zice asa... "M-am facut de ras! Am fost in Big Mamou,o cana de vin fiert, tigari, muzica, discutii.
De cum am intrat am luat o revista 24-fun. La un moment dat am decis sa ne uitam pe hartile din revista.Erau trecute majoritatea barurilor din centrul vechi."sa incercuim unde am fost!" Le-a incercuit iar la final harta a devenit o harta de cercuri albastre.
A urmat randul meu,sa subliniez pe unde am fost...la final vreo patru baruri erau subliniate. Ma gandesc ca e destul de rusinos pentru ca sunt de patru ani in Bucuresti"
Cata treaba are si asta! La o biblioteca nu se ducea sa incercuiasca pe o lista cartile citite in 4 ani...

Si ultimul caz de genul asta... Am oarece dubii in privinta sexului, dar cred ca e baiat totusi. In blogul blogul sau romantic "Cumpar iluzii" ne descrie legatura lui cu marea si cu muzica... "Am ajuns la capatul statiunii,la Kudos….locul in care ma incarc in fiecare vara cu iluzii pentru tot anul. Mi-am dat castile jos,m-am asezat pe nisip si atunci am auzit pentru prima oara in seara asta zgomotul valurilor."
Ca cacat se intampla la Kudos asta de te poti incarca pentru tot anul cu iluzii? Femei? Droguri? Rock? Ca vad ca tocmai zgomotul valurilor e optional la romantismul asta. Daca ma uit si in playlistul lui mi se taie de tot romantismul.

Tre sa ma apuc de o munca serioasa...

Fratii Damian si Puya

2009-01-06T04:00:00.000-08:00

.
Din dorinta de a atrage cat mai multe genuri de oameni, unii artisti, cu sau fara ghilimele, fac niste compromisuri, sau chiar tampenii de iti vine sa crezi ca tu, un simplu amator, gandesti mult mai bine ca ei, meseriasii.

Damian Draghici e un tigan cunoscut pe unde o fi umblat el, a cantat cu diferiti artisti, o fi si apreciat pe afara, asta eu nu cunosc... doar ca a cantat pe scena cu Joe Cocker, Shaggy si cred ca terminatul ala e DJ Bobo.
A aparut prin Romania de ceva vreme, si-a tras o gasca de tigani lautari si dansatori, devenid producatorul unei chestii... proiect, cum se zice... de care tocmai noi romanii duceam lipsa. O trupa de muzica tiganeasca. A gasit omul o nisa, printre populare, manele, Cornelia Catanga, Nelu Ploiesteanu sau Taraful din Clejeani. E ok, nimic aiurea, mai ales ca el chiar se pricepe la ceea ce face. Nu stiu cat se pricepe sa cante, dar la muzica tiganeasca se pricepe.
E o muzica pe care o cunoasteam cu totii, doar ca n-o auzeam prea des. Ea a prins bine la... culmea... high class, lumea mondena, corporatisti, burghezi, ecologisti, salvatori ai planetelor si artisti, pacificatori, socialisti si vamaioti. Nu la oamenii de rand, nu la manelisti, nu la mase... Omul canta pe bani multi si numai in medii inalte.
Asta vara a avut concert la Arenele Romane... 6000 de oameni! Pe "gazon" au fost montate scaune din plastic, care cica s-ar fi scos la un moment dat, ca sa incapa si alti 1000 care erau la porti si nu mai aveau locuri. Ce Deftones, ce Sepultura, ce Megadeth?! Damian Draghici si tiganii lui au rupt... toata lumea entuziasmata! Ziarele l-au laudat, blogarii l-au periat, iar nelipsitii specialisti si-au dat cu parerea despre sunet.

N-am vazut decat o piesa, la TV, cu Damian & Brothers featuring... cine credeti?! Puya! Hip hop pe ritmuri tiganesti. Rime de cartier cu tarfe si bagabonti pe dansuri tiganesti. Ce plm muzicieni si producatori mai sunteti voi doi, Damian si Puya, de ati facut o asemenea cacanarie? Ce a fost in capul lor? Suna ca dracu! Ambii chiar se pricep la muzica... dar doar la aia pe care o fac separat. Am prins doar finalul sa va arat, dar chiar daca va place rapul sau tiganeasca aia, tot n-aveti cum sa-mi spuneti ca aceaasta colaborare e misto. A... ca e interesanta, cum au zis cei mai critici! E interesanta! Pai interesant e si un filmulet cu poponari... Fiecare dintre noi am vazut candva o secventa cu asa ceva si atunci, pentru prima oara am gasit-o interesanta. Nu si placuta.

Dragos Bucurenci zice: Singurul moment remarcabil: Puya cântând “Mişcă-te” cu trupa lui Damian. N-am mai văzut până acum un rapper pe aceeaşi scenă cu o trupă de ţigani. Jos pălăria!

E asa minunat sa zicem... "hmmm, interesant!"... cand de fapt e ca nuca-n perete. Cica la concertul respectiv, Damian a incercat sa promoveze mesajul diversitatii si tolerantei. Ma doare in cur de mesaje de toleranta si cacaturi d'astea... la concert canti in plm si canti ce trebuie, ca aia tre sa intereseze pe prost, cantatul... nu ce e cool in domeniu, politica sau propaganda.

Mircea Stanescu - sinucidere sau crima?

2009-01-05T12:16:00.001-08:00

.

Asist in aceste momente la o emisiune penibila pe Antena 3. E celebra cloaca penibila "Sinteza Zilei"... Gadea, Ciutacu si Stan... fara Cristoiu care se pare ca a parasit corabia devenita prea imputita chiar si pentru gusturile sale.
Subiectul este stirea conform careia Mircea Stanescu, fost deputat PSD si fiul lui Sorin Rosca Stanescu, proprietarul ziarului Ziua si securist notoriu... s-a sinucis.
Omul era cercetat de politie in legatura cu un accident mortal.
O masina a omorat pe trecerea de pietoni, pe Barbu Vacarescu, un pieton ce traversa regulamentar. Masina circula dincolo de refugiul de tramvai si la locul faptei politistii au gasit doar o soferita. Martorii au spus ca imediat dupa accident barbatul de la volan ar fi fost luat de o masina de Prahova. A doua zi, probabil dupa ce i-a trecut betia, sinucigasul s-a prezentat la politie pentru lamuriri... probabil aflase de existenta martorilor.

Penibila cloaca se apuca de o emisiune sinistra.
Dupa ce insinueaza ei ca a fost o crima, ca era ravasita casa si ca se auzise prin lumea importanta ca familia pietonului decedat cauta razbunare, Ciutacu se trezeste ca il cunostea pe Stanescu junior, nu erau prieteni, dar se cunosteau... si ca-i pare rau ca nu l-a sunat dupa accident. Victoras se ingrozeste de circul mediatic care s-a iscat in urma acelui accident... care circ, nu stiu, ca eu am vazut doar o sire banala... si ca e doar un linsaj mediatic la care este supus individul, probabil din cauza faptului ca tatal sau are multi dusmani, tocmai in perioada Craciunului. De pitonul mort n-a vorbit nimeni. Si ca mai stie el un caz... al lui Orban, un mincinos mai slab de inger... cand iarasi, in preajma Craciunului, el, Ciutacu si familia sa nu a putut inghiti sarmalele din cauza linsajului mediatic la care era supus Orban in acele zile, cand a lovit o fata pe tercerea de pietoni si a mintit.

Odata ajunsi aici, se inflameaza cele 3 cacareze si se tavalesc pe jos de ipocrizie, facandu-se ca nu inteleg de ce politia a fost asa zeloasa in cazul juniorului Stanescu, cand in tara mai sunt alte nenorociri, alti dementi (exact asa a zis) care umbla liberi dupa ce au facut urmatoarele fapte... pe care le prezinta cu dovezi video de pe youtube...
- Vreo 4 indivizi de cartier se alearga pe o strada cu niste bate, nu se lovesc, doar il alearga 3 insi pe unul.
- O masina de tarani circula pe DN1 pe contrasens si pasagerii se amuza copios
- Cativa copii de 10-12 ani calaresc un gip intr-o parcare, se urca pe capota si sar pe ea.
Si se lamenteaza exasperati de aceste inimaginabile fapte, ce nu au fost inca rezolvate de politie, cum era pe cale de rezolvare cazul lui Stanescu. De ce cazul ala avea prioritate?

Si dupa aia au continuat brusc cu... un colind... White Christmas cantat de gay-ul sef, Gadea.
Au incheiat simplu cu "gafe de sarbatori", scotand titlul cu "Sinucidere sau Crima?"

Emisiunea asta comandata de sus n-are cum s-o mai duca mult... Acum mi-am adus aminte si am facut legatura... lumea rea le zicea baietilor "spalatorii de cadavre". Acum mi-e evident de ce.

E distractie, e superrrr! De sezon - 2

2009-01-04T13:02:00.000-08:00

Stiti senzatia aia de prima zi de munca... E groaznica! Nu mi-am propus absolut nimic pentru noul asta an, cum face lumea de obicei... dar azi dimineata cand m-am trezit si mi-am adus aminte cat de cacat e senzatia asta de dus la munca/scoala zi de zi si pe care o traiesc din clasa 1... mi-am proomis calm, fara cuvinte mari de data asta, ca nu o sa mai continui mult timp.
A trecut vacanta asta si ca in fiecare an apare impresia aia de ianuarie, impresia aia de nou inceput, de un nou drum. O sa-mi treaca in 2-3 zile, mai ales ca n-am facut lucruri interesante in vacanta asta si parca vad ca revin la aceleasi cacaturi pe care le fac de ani de zile.
Dar parca e mai usor daca nu am facut nimic in vacanta, nu e trecerea asa brusca catre rutina. Pentru prima oara de cand ma stiu flacau n-am plecat din oras iarna asta, doar o zi la mare. Poate pentru ca prietenii mei au alte prioritati pentru a pleca undeva misto, iar sa ma duc doar o fuga pe valea Prahovei n-am indraznit. Nu m-a lasat creierul asta destept si inima rea. Nu as face asta pt nimic in lumea...

De ce s-o fac?
- Sa ma prinda vreu trafic de 6 ore pana acolo? Sa vad cum se baga muistii in fata coloanei? Pai stiu sigur ca m-as da cu capul de asfalt de nervi... Nu as sta nici 2 ore in trafic pentru o zi pe valea curului.
- Sa ma calc in picioare cu toti cacanarii cu gipuri care cauta un loc de parcare cat mai aproape de partie?! Ca e penibil pt ei sa vina pe jos 200 de metri de unde sunt cazati...
- Sa ma zagaiesc scarbit la pizdele machiate, cu geci albe, care mai tarasc de cate o geanta cu roti pe zapada, ca pe aeroport?! Si pe care daca le intrebi unde au fost de Craciun, sa-ti raspunda... "la ski". Ca nu mai e cool sa mergi "la munte"... acum se zice "la ski", chiar daca cobori din gip si te urci pe atv fara sa-ti scoti cizmele cu balnita din picioare.
- Sa stau 30 de min la coada pt un vin fiert?! Sa pandesc sa se elibereze o masa la un restaurant, ca sa pot manca o zeama chioara?! Si cand gasesc masa, sa fie nestearasa, sa puta veceul saturat de la Floc de Nea de la Clabucet, iar eu sa inghit cu noduri mancarea imputita si acreala proastelor care o servesc?!
- Sa dau milioane pentru o zi de ski si sa o petrec mai mult la cozi la teleski?! Sa feresc toti taranii cu pungi si sanii de la baza partiei, care dau interviuri la reporterite idioate... " daaaa, e distractie, e superrr!"

Mi se pare de tot cacatul sa petrec cateva zile la munte in Romania de sarbatori. M-as umple de spume. Poate sunt eu bolnav psihic de am impresia asta. Anul trecut am fost la munte numai inainte de sarbatorile de iarna si dupa.
Frate, cat imi place muntele, dar sa fiu doar eu si el, sau ma rog, inca cativa prieteni, ca pe cealalta parte a Bucegilor Inca mai trag sperante ca ajung iarna asta din nou acolo. Nu-s disperat sa vad zapada ca toti pocnitii, am luat contact cu ea in noiembrie, dar cateva ore pe un munte pustiu, in zapada, e ca o seara in Bamboo pentru un fotbalist de provincie.

Anul trecut dupa sarbatori am fost convins sa merg la prietenii nostri bulgari Ce nu-i suport eu pe ei si mai ales turismul lor de pe litoral, dar au o statiune montana de ramai prost.

Imi doresc pentru anii urmatori sa nu termine astia autostrazile, iar romanii sa se buluceasca ca idiotii spre Valea Prahovei si spre Mamaia... sa se dea cap in cap 10 ore pana sa isi poata etala ultimele impresii si comportamente de cacat.

De sezon - 1

2009-01-03T05:57:00.000-08:00

.
Cum ne-au obisnuit televiziunile si ziarele, cauta si in cacat un subiect. Si ce subiect mai bun si mai interesant s-ar gasi imediat dupa miezul noptii de Anul Nou? Gunoaiele ramse in urma distractiei. Nu vedem cacaturile de emisiuni si personaje pe care le promovam, dar ne-am gasit sa scormonim gunoiul nevinovat de dupa distractie.
Este evident ca singura solutie in noptile de petrecere pe strada e lasarea gunoaielor pe jos... n-o sa existe alta niciodata. Se da un bonus firmei de salubrizare si aia e.
La intrebarea importanta a reporterului... "in cate ore veti termina curatenia?"... un angajat de la salubritate raspunde lejer... "pai cam in 3-4 ore, ca nu ma grabesc, sunt in timpul serviciului"
In acest filmulet n-a mai intrat si o replica sictirita a unei tiganci ce dadea cu matura, replica pe care am vazut-o la tv, pe net au scos-o... "ce sa le faci, daca asta e educatia la romani"
Mi-aduc aminte de o noapte petrecuta pe strazi in Roma, alaturi de mai multi prieteni... noapte de dinaintea zilei de Sfanta Marie. Toata ziua de Sfanta Marie au zacut gunoaiele pe strazi fara sa le ridice nimeni... ca la ei ziua libera e sfanta... si nu s-a mai ambalat nimeni.

Urmariti cifra fantastica 20...

"Serviciul de Salubrizare, din Resita, a adunat, dupa Revelionul petrecut in centrul civic al municipiului, 20 tone de gunoi. Si in Capitala, la kilome- trul 0, parcul din fata Teatrului National semana cu o groapa de gunoi."

"Distracţie pe cinste şi un munte de gunoaie după. Cu asta s-a ales oraşul Baia Mare după petrecerea de Revelion. Societatea Drusal a muncit pe brânci în dimineaţa primei zile din noul an. De la orele şase, un număr de 15 oameni au colectat din Piaţa Millenium aproximativ 20 de tone de gunoaie. Probleme cu cantitatea mare de mizerii au fost întreprinse şi în Piaţa Revoluţiei şi la Sala Sporturilor. Se pare că băimărenii au încă un stil dezordonat de a se distra la cumpăna dintre ani."

"Cele mai multe gunoaie s-au strîns din faţa Palatului Culturii şi de la Sala Sporturilor. Erau multe cioburi de sticlă, ambalaje de artificii şi de petarde", ne-a spus dl Ion Apostol, directorul SC Salubris. Gunoaie de acelaşi fel au fost adunate şi din alte zone în care ieşenii au petrecut Revelionul în aer liber, precum Podu Roş, Piaţa Voievozilor şi Tătăraşi-Oancea"

„S-a intervenit cu patru autospeciale pentru curăţarea străzilor şi cu 50 de muncitori pentru măturatul manual. Au fost în general PET-uri şi pahare“, spune Monica Jitariu, directorul firmei de salubrizare din oraş. În ultimii ani, arădenii şi-au făcut o tradiţie din a lăsa după fiecare Revelion 20 de tone de gunoaie."

Curios... cele 20 de tone de gunoi au fost in mai multe locuri.

Uite cum aratau imprejurimile stdionului Westfalenstadium din Dortmund, a doua zi dupa un meci ce Champins Ligue... Borussia-Udinese.

Ia la tata din sticluta!

2009-01-03T02:07:00.001-08:00

.
Am mai adugat cateva poze din 2001 de la locul nostru din padure... ultimele 16.

Ghiciti personajele?

Templul marii

2008-12-31T06:56:00.001-08:00

.
Uite asa, inainte de a petrece si anul asta ce se ispraveste, am decis brusc si surprinzator, pentru a-mi pune in valoare sufletul de viara... sa dam o fuga pana la mare.
Am luat-o pe varianta mea preferata... de la Cernavoda, pe Cohirleni si Adamclisi, spre Mangalia, respectiv Vama Veche. Curios, in zona asta ninsese cu o zi inainte si mi-a placut tare Dunarea tavalita prin zapada.

In Vama, pustiu... doar o tanti cam bagaboanta, cu un cielo de CT si o tigare-n bot, m-a depasit foarte nervoasa, de era sa intre gramada prin terasele alea pustii. Dupa inevitabilele duzini de poze cu marea si cu nisipul... si cu scoicile, si cu valul, si cu spuma si cu malul... am hotarat s-o taiem, ca nu faceam fata vantului.

Am zis sa mergem in 2 Mai, la celebrul restaurant cu specific pescaresc, deschis si vara si iarna. E o chestie pe plaja, sub faleza, cu etaj, din lemn si cu vedere misto la mare. Mai fusesem de vreo 5 ori si de fiecare data am comandat specific pescaresc... Imi place pestele si mereu am sperat sa mananc ceva cat de cat ok pe litoralul curului, ca zici ca e Marea Moarta, de nu reusesc astia sa face pestele ca lumea. Era ceva lume, in special cocalari constanteni, si am comandat amandoi peste...
Ciorba a fost comestibila, dar binenteles ca nu era ca la carte... cartofii n-au ce cauta in cioarba de peste, orezul nu era, doar un singur fel de peste si sosul de rosii iar era in plus. Salaul file, ce se presupune a fi o carne albaaa, era o chestie maronie sub oul pane si n-am reusit sa ma dumiresc daca era facut si era vechi sau daca chiar nu era facut. Crapul prajit era doar de fatada, inauntru era rosu-rosu. Peste in sange... asta nu mai auzisem! Culoarea era totusi un semn bun... nu era chiar asa vechi. O salata bulgareasca ordinara si niste cartofi prajiti probabil pe la pranz si bagati la microunde, au intergit ospatul. Nu-mi palce sub nicio forma sa ma cert cu ospatarii sau cu bucatarii... abia am convins-o pe ea sa nu zica nimic. Sunt un idiot, recunosc! Am paltit 65 de ron pentru mizeriile astea.
Nu pot sa inteleg cum de restaurantele de pe malul marii nu sunt capabile sa ofere o mancare de peste decenta. Da-i in mortii lor, ca le sare guvidul direct in tigaie din valuri, iar ei cumpara din Metro hamsii congelate. Ce cacat de scoala iti trebuie sa stii sa prajesti o felie de crap?! Iti tranteste o felie de lamaie si un fir de patrunjel pe peste si au impresia ca te-au dat gata. Si asta vara la Portita la fel... restaurant pescaresc, cu decoruri, plase, pesti impaiati, navoade, barci... o magarie de bani si ei nici macar nu stiau ca ciorba de peste tre sa fie acra.
Cacatul de restaurant de pe plaja de la 2 Mai se numeste The Sea Temple... sau Micul Golf cum se stia mai demult. Templul marii, caca-m-as in templul lor, ca de cand ma chinui sa gasesc o mancare de peste ca lumea acolo!

Cel mai frumos om de zapada

2008-12-29T12:35:00.000-08:00

.

Si pentru ca n-am avut chef sa scriu nimic despre Craciunul asta si despre sarbatori si restul, chiar daca provocari au fost, vin cu ceva , in sfarsit, mai pozitiv...

Este poza unui om de zapada zambitor, ce a aparut in revista "Lumea copiilor" din Ianuarie 90. Omul de zapada a fost facut de soldati, imediat dupa ce revolutia si-a consumat si ultimii morti. Omul de zapada are intr-o mana tricolorul gaurit, iar cu cealalta arata semnul victoriei, simbolul Revolutiei. Pe cap poarta o casca veche de soldat, pe mana stanga, o banderola tricolora, ca revolutionarii, iar pe el scrie cu crengute de brad... "LIBERTATE"

Precum acest Om De Zapada, ce simboliza atunci intoarcerea zambetului pe buzele romanilor, asa si postul asta al meu sper sa fie o revitalizare a blogului.
Ca "dincolo de gardul de la cimitir cineva mai varsa lacrimi fara sir"... e alta treaba. Care oricum nu se uita.

Locatarii - Cimitirul Eroilor

2008-12-29T07:23:00.000-08:00

.

Anii trec grabiti in soapta
Pe la poarta neantului
Clopotele parca asteapta
Si le bate-un vant haihui
Nu e cine sa le traga
Numai vantul prin parame
Parca vrea trist sa ingane
Iar "Despteapta-te, romane!"

Dincolo de zidul de la cimitir
Cineva mai varsa lacrimi fara sir.

S-a schimbat de atunci orasul
Din trist-gri in sic-monden
Sufocat de automobile
Chioscuri, moda si antren
Zgribuliti copiii strazii
Langa un concurs de miss
Unii cauta-n tomberoane
Altii zboara la Paris

Dincolo de zidul de la cimitir
Cineva mai varsa lacrimi fara sir.

Multi nemernici o duc bine
Neschimbati, nu le-a fost greu
Ca pe vremuri cu partidul
Si acuma cu Dumnezeu
De ecran vrajiti in masa
Inca un show si un mare meci
De a ajuns si omenia
La minutul 90

Dincolo de zidul de la cimitir
Cineva mai varsa lacrimi fara sir

Uneori vreun gand ma apasa
Oare ce-ar stii a ne spuie
Fratii nostri din Decembrie
Cei trecuti in alta lume
Sa ma ierte cine o vrea
Daca am suparat cumva
Eu mai cant uneori seara
Si mai plang un pic asa...

Dincolo de zidul de la cimitir
Cineva mai varsa lacrimi fara sir.

Mosii nu mor niciodata!

2008-12-23T09:45:00.000-08:00

.

"Ii astept pe toti in Piata Constitutiei sa doboram recordul mondial la bunatate, sa facem cunoscut Bucurestiul in lume" declara primarul capitalei, Sorin Oprescu saptamana trecuta.
Bucurestiul se pregatea de sarbatoare, spiritul Craciunului urma sa umple orasul si 4000 de mosi craciuni sa imparta cadouri copiilor, intrand astfel in Cartea Recordurilor. O initiativa frumoasa. Bucurestenii trebuie sa simta ca este Craciunul, copii trebuie sa se bucure de Mos Craciun. Adultii aveau nevoie de un costum de mos, le trebuia acasa, ba destui au fugit cu acele cadouri acasa... nu le-au mai impartit pe strada.
Recordul a fost doborat, copiii au fost mai fericiti, adultii s-au distrat, iar elevul lui Iliescu a devenit mai popular.
Se intampla duminica, 21 decembrie. In aceeasi zi un grup de tineri, maxim 200, cu varste intre 20 si 30 de ani, au participat la un mars fara legatura cu spirtul Craciunului. Demodat, neinteresant. Tinerii, marea majoritate suporteri de fotbal, din peluze, cu amintiri vage despre perioada comunista, au comemorat... si-au comemorat martirii cazuti in strada la Revolutie.

Doar ei, afara de marele regizor criminal, Iliescu, si-au mai adus aminte... Nici macar televiziunile n-au insistat pe aceste comemorari. Despre batranul senil care l-a insultat pe Iliescu sau despre marsul tinerilor, organizat de Noii Golani si Asociatia 21 Decembrie... nimic. Doar Predeal, Sinaia, aglomeratie pe DN1, cozi in supermarketuri, sarbatorile fotbalistilor, crime in Ajun, copii morti de Craciun, guvernul marionetei retardate si accidente tragice...
Intre timp, la fel ca si anul trecut, beneficiarii sangelui varsat in decembrie 89, continua parada infecta a frustrarilor romanesti... record mondial la tort si record mondial la carnati. Romania o duce bine, Bucurestiul se lauda ca taranul idiot care are masina de 20 000 de euro, dar n-are bani decat de o cola pe zi. Colac peste pupaza am aflat ca recordul cu mosi e spulberat totusi de portughezi.
Imi ramane obsesiv in cap cantecul sutelor de mii de romani iesiti pe strazi la Revolutie... "ole ole ole, Ceusescu nu mai e". Tin minte perfect o imagine, pe care n-am mai vazut-o de ani de zile... cu o fata in fusta, cocotata pe cladirea CC-ului, fluturand un mare tricolor cu gaura in mijloc, in timp ce uriasa multime din piata cata celebrul cantec de stadion, ce incununa marile succese. Si iar ma intreb obsesiv... unde au disparut acele sute de mii de oameni?

Un comentariu din Evenimentul Zilei, al unui om care a iesit in strada pe 21 decembrie 89, inainte de miezeria regizata de Iliescu din 22.

Noi am facut BARICADA la INTER pe 21,a clipa noastra suprema de glorie,am incercat sa redam libertatea voastra a celor ascunsi in case.Eram o mana de oameni flancati de taburile invaluite in fumul lor negru si intepator.Multi am fost [Citeste] impuscati iar tunurile cu apa ne udau .A doua zi scosi de activistii de partid din fabrici,voi cei care cu o seara in urma va ascundeati pe 22 prindeti curaj si il purtati pe brate pe criminalul de ILIESCU si intregul SISTEM care v-a distrus viata din '46 si pana in prezent.Multi dintre voi inca nu sunteti constienti ca sansa voastra de libertate a fost omorata in fasa pe data de 22 chiar de voi .Familia voastra,copii ,rudele sufera pentru ca atunci pe 21 am fost atat de putini iar voi nu erati impreuna cu noi.Putem sa fim o natie prospera dar voi erati cu SISTEMUL adus de bolsevici in tara si dupa atat amar de ani tot in acest SISTEM credeti. Pe 21 eu am castigat ratia mea de libertate,a fost clipa mea suprema de glorie,dar voi inca nu sunteti liberi.

Si nici nu va pasa
de cei ce nu mai sunt
de cei ce va acuza
de acolo dïn mormant

Cine isi mai aduce aminte? - partea 2

2008-12-20T02:45:00.000-08:00

.
de ce istoria nu te-a invatat
dc ce necazurile nu te-au ajutat
sa intelegi ca nu-ti mai poti permite
sa pierzi in loc sa mergi inainte

pentru ce-au visat
pentru ce-au luptat
pentru ce-au murit cand voi ati incalcat
tot ce-ati promis atatea juraminte...
sangele lor urla din mormïnte

19 ani de la Revolutie. Mult. Va mai aduceti aminte ce entuziasti eram atunci? Deja visam la civilizatie si poveasteam din auzite cum curgea mierea in Germania. Ne vedeam intinzand-o pe painea aia gustoasa, vanduta felie cu felie. Lumea era a noastra... nu trebuia decat sa asteptam. Sa stam cuminti si sa asteptam. L-am injurat pe batranul comunist, Brucan, cand a venit cu arogante de genul "peste 20 de ani o sa se miste ceva".
Au cam trecut anii astia si am asteptat cuminti si cu mainile la spate, ne-am multumit doar ca nu le avem legate. De la an la an am si uitat de ce avem mainile libere si nu ne-a interesat ce putem face cu ele. Ce-am asteptat?
Tinerii care au facut Revolutia si care au fost in strada si in Iunie 90 s-au resemnat odata cu varsta. Nu pot fi acuzati! Ei nu mai pot lupta si au tot incercat sa ne lase mostenire suflul revolutionar, insa altii au avut grija sa ne astupe gandurile si sa ne idobitoceasca.
Dupa 19 ani, cine isi mai aduce aminte de cei ce au murit in 89 pentru ca au crezut in ceva si au sperat la o viata plina de entuziasm? Cui ii mai pasa ca ei au murit pentru altceva decat ceea ce avem acum?! Ce simt cei care au iesit in strada atunci, la Inter, sau cei care au fost batjocoriti in 90 tot acolo?! Cum urla in ei disperarea cand se gandesc ca cei impotriva carora au iesit in strada si au luptat, au revenit acum la putere? Aceeasi oameni ne conduc, aceeasi ecuatie cu o gramada de cunoscute... PDL+PSD+PC=FSN. Aceeasi care au furat revolutia si care au inabusit in sange protestele din iunie 90.
Cine isi mai aduce aminte? Cine mai iese in strada sa comemoreze victimele revolutiei de la Timisoara si Bucuresti?
Anul asta autoritatile au fost ocupate... Au avut de format un cabinet nou, bazat pe interesele lor, nu pe votul nostru. Incepand cu 15-16 decembrie, eu, personal, am vazut doar maxim 2-3 stiri despre comemorarea victimelor Revolutiei. Nu numai ca mass media nu mai este interesata de acestea, dar nimeni nu mai organizeaza astfel de comemorari. Aproape nimeni.

La Timisoara au iesit sa VA aminteasca de eroii revolutiei doar suporterii de fotbal... Doar tineri cu varste intre 20 si 30 de ani, care nu au avut legatura cu decembrie 89. Dar care inteleg ce inseamna sacrificiu si respectul fata de cei ce au iesit in strada pentru a trai liberi.

Stire pe Realitatea

Stire pe sport.ro

Pe 21 decembrie 1989, bucurestenii au iesit in strada pentru a sustine revolta populara inceputa la Timisoara. Fara ei nu se putea continua. Manifestatia de joi seara a fost inabusita in sange.

Veniti duminica 21 Decembrie 2008, la orele 17.00, la Universitate, pentru a comemora Revolutia Romana si pentru a aprinde o lumanare in memoria celor care au murit pentru ca noi sa traim liberi si fara griji. Indiferent daca voi credeti ca a fost lovitura de stat, prostie sau inutilitate... indiferent daca cineva a manipulat... indiferent daca voi credeti ca au murit degeaba... Ei au crezut in ceva si au luptat pentru ce au crezut. Macar pentru asta nu trebuie uitati. Eroii nu mor niciodata!

A doua zi, vineri 22 decembrie 1989 neocomunistii in frunte cu Iliescu, AU FURAT Revolutia! Si ne-au dus ne nas ca pe niste copiii... ne-au sedat si ne-au furat orice urma de mandrie.

Imagini rare cu cei ce au deturnat Revolutia:

Deturnarea Revolutiei de catre neocomunisti PARTEA 1

Deturnarea Revolutiei de catre neocomunisti PARTEA 2

as vrea sa stiu
cate din chestile la care ati visat
cand va simteati puternici ca niste zei le-ati realizat
ati incetat sa credeti in viitorul vostru
de ce ati dat un trup si chip de monstru
cine-i de vina ca sunteti exploatati in mod direct
ca acceptati ca foarte bun pe cel infect
si daca tot ce-am spus nu are vreun efect
poate ca pretul ce-l platiti e cel corect

Cine isi mai aduce aminte? - partea 1

2008-12-19T04:39:00.000-08:00

.

Decembrie e cea mai importanta luna pentru romani, pentru cei ce traiesc inca romaneste. Din ce in ce mai putini. Ma refer la Ziua Nationala, Zilele Revolutiei, chiar si sarbatorile de iarna.
Ziua Nationala a fost un intotdeauna un prilej bun de parada. Nu neaprat militara, ci parada politica. Politicienii au tinut mereu sa fie vazuti, sobrii sau relaxati, stiau ei sa-si aleaga momentul, dar sa fie printre cei ce simt romaneste. Zambete, strangeri de mana, bai de multime... era ocazia ideala pentru improspatarea imaginii.
Anul asta n-a mai fost cazul. Au avut treburi mai importante... oricum, le-au gandit ei, au pus alegerile chiar atunci. Mult prea ocupati si tensionati, n-au apucat decat sa deau un pic pe camere de 1 decembrie... au bifat doar prezenta. Din pacate si noi, marea majoritate, am facut la fel. Televiziunile au insistat doar pe neintelesele pomeni de Ziua Nationala, oferite de primarii, care cu greu au putut potoli foamea mancatorilor de fasole cu carnati si sarmale. Surprinzator, doar ProTV a avut niste reportaje bunicele despre romani, punand parca pentru prima oara accent mai mult pe Sarbatoarea Nationala decat pe aniversarea lor.
Afara de micile obligatii locale, ca depunearea unei coroane la un monument oarecare si o scurta cuvantare, nu s-a intamplat nimic demn de consemnat... nici macar parada militara din capitala nu a atras atentia. Doar la Alba Iulia, pe langa localnici si cativa batrani incapatanati si nostalgici, au mai participat cu sufletul doar suporterii de fotbal. Cei pe care nimeni nu da doi bani, suporterii echipelor importante din tara, s-au strans impreuna... si alaturi de localnici au fluturat tricolorul si au cantat pentru aceasta zi.
Oamenii mari ar zambi si ar spune ca sunt doar copilarii, iar oamenii mici ar rade cu gura pana la urechi, gasind penibila actiunea. Cati ar sarbatorii ziua asta in mod dezinteresat, fara sa caute imagine sau sa se zgaiasca la mai marii statului?

Doua filmulete de la Alba Iulia...

Poze... aici.

Sa-i arza focul!

2008-12-17T23:41:00.001-08:00

.
Tinerii greci au iesit in strada, in decembrie, luna care pe mine ma face sa ma gandesc numai la revolutii si proteste. Si nu numai ca au iesit, ci s-au apucat serios de treaba, cocteiluri molotov, baricade, mcdonalds-uri in flacari.

De ce au facut-o? Pai initial pentru ca niste gabori l-au impuscat pe pustiul de 15 ani din poza. Ca era panchist, ca ii atacase cum sustin ei, ca era un nenorocit, nu mai conteaza. Faptul ca politistii greci nu sunt la prima isprava de genul asta si ca sunt renumiti pentrul excesul de zel si pentru faptul ca intai te bat si apoi te intreaba ce-i cu tine, ca militienii... a facut ca totul sa se transforme intr-o chestie ca un bulgare de zapada plecat la vale. A inceput intai ca un protest nocturn intr-un cartier, iar in cateva zile tot tineretul Greciei era in strada, sustinut de parinti si profesori. Ba chiar au fost misacri de solidaritate si in Germania, Italia si chiar Turcia, care nu e cel mai prieten vecin.
Se poate spune ca e doar o miscare anarhista, de extrema stanga, ca sun manipulati, dar e ceva... Ei au iesit pentru ceva! Poate e prea mult sa ceara demisia guvernului pe motiv ca nu le ofera nimic, decat le astupa gura, dar faptul ca au aratat unitate si dorinta de a schimba sistemul, va obliga autoritatile sa-i bage mai mult in seama si sa nu continue pe aceeasi linie.

La noi e tot decembrie, un Decembrie care ar trebui sa insemne mult mai mult pentru noi decat pentru ei. La 19 ani de cand au murit niste tineri inselati, nu prea mai sunt multi care sa-si puna macar interbari, nu zic sa iasa in strada. "Prostii aia", cum le zic cei ce cred ca se pricep, au murit inselati doar pentru un singur lucru... ca sa traim si noi inselati.
Anul trecut, ca simbol al prosperitatii si bunului trai, romanii au intaltat cel mai falnic pom de craciun, in centrul capitalei, si s-au masturbat de placere in fata lui. Grecii, pe care cu totii ii stim superiori la capitolul trai, au dat foc uriasului brad din centrul Atenei, ca protest fata de falsa imagine a prosperitatii
Ei au stiut sa ia atitudine, noi ne amuzam ca prostii de marea inselatorie a alegerilor uninominale si de faptul ca nimeni, absolut nimeni dintre votanti, nu e multumit de ce a iesit. O revolutie nu se face la urne sau pe internet, ci in strada, cu victime si manipulanti.
Dupa 19 ani de cand am crezut ultima oara in ceva, schimband un regim, ne-am intors la acelasi regim, fara sa ne intrebe nimeni. Si noi ce facem? Ne amuzam de chestia asta...

Alte poze de pe strazile Greciei... aici.

.

Fotbalisti fara fitze...

2008-12-15T22:36:00.000-08:00

.

Stim ca fotbalistii au fitze si chiar ne place sa-i analizam. De multe ori ei dau ora exacta in moda si cacaturi fitoase. Pentru ca au pera mult timp liber. Sunt in majoritatea timpului cu nasul sus si pieptul umflat... niste feti frunosi neinfricati.
Am descoperit cea mai mare teama a fotbalistilor. Cand se tem ei cel mai tare? Unde ii e greu voinicului?
La ziduri... Atunci devin si ei niste muritori si raman fara fitze.
Daca mai aveati vreo indoiala... fotbalistii sunt pizde!

.

Galele Manelo-Kombat

2008-12-15T04:26:00.000-08:00

.
Cred ca ar trebui sa inaugurez o noua categorie pe blog, ceva de genul... depasiti, expirati, demodati... nu stiu, mai ma gandesc cum sa-i zic, poate imi dati o idee.
M-am staturat de niste personaje intens mediatizate si mult prea penibile pentru vremurile astea. Televiziunile noastre de doi bani, dar si publicul needucat, continua sa le faca curul mare unor basiti care nu mai spun nimic demult sau care n-au spus niciodata, dar au stiut sa pacaleasca.

O sa incep cu un baiat simpatic, dar cu o prezenta asiduua in ultimul timp in mass media, si care chiar a devenit agasant... Catalin Morosanu, zis si Moartea din Carpati.
Baiatul e dat dracu... ci ca bate tot, sperie, omoara si da in cap. Daca n-ar avea fata asta simpatica, n-are avea deloc amuzament... si atunci chiar era grotesc. Insa a fost ok o perioada, nu ma interesa ce bate si ce face, pentru ca era clar ca nu poate face performanta cu o asemenea infatisare. Nu poti sa fii campion cu o asemena aliura de Sfarma-Piatra si cu zambet de capcaun.
Chiar mi-e drag uneori, mai ales cand este incuiat cu vreo intrebare banala, de vreun prezentator tv mai zelos. Beleste ochii aia mici si rotunzi ca de viezure facut in eprubeta si baga un zambet crispat, ca si cum tocmai a facut caca pe el. Daca va uitati atenti, o sa observati ca are capul triunghiular, iar cand face pe nervosul, aduce mai mult a copil care plange ca i-ai luat inghetata din mana.
S-au gasit unii destepti care sa-i exploateze imaginea asta. Ii fac promo-uri penale la tv si aranjaza lupte... aranjate. Mai mult sau mai putin.
I-au adus tot felul de anonimi cu care sa se bata, pe care doar i-a platit pentru un meci. Bani putini, ca doar nu erau luptatori, erau de meserie sparring-parteners, deci nici macar nu erau conditionati sa fie invinsi. Se apuca Morosanu de ei gospodareste, cu crosee tip ciocan, fara nicio tactica... stanga, drapta, stanga, dreapta... fara combinatii. Intr-un tarziu cadea... dar nu prea devreme, sa nu faca lumea scandal ca a platit sa vada doar cateva secunde. Niciun KO... doar lesinuri false de Coana Chirita.
Baietii astia aranjatori, in frunte cu Eduard Ieremie, acest Don King al caftelii mioritice, stiu meserie si nu intind coarda. Asa, ca pentru bani frumosi de la sponsori si tv mai baga si cate o lupta serioasa. De ce sa promoveze boxul? Ce, se scot bani din muzica simfonica sau din manele?

Din cate stiu eu, Morosanu n-a luptat serios decat cu Stefan Leko, de care a fost invins la puncte si cu Kemayo, de care a fost facut KO in secunda 25. Astia sunt doi luptatori la apusul carierei, care nu mai lupta decat in gale d'astea vrajite si nu s-au fortat prea tare cu el. Dupa ce a fost desfigurat de un geninchi al lui Kemayo, urmeaza episodul 2... revansa! Il aduca astia pe Kemayo la Bucuresti, asta nu se mai agita deloc si pierde binenteles la puncte. Morosanu si-a luat revansa, Kemayo banii.
Ultimul meci aranjat s-a "disputat" sambata. Reclame, promo-uri, interviuri, bilete vandute, vedete prezente... baietii il aduc sa se bata cu Moartea din Carpati pe mai cunoscutul Gary Goodridge. Asta e un fost campion de scandemberg prin 90 si un excelent incasator. De aceea este cunoscut... omul rezista bine la pumni, a invatat meserie de la idolul sau... sacul de box. De aceea a avut multe meciuri cu mari campioni... majoritatea pierdute binenteles.
Gary Goodridge, 43 de ani si 107 kile, canadian de origine din Trinidad Tobago, vine sa se bata cu Morosanu la gala de box intitulata "Vin americanii", iar cantarul oficial are loc in emisinea lui Maruta. Tare retardate si numele astea gasite... "Vin americanii" la Ploiesti, oras bombardat de americani in al doile razboi mondial... "Ia-si dai" la Iasi... Se umfla Buza-ul" la Buzau
Goodrige nu da absolut niciun pumn pe tot parcursul meciului, ci isi pune un brat la ficat si pe celalalt la cap, mutandu-l stanga dreapta, dupa loviturile previzibile ale romanului. Roman care da numai crosee la fata, unde adversarul se descopera din cand in cand, ca sa vada lumea spectacol. Nici o lovitura nu merge spre barbie, pentru ca acolo paote fi fatala, doar pumni in falci si lovitura josa de picior stang, previzibila ca pantoful aruncat spre Bush. Canadianul vedea cand vine lovitura de picioar si isi ridica si el picioarul sa nu i-l prinda pe podea si sa se accidenteze. Cand deja publicul incepuse sa flluiere penibilitatea, prietenul luptatorilor se da lovit la picior si abandoneaza. Aceste abandonuri "pe baza de picior" sunt foarte des intalnite in meciurile aranjate, fiind cel mai potrivit mod de a iesi din scena si nebatut si cu banii luati.
Sunt si alte exemple cu alti "mari" luptatori romani... Ciprian Sora il "bate" pe un amarat... si Daniel Ghita se face ca-l bate pe un maimutoi care a si cazut ca panarama cand a intrat in ring. Ce poate fi mai elocvent? La primele lor meciuri tari, Ghita e facut NB (adica noapte buna), iar Sora KO... Binenteles au loc si revansele... Ghita invinge printr-un pumn dubios si o cadere teatrala a adversarului, insa Sora isi ia iar fatala.
Asta nu e tot ce miroase in lumea asta a lor... Mai sunt VIP-uri paltite sa fie prezente... Doroftei, pe langa punga de seminte pe care le terfeleste in timpul meciurilor cred ca-si mai ia si ceva marunt sau penibilul sa descoperitor, Titi Prosop, celebru pentru ca tragea cu dintii din prosoape cand era sub tensiune, iar acum cand vede camerele indreptate spre el, trage cu dintii de ce-i vine la indemana... batiste sau servetele. Mai sunt interlopii din fiecare oras unde merge circul, sunt cefele graose cu lanturi pe ele, insotiti de pizdele maneliste, mai sunt comentatorii tv platiti sa se agite pt romani, mai e Radu Pietreanu de la Vacanta Mare care e arbitru judecator, nu stiu pe ce cunostinte, dar si cel mai cunoscut arbitru roman, cheliosul ala cu cioc, astfel ca cei care castiga in galele astea sunt aproape toti romani.
Desigur, tot circul asta ambulant nu ar fi fost asa imputit fara regii in materie de susanele, cei care au manelizat tot ce le-a incaput pe mana... Pro TV-ul! Nu mai e totusi mult pana cand pocnitii care urmaresc cu sufletul la gura astfel de gale, isi for da seama ca niciunul din "marii luptatori" nu va ajunge in K1 si nici nu se vor bate vreodata intre ei.
Saracu' Morosanu, in afara de conditie fizica si pumnii din fundul curtii, nu mai are altceva... nici aparare, nici combinatii de lovituri, nici picior drept, nici tactica, nici tehnica.
Dar zambetul sau crispat face milioane cand isi bat joc producatorii de el!

Busuioaca si sclipici.

2008-12-11T00:36:00.000-08:00

.
E un soi de vin celebru. N-am baut niciodata. Nici nu-mi aduc aminte de cineva cunoscut care sa fi baut, in schimb am baut foarte demult, cand aveam vreo 18-20 de ani, un vin roze cu o eticheta rosie cu sclipiciuri aurii. Nu beam des, dar copii fiind, ne placea ca era dulceag si avea un nume lipicios... Busuioaca de Bohotin.
Cativa ani nu prea am mai auzit despre el, li mai vedeam prin baruri, dar foarte rar si pe mese. Nici nu mai vroiam sa aud de el, imi venea cu lesin numai cand ma gandeam cat de dulce si gretos e.
E... de vreun an de zile, popicele astea rosii cu etichete sclipicioase au invadat mesele barurilor. Toti baietii cu aspiratii de barbati si cu banii agonisiti de la parinti si de la pariloto, ies vinerea si sambata la bar sa savureze niste busuioace. Sunt extrem de mandri ca beau cacatul ala, de parca ar bea cel mai jm3k3r vin de Bordeaux. Se pozeaza cu sticla, o pupa, si mai comanda una doar in gura mare, sa-i auda toti fraierii cocliti care beau Ursus. Cica berea e pentru tarani...
Inteleg, le place, e dulce... nu-i mai intereseaza ca n-are nicio legatura cu adevarata Busuioaca, ca-si vomita si ficatii daca se imbata din ea, dar grav e ca pocnitii chiar cred ca e la moda sa bei vin d'asta. Ei cica se rasfata cu un vin de calitate... Daca nu sunt in tricouri, isi sumet manceile pana la cot si apuca paharul cu trei degete, ridicandu-l pe cel mic tantos in aer si sorb delicat din pahar, in timp ce bratara de aur le jongleaza pe incheietura.

Bomboana de pe coliva e ca beau aceasta mizerie dulce cu cola!! Cu cola, frate... de ce il beau cu cola? Vin dulce cu cola? Am mai baut si eu vin cu cola, dar numai sec sau demisec. Sau le plac banutii aia aurii de pe eticheta, ca si astia au facut o eticheta fix sa le ochii la fraieri si sa se potriveasca cu bratara.
Busuioaca d'asta penala beau pana si prietenii mei... fotbalistii de la Dinamo. La celebra petrecere de la Torje, baietii s-au distrat pe "Toti am asteptat sa castige razboiul / Echipa lui Oalroiu" afumandu-se cu busuioaca pocnitului... vedeti la secunda 20. Credeati ca daca au bani sunt si mai finuti? Tot mizeria asta beau intretinandu-mi mie dilemele de moda veche.

Busuioaca de Bohotin este un vin destul de rar, cultivandu-se doar pe cateva zeci de hectare... si destul de scump, un kilogram de struguri costa de 3 ori mai mult decat un litru de vin d'asta "travestit" cum ii zic specialistii si dintr-un kg nu iese niciodata 1L. Acesti struguri se fac doar in regiunea Bohotinului, Vaslui, Iasi, Pietroasele sau Valea Calugareasca. Restul sunt mizerii ordinare pe care pocnitii le beau cu un fast gretos.

Interviu cu un specialist despre Busuioaca de Bohotin

"pe piata se gasesc cantitati din acest soi mult mai mari decat strugurii disponibili in realitate"

Anca Parghel printre sexoase

2008-12-08T22:51:00.000-08:00

.
Site-ul de mondenitati Antena 3 a strecurat printre fufele pe care le prezinta zilnic si stirea mortii Ancai Parghel. Se intampla vineri. Mi se pare absolut infect.

Balada lui Emil Lassaria

2008-12-05T05:15:00.000-08:00

.
Stiti Balada lui Ciprian Porumbescu? Trebuie s-o stiti, macar daca o ascultati, o sa va dati seama ca o stiti. E o compozitie celebra a celui care a compus si Trei colori si Pe al nostru steag, mort la doar 29 de ani.
Balada e superba, intrebati pe oricine. Nu exista om care sa nu spuna “vai… e superba!”, fie ca e cunoscator, fie ca nu… fie ca e suflet de vioara sau doar snob. Dar snobii au mers mai departe…
Si iar revenim la una din obsesiile mele, digeii ce se cred muzicieni... Un digei fara prea mult talent si realizari, ba daca ii asculti si restul pieselor iti dai seama de ce nu poate fi numit muzica stilul ala, a avut stralucita idee, si aici nu sunt ironic, de a remixa Balada lui Ciprian Porumbescu.

Emil Lassaria - Balada

Si ca dovada ca "muzicianul" nu e in stare de altceva, dupa ce n-a reusit sa mai atraga atentia si cu celelalte "compozitii", desi snobii s-au chinuit sa le palca, a mai luat o celebra piesa romaneasca, Barbu Lautaru' si a incercat s-o remixeze, dar nu stiu ce cacat a facut ca nu seamana deloc, n-are nicaieri celebrele note RE LA LA LA SOL FA SOL LA LA...

EMIL LASSARIA - Barbu Lautaru' (ORIGINAL MIX)

Taranusii care mai scot din cand in cand capul din manea, merg cu Balada in boxele masinior si se simt din haiclas. Toate telefoanele printilor si printeselor suna cu Balada. "Ce melodie e asta" intreb sa vad daca stie... Imi raspunde prompt... "cum nu stii, e Ciprian Porumbescu! Mai te si lauzi ca te pricepi la muzica!" Binenteles, a descoperit de curand ca nu e compozitia lui Lassaria asta si ca a fost altul mai destept care a facut-o... ba a facut un efort si i-a retinut si numele.
Pizdele care se gatesc ca vedetele doar pentru a iesi la o carciuma obscura, isi indreapta cocoasa, isi strang bine parul dintre buci (batul, nu firele)... si incep sa dea usor din umeri, stanga-dreapta, cand din boxe se aude Balada. Fac opturi din cap, ca un exercitiu pentru gat, imaginandu-si povesti dramatice de dragoste, cu feti frumosi calare pe gipuri albe si cu lanturi de aur in carca.

Ca o curiozitate... imnul Albaniei este compus de Ciprian Porumbescu, fiind exact compozitia de la "Pe al nostru steag e scris unire" .

Buftea din avion

2008-12-05T04:27:00.000-08:00

.
Prietenul meu Nae, a facut din avion, o poza jm3k3ra a orasului Buftea, mai mult a Centrului.
Dati click pe ea, pentru a se vedea la dimensiuni mari si pentru a o salva...

Inca 3 poze la rezolutie mare... Centru si Flamanzeni... click pe ele, salvati si dati zoom... se vad si cainii comunitari.

Teoria posetei

2008-12-05T01:37:00.000-08:00

.
Nu-mi palc posetele! Am o boala pe posete!!!! Tot ma iau de accesoriile astea ale fetelor… ba de posete, ba de genti, ba de ghiozdane, ba de sacose… ma obsedeaza! Mai bine o geantuta d’asta casual, asa, mai de tineret, sau chiar o papornita oltenaeasca din rogojina, ca a lu’ nea Marin. N-am suportat nici sacosile de cand ma stiu, mai ales alea goale. Mamaie poarta dupa ea mereu, o sacosa de panza cu “hello kitty”, nu poarta genti sau posete. Parca e mai bine. Le-am tot analizat si v-am mai spus… se poarta alea imense! Nu stiu de ce sau ce tin in ele. Daca le intrebi… tin carti! Pana mea… s-o fi demodat ghiozdanul. Dar nu cred… mint. E la moda si sa zici ca citesti literatura in era internetului.
Deci… dupa lungi analize si framantari, am descoperit teoria posetei moderne, enuntul fiind cam asa: “intr-o societate moderna, intr-un club de weekend sau pe strada, orice persoana de sex feminin, va purta pe umar, pe brat sau in mana, o poseta sau o geanta de marime aproximativ egala cu cea a posteriorului sau” Pe intelesul tuturor, poseta unei femei trebuie sa fie exact cat curul, adica latimea gentii sa fie cam cat distranta dintre solduri, indiferent ca e poseta sau geanta.
Altfel nu se incadreaza… Asa mi s-a parut mie ok dupa ce am studiat ceva posterioare si genti laolalta, dar spre surprinderea mea, multe astfel de genti strica armonia cur-geanta. Pentru ca mai vad cururi misto, dar posete misto inca nu…

Tinerete, coaie crete... partea II

2008-12-04T13:18:00.000-08:00

.
O noua serie de poze vechi cu noi... Scuze pentru cei ce nu sunt interesati... Sunt mai mult pentru cei apropiati. Sa vada ce caini am fost si ce javre am ajuns! Te pui cu timpul, kuoaiee?!

2001

1996

Alte poze am mai adaugat... aici.
.

Tinerete, coaie crete!

2008-12-04T00:51:00.000-08:00

.

Am dat peste niste poze vechi, de prin 2001, de cand eram nedespartiti de maturitate, griji, joburi, sau pasiuni nascute la 30 de ani. De pe vremea cand beam Gambrinus la jumate, fara eticheta, ne imbracam in treninguri, mancam din poala si ne ploua in corturi. Si nu ne era frica, desi dormeam in padure, in cea mai importanta rezervatie de ursi din Europa. Este exact opusul excursiilor pe care le facem azi... care din noi le mai face... si despre care va povesteam aici. Cat am involuat!

Alte poze din aceeasi categorie... aici.

.

Melodia cu care m-am trezit

2008-12-03T23:13:00.000-08:00

.
Cred ca m-am tampit...

Mirabela Dauer - Dormeau pe-o frunza doua stele

Assassine

2008-12-02T11:49:00.000-08:00

.
Mi s-a pus pata pe melodia asta. E acelasi care canta piesa de la articolul acesta. Tari rau si francezii astia la muzica! Stiu... e cam pentru pisici, se pare ca uneori si mie mi se tocesc ghearele si glasul.

Din pacate nu se poate vedea... doar daca accesati linkul...

Pascal Obispo - Assassine.

Sa aveti toti soarta lui Ghioane!

2008-12-01T05:59:00.000-08:00

.

Pe vremea lui Iordanescu... ce-mi palce cum suna asta, e deja o vorba clasica... Tiberiu Ghioane a declarat ca va refuza convocarea la echipa nationala atata timp cat nea Cashketa va fi antrenor. Motivul... nea Puiu il gasise pe el tap ispasitor, dupa un meci mai slab al nationalei. Dupa un meci in care generatia de aur o cam lalaise, antrenorul n-a indraznit sa se ia decat de el... un debutant la 20 de ani.
Presa, binenteles a speculat "moftul" asta al lui Tibi. I-au aruncat in carca faptul ca deja se crede vedeta, are figuri in cap, intr-o echipa in care veteranii generatie de aur se spetesc muncind la apusul carierei, pentru ei, cei care vor veni din spate. Ce tanar jucator la 20 de ani isi permite sa refuze convocarile la nationala? Ei spuneau ca doar figurantii... altii spuneau ca e doar nebun. Eu zic ca era nebun de ambitie!
Fara sa aiba marii impresari in spate, si implicit presa din Romania, Tibi si-a vazut de treaba si a jucat la Dinamo Kiev meci de meci, dar nimeni in Romania nu l-a mai bagat in seama. Pentru ei era doar un copil rasfatat, si cum nici nu baga ziaristii in seama si nici n-avea impresari care sa-i faca reclama... nu prea s-a mai auzit de el.

A plecat nea Puiu si a revenit nea Piti. Romania, e invinsa fara drepte de apel de Olanda. Tap ispasitor? Tibi Ghioane. A fost titular si intradevar se pare ca primul gol a fost inscris de omul sau de marcaj. Se intampla... cum se intampla si sa ratezi penalty-uri decisive. Mai il stiti pe Daniel Timofte? Unul din preferatii mei in 90. A ratat cu Irlanda la Genoa, la mondiale si presa i-a distus efectiv cariera. L-a gasit vinovat pentru ratarea calificarii. Nu acelasi lucru s-a intmplat cu Petrescu si Belodedici cand au ratat cu Suedia in 94.

Tibi n-a mai anuntat ca refuza convocarile dupa asta si a recunoscut ca a gresit la gol. N-a refuzat ca pe vremea lui nea Puiu, probabil atunci avea motive serioase. A tacut si a rasupns si la urmatoarea convocare. Numai ca intr-o seara apare o stire, prezentata banal... "Tiberiu Ghioane a suferit un atac cerebral"
Cand l-am auzit pe coechipierul lui, Cernat, spunand ca "Tibi are doar vreo 50% sanse de supravietuire", am stiut sigur ca va muri, nici nu ma gandeam daca mai mai juca vreodata fotbal.
N-a murit, dar in presa se spune des ca nu va mai juca fotbal.. Omul a strans din dinti, a facut ce a facut si a revenit la Kiev. Dar cand tocmai incepuse sa joace la echipa a doua, a disparut la un moment dat. A plecat acasa, la Brasov, fara sa anunte pe nimeni. A jucat in fiecare zi fotbal cu copiii in curtea scolii in care invatase. Presa spunea ca i-ar fi venit rau in curtea scolii si ca l-ar fi luat salvarea. Tibi n-a confirmat niciodata asta, foarte rar aparea cu declaratii in presa.
Nu era prima oara cand pleca de la Kiev fara sa anunte. Presedintele lui Dinamo Kiev, Igor Surkis, nu l-a pedepsit niciodata. L-a lasat in pace, ba chiar in cei 2 ani de repaos total, i-a prelungit cu un an contractul, chiar daca nu juca... doar pentru al sustine moral si material. Ii stia viata si povestea. Se pare ca interiorizarea asta a lui si comportamentul ciudat se datoreaza disparitiei tatalui sau, cand el avea 11 ani. Era cel care l-a dus la fotbal si cel care venea la el la meciuri si dintr-o data a disparut. Nu se stie unde si cum. Nu l-a mai vazut dintr-o data. Surkis a facut tot ce era posibil sa-l caute, sa afle ceva despre el, dar n-a reusit. Spunea candva un antrenor, Piti sau Hagi, nu mai stiu... ca la anternamente, Ghioane isi lua o minge si se duce in partea opusa a gazonului si o batea de unul singur, in timp ce ceilalti jucatori faceau antrenament colectiv.
In 2008, la doar un an dupa ce s-a reapucat serios de fotbal, Ghioane devine cel mai important om de la Kiev, isi preungeste contractul cu echipa, in semn de recunostinta , pana in 2011.
Este ignorat in continuare de Piturca, care nu-l convoaca la nationala, desi are multe maini moarte... Fl. Petre, Nicolita, Oidiu Petre. Ghioane nu se supara si asteapta in continuare, spunand ca ar juca pe orice post la nationala, iar la meciul amical cu Rusia, a spus inronic, ca ar fi putut fi convocat si el, macar ca translator.
Toamna 2008. Tibi Ghioane este in opinia lui Lucescu cel mai bun jucator de la Kiev, iar din vara este chiar capitanul echipei si cel mai iubit jucator. NU se gandeste la un transfer in Europa si declara: „Deocamdată mă gândesc doar la echipa de club, care este angrenată în campionat, cupă şi Liga Campionilor şi faţă de care am o datorie morală după ce a fost alături de mine în momentele grele prin care am trecut”.

L-am admirat mult pe omul asta, pe fotbalistul asta, este genul de fotbalist pentru care merita sa mai mergi pe stadion, in Romania nu mai gasesti asa ceva. Tineti minte cand comparam "drama" lui Ovidiu Petre cu poveste lui Ghioane?. Ovidiu Petre inca este la nationala, Tibi nu.

Si ca o ironie a sortii... In primavara lui 2006, dupa ce se anuntase ca Ghioane nu mai are sanse sa joace fotbal, noi, cei cativa suporteri de la Sud Dinamo, am facut niste mesaje impotriva jucatorilor echipei noastre, pe care eram extrem de suparati la aceea data. Si mesajul principal suna cam asa... "Sa aveti toti soarta lui Ghioane". Era ca un blestem pentru mercenarii si nesimtitii de la Dinamo.
Numai ca uite, soarta asta se suceste cand nu te astepti. Acum suna ca o urare! Probabil numai atunci cand ambitia e mai puternica decat soarta. Nu e si cazul terminatilor de la Dinamo.

Duel cu Fabregas - 2008

Duel cu Roberto Carlos - 2008

Duel cu Sapunaru - 2008

Video cu Tibi Ghioane

.

Desteapta-te, romane!

2008-12-01T04:27:00.000-08:00

.

Azi se implinesc 90 de ani de la Marea Unire, ce s-a infaptuit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia. Este Ziua Nationala a tuturor romanilor. Ziua cand ne putem permite sa ne simtimi destepti si desteptati. Macar azi! Macar azi sa simtim ca suntem romani, sa ne simtim bine ca suntem romani si sa nu ne mai plangem conditia balcanica, ca niste frustrati.

Ce puteti face in sensul asta? Pai puteti sa va simtiti bine si sa va urati unul altuia "la multi ani". Ba mai mult... puteti sa fiti mandri de tricolorul vostru. Il puteti afisa la geam sau la balcoane. Nu este o rusine, desi multi m-au facut penibil cand afisam tricolorul fara o ocazie deosebita. Trebuie sa pretuim steagul Romaniei macar de ziua romanilor, asa cum fac multe alte nationalitati, mult mai putin incercate decat noi, de ziua lor. Cand Romania a intrat in UE, o gramada de conationali au arborat staeagul Uniunii pe unde au putut... pe la porti, ferestre sau pe masini. Azi cu siguranta nu vom vedea prea multe tricoloruri, mai ales pe masinile care, cu o curioasa si falsa mandrie, afisau steagul alebastru cu stelute al Uniunii Europene. Dar considera ca steagul Romaniei nu e cool!

Purtati-va tricolorul cu mandrie, macar azi. Eu, cu siguranta il voi arbora la balcon, chiar daca lumea ma va considera penibil. Si nu in ultimul rand... tricolorul se afiseaza cu albastrul in stanga, cum te uiti la el... cand e pe verticala, iar cand e pe orizontala, cu albastrul deasupra.

La multi ani, romani! Simtiti-va mandri, macar azi!

Frumosul si uratul peluzelor?

2008-11-28T01:29:00.000-08:00

.
Eu recunosc... ambele-mi plac la fel de mult!

Matrimonio Ultras

Stoke City, bar chat with Leicester Fans

Cantece suporteri

2008-11-27T23:54:00.000-08:00

.
Cateva imagini cu suporteri care stiu sa-si faca meseria:

Lech Poznań

Cavese

Eintracht Frankfurt

Scurte suedeze...

2008-11-19T11:38:00.000-08:00

.
Urmarea excursiei mele in Suedia... nu stau sa fac comparatii sau sa-i laud, ca nu are niciun rost. Doar cateva chestii inedite pentru mine:

- preturile in Ikea la ei sunt mai mari ca la noi si toate casele si hotelurile au mobila in stilul Ikea, e de fapt stilul suedez... simplu si drept
- veceurile extrem de mici, cu intrerupatoarele inauntru, in ghiuveta abia daca-ti intra pumnii... dupa ce folosesc veceul, lasa intoatdeauna jos si colacul si capacul.
- toate casele au la geam veioze sau lampi foarte palide pe care le lasa mereu aprinse, chiar daca pelaca de acasa... va inchipuiti ce atmosfera de poveste iarna, mai alesc ca au case mici, dar superbe
- au centuri de siguranta in autobuzele de transport in comun, amenda pentru nepurtarea ei fiind de 500 de coroane, 50 euro
- toate usile se deschid in exteriorul camerei, accidente se intampla des daca treci pe coridor... nu m-am putut obisnui deloc... toate clantele si sistemle de inchidere sunt la fel
- peste tot muzica... la tv sunt in permanenta, pe absolut toate canalele, emisiuni cu muzica live, pe strada o gramada de copii cu chitari in spate, magazine de muzica, magazine pt rockeri, e una din ocupatiile lor de baza... chiar exista meseria de muzician
- strazile sunt pline de oameni in carje si in carucioare... cum isi rup o unghie la picior, isi iau carjele din dulap, nu se chinuie ca noi sa schioapete
- mancarea lor traditionala se bazeaza pe carne tocata... chiftele, si alte nemernicii d'astea, pana si supa de cane tocata... abosolut oribila, in schimb, mezelurile din carne de ren sunt bune
- batranii merg pe strada cu niste carucioare in fata, cu ghidoane ca la bicicleta, ce-i ajuta la mers si la caratul cumparaturilor... au si frana la el, cand coboara la vale
- foarte multi cracanati suedezii astia, in magazine se vand pantaloni pentru cracacanati... deasemenea multe cracanate
- inca de la 20 de ani au cate 2 copii, statul ii incurajeaza, iar strazile sunt pline de carucioare de copii, ba chiar carucioare duble, dar nu d'alea de gemeni, ci unul pt bebelusi tinuti pe spate si altul pt d'aia mai mari tinuti in fund
- gagicile se imbraca in niste colanti negri si cu fuste mini stranse pe cur, destul de ok zic eu, dar daca ai aparea asa in Romania sigur esti catalogata panarama
- multi gay, pe strada mergeau impreuna si semanau foarte mult, la toale, la comportament, se vedea clar, dar nu erau deloc vulgari, nici nu mergeu de mana, nici nu-si zambeau... cei doi de la hotel isi mai zambeau... lezbiene n-am vazut
- n-am vazut in 7 zile nicio pereche care sa se tina de mana pe strada, de pupat nici nu e vorba... sunt foarte reci si insensibili indragostitii lor, e extrem de greu sa agati suedeze
- si ei au tineri care poarte tenisi si toale sport cand afara e viscol... si foarte multi tineri fardati cu negru, stilul gotic
- incredibil de multe frizerii, desi in Stockholm costa 30 de euro un tuns... in alte orasele, pe o singura straduta am vazut cate 5-6 frizerii la cativa metri una de alta
- suedezii nu beau in timpul saptamanii dar se fac muci in weekend... in fiecare oras exista doar un singur magazin care vinde alcool, si nimic altceva... aceeasi firma in toata tara... am cutreierat doua orasele de 25 000 de locuitori si n-am vazut niciun bar, in Stockholm erau cateva in centru, dar nu se fuma... beai 2 guri de bere, ieseai afara la o tigara...
- din duty free-ul din aeroportul din Stockholm nu ai voie sa cumperi alcool inainte sa zbori in alta tara din uniunea europeana... nu stiu de ce... daca zbori in Rusia sau Elvetia ai voie sa cumperi, mi-e nu mi-au dat voie sa iau
- desi au un aspect si un ten original, suedezii s-au imbarligat cu tot felul de natii, daca te uiti pe strada vezi blonzi si blonde suedeze, combinati cu negri, indieni, magrebieni, asiatici... rezultand niste copii ciudati... nu inteleg cum de nu tin niciun pic la rasa lor atat de originala, d'aia zic ca si rasismul mai e necesar uneori
- este incurajat lipitul de stickere, si se face numai pe burlane si cosuri de gunoi, astfel s-a redus simtitor pictatul peretilor cu spray de catre tineri si lipitul de afise cu reclama
- cand ingheata, nu dau niciodata cu solutii sau sare pe asfalt... au niste bobite mici, de tartan cred, un fel de cauciuc, pe care le imprastie pe sosea si le recicleaza cand se topeste gheata sau zapada.

ALTE POZE... AICI

.

Stirile ProTV

2008-11-13T05:49:00.000-08:00

.
Stim cu totii ca ProTV si facut un stil propriu din a prezenta stirile, botezandu-le cat mai comercial, sa atraga atentia gastelor. Iata cateva titluri de la stirile de la ora 8, culese de mine, fara sa ma agit prea tare... daca aveti si alte propuneri. Putem face si un top...

Sufletul din ghena - s-a gasit un avorton sau bebelus in tomberon
Steluta!.. Singurica, singurica?! - despre echipa tuturor romanilor, Steaua, care nu mai stiu ce facuse de una singura
Copilarie in iad - despre copii amarati si parintii lor de la coada vacii care nu le cumpara telefoane mobile si internet
Mutanti de uimire - s-a gasit un os de animal preistoric si antropologii, sau cum le zice, pesemne ca au fost tare uimiti
GO(IAN) WEST - Goian are oferte de afara, de vreo 5 ani, zic eu acum...
Goian da cu Petre - Goian se amuza cu Petre dupa meci, si arunca cu ceva in el
Moartea in vacanta - despre 3 suedezi veniti in concediu si morti pe soselele din Romania
Iadul de acasa - unei copile ii e greu cu un tata betiv, cu palma grea, si o mama care n-a iubit-o, desi iubirea-i bransa sa...
Impreuna in tarana - o familie piere intr-un accident rutier
Moartea vine cu salvarea - o salvare implicanta intr-un accident minor
Ingropat in datorii - un jandarm s-a sinucis din cauza datoriilor
Abator pe DN1 - un accident cu 3 morti
Tramvaiul iadului - un fleac, a luat foc curul unui tramvai
Incidente grave la raliu - o masina a cazut in sant la un raliu, care era defapt o simpla cursa organizata
Muncitorul fara cap - un flex scapat de sub control de un muncitor neatent, a taiat gatul altuia
Somnul cu sobolani - vocalul de la Omul cu Sobolani a adormit pe scena intr-un concert
Le-a dat-o prin "Gurita" - Contra a inscris pt Getafe in UEFA

Dileme pe veceu

2008-11-10T05:37:00.000-08:00

.

Rog pe cei sensibili sa nu citeasca! O sa ve dezgust iarasi cu o noua postare despre un subiect mai delicat, stiu ca n-o sa va faca placere , dar ce sa fac... am si eu nevoile mele. Obsesiile, pardon! Cum zic cei destepti care ii iau in pix pe blogari... n-am si eu unde sa-mi vars dejectiile acumulate din frustrarile vietii. Se pare ca am cam multe... mi le vars si la bar si pe stadion si pe internet. Sunt de cacat, recunosc!
Si ca tot veni vorba de cacat... Am ceva dileme, poate primesc niste sfaturi.

1. Sus colacul!
Stiati ca mai sunt baieti care cand folosesc veceul pentru treaba din picioare, chiar daca sunt in vizita, nu ridica colacul? Poate sunt eu exagerat de educat sau poate au ei tinta mai buna sau arma mai de calitate, dar multi nu se obosesc sa-l ridice, chiar daca sunt intr-o casa in care mai sunt si fete care folosesc toaleta aia. Am zis ca astia care lasa stropi galbeni pe colac nu-s asa educati ca mine. Cand am invitati multi la mine acasa, stabilesc clar cu persoanele suspecte, o regula simpla... "baietii il ridica, fetele il coboara", astfel ca nu vor exista probleme cu stropii. Dar de putin timp am auzit niste vorbe, pare-se de la unii si mai educati, ca nu e chiar normal ce fac eu. Ca la carte scrie ca barbatul il ridica inainte de folosire si tot el il si coboara dupa. Am cugetat... e ok. Dar n-as mai fi sigur ca persoana de sex opus care il foloseste in urma mea ar afla ca eu sunt educat si ridic capacul. Daca il si las jos, ea va crede ca nu l-am ridicat deloc. Deci dilema... baietii il ridica si fetele il coboara sau baietii il ridica si tot ei il coboara?

2. Rolul cosului de gunoi
M-am interbat mereu care e rolul cosului de palstic de langa buda, cosul plin de hartii roz. Indeosebi la veceurile publice pe stil vechi, la veceurile de la tara, dar chiar si la mine la serviciu, exista un cos plin de mizerii. N-ai cum sa il ratezi cu privirea. Daca stai in picioare ochii ti se proptesc in privelistea ingrozitoare din cos. Nu intru in amanunte cu descrierea. La unele veceuri publice, cum ar fi in vama veche, nici n-ai loc de el sa te asezi pe oua. Dai cu curu' de el, sa mor eu, iar sa-l muti in fata ta pana termini ar fi cea mai proasta idee. Care o fi rostul acestui cos? Nu poate fi aruncata hartia folosita in veceu? Bunica-mea imi zicea inca de cand eram mic, ca de atunci ma obseda, ca nu e bine, ca se umple groapa repede si pe urma e nevoie sa sape alta. Asa ma gandesc ca or zice si aia din vama... ca i-ar costa mult vidanjatul prea des al veceurilor. Dar cosul plin cu minunatii de la mine de la serviciu de ce exista? Nu se poate trage apa dupa ele? Trebuie sa-mi stric eu ziua ori de cate ori intru la aparat? Si cine e idiotul care in loc sa le dea drumul in veceu dupa ce cloceste, tragand apoi apa... prefera sa le puna in cos?

3.Activitati pe veceu.
Nu mai citesc foarte mult. Nici macar ziare sau reviste. Dar pe veceu trebuie sa citesc neaprat ceva, chiar de stau 5 minute sau 30. Toti barbatii familiei mele fac asta. Odata la mare, inainte sa intre le veceu, vara-miu a realizat ca n-are ce citi... panicat si stresat a cerut repede buletinul prietenei sale. De ce?.. intreba ea mirata, vazandu-l in ce stare e. Ca sa am ce sa citesc pe veceu... Frati-miu n-a citit niciodata o carte. Insa pe veceu rupe tot ce prinde. Favoritele sale sunt ziarele cu anunturi... rubrica de masini. Si integramele pentru copii. Asta daca nu joaca tetris. Cand eram mic imi aduc aminte ca daca n-aveam ce sa citesc, ma apucam de cutiile de dero... citeam tot ce scrie pe ele, le devoram. Alea cu Perlan Alb erau favoritele mele. N-am mai citit demult o cutie de dero buna. Citesc in schimb, sper sa nu vi se para prea bolnav... carti de bucate. Cititul pe veceu e ca sarea in bucate. In ultima vreme am foarte putin timp liber, desi mi s-a redus programul la munca cu 2 ore. Chiar daca nu fac mare lucru la munca, raman totusi peste program, cu d'ale mele, pe net... desi am si acasa net. Nu mai prididesc cu treburile pe net. Ma intreb... ar fi prea deplasat daca in loc sa mai citesc pe veceu... sa stau cu laptopul in brate? As fi primul? Macar as scrie pe blog mai des. S-ar putea sa iasa texte de cacat, totusi...

4.Stop la comanda mea...
V-am mai zis, parca... si o sa va mai zic de multe ori. Am avut cea mai frunoasa copilarie. In spatele curtii la 10 metri era garla, iar in fata, tot la 10 metri, era un depozit de fiare vechi si masini abandonate. Raiul pe pamant pentru niste copii! Cand ne prindeau nevoile pe garla sau "in fiare", aveam un fel de joc al nostru... care gaseste cel mai adevarat veceu. Pe garla, direct de pe trambulina, in fiare, in tot felul de locuri "exotice", din pom, in tevi imense, in rezervoare, de pe gard... in orice loc, din orice pozitie. Cred ca premiul pentru cel mai tare loc de veceu l-a castigat o vidanja. Erau vreo 4 care zaceau parasite, iar unul dintre noi s-a urcat pe ea, pe rezervor, unde vidanja are un capac cu maner. Omul a ridicat capacul si s-a asezat pe gaura, facandu-si treaba direct in vidanja. E drept, i-a fost cam greu, ca avea curuletul mic, iar gaura era mare. A trebuit sa aiba forta in brate, sa se tina bine de margine, altfel riscand sa scape cu totul inauntru, pe vremea aia neexistand reductor de colac pentru bebelusi. Chiar reductor ii zice!
Mai aveam o tampenie legata de faza asta. Cand il apuca pe unul, era belea. Aveam o regula si o vorba... "Stop la comanda mea, cine nu se p*** il bea!" Era ok... ne descurcam, cu un singur strop scapam de blestem. Belea mare era cand pe careva il apuca traba serioasa. Ca sa nu ramana in urma pe unde cutreieram noi si sa nu se simta complexat si singur, o baga pe aia... "Stop la comanda mea, cine nu se c*** il mananca!" Daca era vreun fraier, il injram si ne vedeam de ale naostre, dar daca era unul mai mare, "cu functie", eram terminati. Aruncam si undita si minge, si tot, ne opream din balaceala din garla, din vaslitul barcii, opream meciul de fotbal sau saniusul si ne apucam sa ne scremem la comun, sa iasa ceva. Eram oare niste copii deplasati? Aveam probleme psihice? Am ramas cu traume?

Dilema finala... am fost deplasat cu postul asta? Am ceva emotii in ceea ce priveste asta, mi-e ca o sa fiu considerat bolnav psihic, pe langa faptul ca sunt dezgustator. Nu vreu nici sa par un blogar de cacat, care vrea sa atraga atentia cu articole "exotice". Mi se rupe de blogosfera...

Eu, cu Dan si cu Mau - 1988

2008-11-09T22:35:00.000-08:00

.
Am folosit de zeci de mii de ori cuvintele astea..."eu, cu Dan si cu Mau". Cand eram mici, eram atat de apropiati incat parca alcatuiam o singura persoana. Nicunul dintre noi nu era vreo clipa singur... intotdeauana eram toti 3 gramada. Astea sunt niste imagini de la o nunta din 88, cand am vazut pentru prima oara in viata noastra o camera video. Ba mai mult, imaginile erau redate live pe un televizor si eram fascinati de faptul ca ne vedeam in direct la tv. Al patru-lea era vecinul nostru, Sorin a' lu' Tzipirig, care nu stiu cum se pripasise cu noi la nunta aia.
Cum va spuneam si aici, eram nelipsiti de la masa lautarilor, dar in imaginile astea nu sunt si tatii noastri, ci doar "invitatii" lor.

Publicul face muzica

2008-11-06T09:22:00.000-08:00

.
Sa va arat niste melodii live, melodii care imi pun sangele in miscare, din cauza publicului care stie cum sa se comporte la concerte d'astea. Ascultati-le pana la capat, fiecare are cate un pasaj super, ca un punct culminant, care pe mine ma face sa ma ridic de pe scaun.

Cargo - Aproape de voi... Satu Mare 2007

Pearl Jam - Last Kiss... Lisboa Portugal 2006

Die Toten Hosen - You'll never walk alone - Nuremberg 2008

Blind Guardian - Valhalla...

O noapte cu Nikita, sfarsit de poveste - partea III

2008-11-04T12:02:00.001-08:00

.

M-ati distrus, nenorocitilor! Mi-ati distrus cariera! Stati ca vedeti voi cand ma intorc, de nu va iese voua pe nas! De n-aduc eu baietii peste voi... Tot Drumul Taberei si toata Ghencea. Ce mai, vin direct cu Maharu!
- Ma-maharu?! ingana Bashar... Maharu?!
- Da, ma, Maharu! Tovarasu' meu! Pe geam o sa iesiti. Pai voi va puneti cu Nikita?

Dupa ce pleca nebuna, am incropit repede o sedinta. Ne-am pus in sufragerie la o masa rotunda, sa vedem ce facem. Deodata, vazui un cd pe biblioteca. Am sarit ca un Carl Lewis la groapa cu nisip, dintr-un salt am fost langa biblioteca, abia asteptam sa le dau vestea. Ma vedeam in secunda doi cu zabetul pe buze, ce mai, vedeam 4 insi razand in hohote si rasufalnd usurati la vederea sidiului. Totul e bine cand se termina cu bine. Pun mana pe cd...
- Big Brothers? Cine pula mea sunt Big Brothers?! Hai, frate, ce fetze de fatalai!.. Nu cumva in coperta asta tine tampita cd-ul?
Ce dezamagire! Mai era sansa sa fie cd-ul cu pricina in acea carcasa cu fatalai. Pe spate, o dedicatie... "Pentru Bashar, un om extraordinar, un sufletul curat... cu prietenie, fratii curuletz."
- Ahh, Mircea! Nu e, ma... ala e primul album al prietenilor mei Mircea si Fratele Sau Badiu. Mircea ne poate ajuta! El m-a bagat in povestea asta, el sa ma scoata. Asta cred ca a vrut el sa scape de ea si a adus-o pe capul meu, la dermatolog. Nu putea, frate, sa aiba si ea un cancer mic? Ca ma aude si Allah... De ce tocmai raie? Sa nu mai scap eu de ea?! Ce ironic, ca de raie!..
Si in timp ce el punea mana pe telefonul fix, sa-l sune pe ala, eu, curios, bagam cd-ul alora intr-un aparat, sa vaz ce cacat canta pocnitii astia. L-am scos repede:
- Ce terminati!
- Alo, cu Mircea, va rog! A, salut, Mircea. Ma, am si io o problema si ma gandeam ca poate ma ajuti. A... cu Nikita. Da. Da, nu... nu ca nu mai vrea sa pelce. Adica, da... si asta. Dar acum mai importanta e alta. Cica i-am furat noi sidiul, ala care i l-ai facut tu. Face urat pe aici, a zis ca vine dupa emisiune cu baietii si ne omoara. Vino si tu aici, te rog, sa vorbesti tu cu ea, ca tu te intelegi cu ea. Hai, te rog.
Inchise telefonul si se mai lumina la fata.
- Zice ca vine dupa emisiune direct incoa', ca nu poate acum, ca intra in direct la emisiune sa vorbeasca. El i-a compus piesele, e un fel de impresar al ei. Sigur ne rezolva el, o sa vorbeasca cu ea.
Nu puteam pleca, chiar daca mi-as fi dorit cel mai mult pe lume sa ma duc dracu sa beau vreo 5 beri si sa ma fac praf, sa nu-mi mai aduc aminte nici mirosul picioarelor ei. Nu pueam pleca fara sa terminam negativul piesei, ca rezervasem 2 ore intr-n studio sa tragem vocea, zilele alea, si trebuia sa fie gata in seara aia.

Si incepe emisiunea. Ne-am adunat toti, binenteles, in fata televizorului, s-o vedem pe nebuna. Nu puteam rata. Pizda, tolanita pe un fotoliu, imbracata intr-o rochie rosie, oferea o priveliste groteasca si raspundea in stilul gigi becali la intrebarile aruncate la fileu de Mihaela Tatu. N-a cantat nimic. Doamne, ma gandeam ca incepe sa ne faca varza si la teve. Deja ma gandeam... "niste nenorociti, escroci, niste incapabili, Destin Balcanic, mi-au furat sidiu' si vor sa-si faca un nume pe spatele meu". frate, aveam niste emotii, speram sa nu deschida subiectul sau sa n-o supere nimeni in emisiune. Ne doream cu totii sa vina fericita acasa, sa fie in toane bune, poate ne mai menaja si pe noi. Bashar era aproape in genunchi. Se ruga sa ii mearga bine si sa nu fie nevoie de cd. In schimb, n-avea nicio teaba cu cantatul, a zis ca s-a imbracat pentru prima oara in rochie, desi de la noi a plecat in blugi, cred ca au imbracat-o aia... si ca face asta pentru iubitul ei, la care s-a mutat de curand, si ca ia cina romantica cu el in seara asta. Cica e fotbalist la Dinamo. Noi il banuiam pe Iulica Tames, nu stiu de ce...
- Luam un telefon, zice Pizdaela Tatu. Avem pe cineva pe fir. Alo!
- Alo, buna seara si sarut mainile, doamnelor! Numele meu e Mircea si sunt un mare fan a lu' Nikita. Vreau s-o felicit pentru ceea ce face si pentru ceea ce este si sa-i urez bafta in cariera ei, am auzit ca va scoate un album in curand, abia astept sa-l ascult, sunt sigur ca va fi minunat. As vrea tare mult sa te vad in concerte. Si inca ceva... iti sta minunat in rochie!
- Mersi, mersi, esti baiat, sa mor io! O sa ai de la sora ta un sidiu cu autograf.

Nu radeam. Nu stiam ce sa mai zicem, desi era amuzant. Ne-am prins instantaneu ca admiratorul Mircea era acel Mircea care ne bagase in belea cu ea. Era fratele Ancai Badiu de la Class. A aranjat cu aia sa fie singurul care intra in direct si s-o pupe-n cur. Nu prea imi venea sa cred pe vremea aia, ca la teve se face asa ceva. Emisiunea s-a terminat cu bine, ca un meci in care echipa favorita a fost dominata de la un capat la altul, dar n-a luat gol, asa ne simteam. Nikita a iesit din scena zambind, era de bine. Ne-am ridicat in picioare si am rasuflat usurati, cred ca am batut si palma intre noi. Totusi, nu intelegeam de ce n-a zis nimic de cantat... Asta chiar a pierdut sidiul sau e doar o vrajeala sa scoata bani de la Bashar? Sa-l faca pe fraier s-o tina in carca si in schimb nu-i face scandal. Taxa de protectie. Bashar ne confirma:
- Asta vrea sa ma santajeze, ea oricum n-avea de gand sa cante la emisiune! Doamne, numai de ar veni Mircea inaintea ei acasa... sa nu ne trezim cu Maharu la usa.
- Cine pula mea e Majaru asta?!
- Maharu, ma, nu Majaru... nu-l stii pe Maharu?!

George si Mau s-au dus repede in dormitor sa termine de tras chitarile, pana vine Mircea si s-o intindem serpeste, sa-l lasam pe Bashar cu ala sa se spele amandoi pe cap cu tuta aia si muzica ei. A aparut si Mircea, un pitic brunet si urat, iar eu am stat cu ei in bucatarie, in asteptarea ei si a ce doamne fereste o sa aduca cu ea.
Ne-a tot povestit asta cum e cu muzica, cate stie el, cat mai avem noi de invatat, ce suflet de vioara e Nikita, ca o lanseaza in muzica, ca mai sta si ea un pic, ca Bashar trebuie s-o ajute, ca n-are pe nimeni, ca tre s-o inteleaga.
Aleluia... au terminat astia si ne-am strans calabalacul si am taiat-o miseleste, cat ai zice peste. Asta e tot ce a iesit din piesa intregistrata in conditii de stres. L-am lasat pe prietenul nostru palestinian balbaind un "p-plecati?!". Abia dupa ce am ajuns pe Grivita si ne-am simtit in siguranta, am inceput sa radem ca prostii si parca nu ne gandeam decat la ceva de baut desi era aproape dimineata. Si parca tot simteam mirosul ala de picioare imputite si pline de raie capreasca...

N-am aflat niciodata, nici nu ne-a interesat, ce s-a intamplat la final si cum a rezolvat-o Bashar. Banuiesc ca i-a oferit ceva timp casa si masa... si un sarpinat des pe picioare vedetei raioase.

Nikita se intoarce - partea II

2008-11-03T04:44:00.000-08:00

.

Deodata se aud duduituri de pasi repezi pe hol, usa de la dormitor sare in aer si se izbeste cu forta de perete…
-Bashaaaar!!!! Bashaaaar unde mi-e cd-ul?.. urla dementa desupra mea, spargandu-mi timpanele pretioase. Mi-a disparut cd-ul demo!!!! Cd-ul demo u-ni-cat! Unicat, ba! Bashaaar, unde mi-e cd-ul? Ce-ai facut cu el? Mi-ati furat cd-ul, va omoooor, sa moara mamaaa!

Haaa, zic. Face misto de noi, nebuna! Ce bine joaca teatru, panarama!
Bashar era lemn, noi ne codeam, nestiind ce sa credem in privinta iesirii asteia de'a dreptul inspaimantatoare. Era ca atunci cand ti se intampla ceva naspa rau si-ti doreai sa fie un vis. Eu imi doream sa faca misto de noi, inca mai speram si parca incercam si o juma' de zambet, doar ca sa-l am alibi in caz ca izbugnea tampita in ras si ne arata cu degetul in secunda doi. Cum iti moare la intrare, asa murii si minizambetul meu, cand incepu Bahar sa tremure si sa se balbaie...
- Ce-ce, ce sidiu, Ni-nikita?!
- Sidiu' meu, ba, in pula mea... Sidiu' demo! Nu mai e nicaieri, ce-ai facut cu el?!
- Pai io, Ni-nikita?! Cum sa umblu eu cu el?
- Da' cine ma, mama?! Scoate imediat sidiu', ca te omor, sa fac spume! Nu mai ai viata cu mine...
- Te rog vrumos, sa ma grezi, ca nu am bus mana pe el... uite, sa-ti zica baietii!
- Unde e, ma, sidiu', a? Ziceti! Aoleu... nu, ca iese urat de tot, sa mor io!

Mi-am dat seama ca e cacata treaba. Ce dracu cautam noi acolo?! Te-a mancat in cur, baga mana si te scarpina acum... In momentele alea am inceput s-o masor din priviri pe catea, sa-mi pun clar problema daca pot s-o bat, in caz de necesitate. Daca sare asta si ne ia direct la paleme pe toti?! Cum ar fi, frate? Sa umple camera cu noi, cu patru handralai... Nu, ca pot s-o fac, am concluzionat. O bat de-o stric daca imi sare mustarul, doar s-a n-o ating pe picioare. Acum imi dadeam seama ca mucegaiul ala de pe picioare este principala arma a ei. Ah, ba nu... mai e gura. De batut, hai ca poate pot s-o bat, dar ma spurca din gura, ma boscorodeste de-mi pun tot cartierul in carca, se aduna dracu ca la circ tot Drumul Taberei, de-mi crapa obrazul. Asa ca mai bine stau calm deocamdata si-l las pe Bashar sa se spele cu ea pe cap.
- Nikita, dar nu cumva ai plecat cu el si l-ai uitat pe undeva? Ii venise in cap sarmanului ideea asta, cu care poate reusea s-o faca sa gandeasca un pic, sa ne tragem si noi sufletul. Bashar spera sa pice o minune din cer si sa-si aduca aminte cretina unde l-a uitat. Cred ca Allah s-a intors un pic cu fata spre el, sa rada pesemne de el, ca matracuca batu in retragere si iesi din apartament, nu inainte de a ameninta cu degetul:
- Pana ma intorc cautati sidiu', ca va ia dracii! N-o incercati cu mine, ca va iau pe sus!

Bashar isi dadu drumul pe spate in pat. Isi puse si mainile sub cap si ofta luuuuung, pana isi goli de aer falcile mari.
- Ce ma fac eu cu asta?! De unde sa scot eu sidiul daca n-am nicio treaba cu el?
- Ce facem, ma, mergem? Hai ca mai tre sa ajung si acasa azi, mai venim zilele astea sa terminam piesa asta!
- Baaaaa!.. urla amicul nostru si se ridica brusc in capul oaselor. Unde sa plecati, ma, ati innebunit?! Nu plecati nicaieri, suntem toti in cacat, nu vedeti? Nu ma lasati, manca-v-as, singur, ca ma vedeti la stiri. Va rog io frumos, nu pelcati, ca nu stiu ce sa ma fac. Hai mai bine sa cautam sidiul, ca nu l-a luat nimeni. Hai in camera ei, sa ne uitam, zise el cu voce soptita. Si apoi tare... In camera ei, auzi, ba nene, ce am ajuns sa zic la mine in casa! Hai cu mine sa vedem in geanta ei.
- Pleca, ba, de aici! Ai innebunit? In geanta ei? S-o caut de raie, sau ce? Nu pun io mana acolo, iti dai seama ce colcaie acolo?
Dupa cateva minute, Bashar revine:
- Nimic, ba! M-am uitat peste tot, niciun cd. Asta mai imi lipsea, sa vezi ce-mi face asta daca nu-isi gaseste sidiul. Unde s-o fi dus? Sper ca l-a uitat pe undeva si il gaseste.
Se aude cheia in usa de la intrare... Bashar beleste ochii. Nebuna a plecat de data asta cu cheile, ca la ea acasa, ne si incuiase pe dinauntru. Asta, disperat, sare in pat si se intinde.
- Ma fac ca dorm! Sa nu-i ziceti nimic! Poate asa scap de ea...
Si inchise ochii. Sarmanul idiot chiar credea ca vazandu-l Nikita dormind, il va lasa in pace... Ne venea sa radem, dar totodata ne gandeam ca o sa ramnem doar noi sa o infruntam, si nu imi suradea ideea. Se ridica brusc in capul oaselor, isi lua ochelarii de la ochi si ii puse pe un raft, apoi se culca repede la loc.
Intra nebuna:
- Bashaaaaaar! Bashaaaaar! Ce pula mea face, ma, asta.. doarme? Hai ca asta-i buna! Scoal' futu-ti gura ma-tii, ca te omor! Baaaaa!
Bashar mort! Nu i se clintea niciun muschiulet pe fata, nimic... cred ca-si tinea si respiratia. Sigur si-ar fi dorit sa fie mort un pic... macar pana se potoleste nebuna. Ghici ce faceam noi? Ne vedeam de treaba, kuoaieee. Fiecare cu pizda ma-sii. Astia isi tot acordau chitarile, eu ma faceam ca aud niste tobe la calculator. Eram pe un fotoliu mare, d'ala de director, din piele, cu spatar inalt pana la cap. Printesa s-a asezat in capul meu si batea cu palma grea in partea de deasupra a spatarului, exact la 2 milimteri de capul meu. Batea pe silabe... ca un ritm, de aveam impresia ca tine ritmul ce iesea din boxe, in timp ce urla ca taiata cu lama. N-aveti nici cea mai vaga idee cum tipa Nikita!
- Ba-shar! Nu te mai preface ca te ia dracii! Bashaaaaar! Ia uitati-l, ba nene, ce panarama e! Baaaa... ba, prefacutu' dracu! Scoala ca te bat de te caci pe tine, sa mor io!
- Da' de ce tipi asa, Nikita?.. se ridica asta, intinzandu-si oasele si cautandu-si ochelarii. Atipisem si io un pic...
- Ba, lasa vrajeala, unde e sidiu'? Scoateti sidiu' ca nu stiu ce fac cu voi.

Nu cred ca am comentat vreunul din noi ceva. Cred ca nici macar nu ne-am riscat sa intram in vorba, nici macar sa negam nevinovati. Eu ma gandeam doar cum sa fac daca ii scapa lu' asta o palma dupa ceafa mea. Ce fac? O intreb intai daca a dat intentionat sau o lovesc direct? Si daca o lovesc pe urma ce iese? Daca plange? Daca sare la bataie tampita? N-ar fi problema, dar daca cheama dracu pe careva de iesim de aici cu topoarele in carca?!
- Ba, voi mi-ati ciordit sidiu' ca sa-mi distrugeti cariera, ba! Asta vreti, stiu! Era viata mea, cariera mea, ba! Cum ma duc eu diseara la Mihaela la emisiune, fara sidiu'? Ce sunt eu fara muzica mea? Va bateti joc de mine, a? Nu cumva vreti voi sa-mi furati melodiile? Asta vreti, ma, bulangiilor?! Pai normal, cum pula mea sa reusiti cu cacatul asta de muzica pe care o faceti voi!
Am inlemnit. Bashar era mai destins... Statea pe pat, cu mainile impreunate in poala, si tot isi ridica ochelarii cu nasul.
- N-am eu timp de voi acum, ca tre sa ma pregatesc sa plec la emisiune. Dar va aranjez eu. De nu va iese voua pe nas treba asta, sa nu-mi ziceti mie Nikita, auzi!
Deodata nu mai era Bashar de vina, eram cu totii. Mama, in ce m-am bagat! Asta e in stare de orice. Tranti usa in urma ei, iar noi am inceput sa ridicam din umeri unul la altul. Nu ne mai ardea de ras. Din instinct am deschis cd roam-ul, poate cine stie... gaseam sidiul acolo. Canci... Strangeam din buze si ridicam sprancenele catre ai mei. Momente penibile. Ma incerca si-o pisare... dar mai bine lasa, poate dupa ce pleaca nebuna.
- Bashaaaaar!
Am dat ochii pe spate si m-am intors cu fata la monitor. Aveam treaba. Intra matracuca dand cu piciorul in usa.
- Mi-ati umblat in geanta, nenorocitilor! Mi-ati umblat in lucruri, in lucrurile mele personale! Cum va permiteti, ma, bulangiilor? Io vin la voi acasa sa va umblu in boarfe? Ce-ai cautat Bashar, la mine in geanta?!
- Cine io? Nu io...
- Da' cine, ei? Ei, a? Voi, ma?..
N-am apucat sa zicem nimic, poate doar un stanga-drepata din cap, dar nu sunt sigur ca am fost in stare sa fac si asta. Dadeam enter intruna, unul dupa altul, fara sa mai aud nimic din ce iesea din calculator. Mintea mea era in spate... Cum dracu sa ne faca asta asa, de boala copiilor? Cum dracu de nu pot sa-i zic nimic? Zici ca te farmeca, te inhiba. Nici daca era Pamela si-mi flutura chiloteii pe la nas si nu eram asa de inhibat...
- E, las' ca vedeti, voi! Bashar, futu-ti gura ma-tii, imi cauti in bagaje, labagiule! Ce ai cautat, ma? Chilotii mei, ce? Unde e ba sidiu', cum ma duc eu ba, la televiziune fara sidiu? Era debutul meu, mi-am pregatit si rochia... M-ati distrus, nenorocitilor! Mi-ati distrus cariera! Stati ca vedeti voi cand ma intorc, de nu va iese voua pe nas! De n-aduc eu baietii peste voi... Tot Drumul Taberei si toata Ghencea. Ce mai, vin direct cu Maharu!
- Ma-maharu?! ingana Bashar... Maharu?!
- Da, ma, Maharu! Tovarasu' meu! Pe geam o sa iesiti. Pai voi va puneti cu Nikita?

Intanire inedita cu o vedeta de calibru - partea I

2008-10-28T07:57:00.000-07:00

.

O sa va relatez o intamplare foarte adevarata, la care am luat parte eu, George si Mau, cand eram noi mai tinerei (mai mult ei) si mai frumosi (mai mult eu). O intalnire cu o vedeta, ba chiar o zi intreaga petrecuta cu o celebra vedeta de atunci, dar si de acum.
Prin 2000, cand ne faceam de lucru cu trupa noastra, am cunoscut un tip palestinian, doctor pe la noi pe aici, doctor d’ala de piei si boli venerice… dermatolog. Bashar il chema. Omul avea parintii in Kuweit si o ducea destul de bine la Bucuresti, dispunea de un apartament in Drumu Taberei si de un calculator performant. Asa, ca la una din apritiile noastre intr-un club obscur din Bucuresti, omul ne-a invitat la el in casa sa tragem o piesa pe calculatorul lui. Noi nu dispuneam de o tehnica minima pentru a trage o piesa, asa ca am fost incantati de propunere, mai ales ca omul nu ne cerea nimic. Era genul de baiat foarte de treaba, care ar fi ajutat pe toata lumea, cu orice, astfel ca parea in ochii versatilor… doar un prost.

Coboram la el la bloc din batrana Alfa a lui George, eu cu el si cu Mau, cu chitarile, entuziasmati ca era prima ora cand trageam ceva. Ne simteam ca la un studio, chiar daca aveam doar un calculator cu Fruity Loops si Vegas pe el si doua chitari. Bashar ne astepta la scara. L-am vazut ca se cam codea si ma gandeam c-or fi venit parintii lui si nu stie cum sa ne spuna. Ne-a zis intr-un tarziu ca mai e cineva la el, dar ca nu e nicio problema putem urca si sa ne apucam, dar sa o lasam mai incet, sa nu se supere ea. Hopa, zic… ia uite ce bagabont e palestinianul… a si combinat vreo romanca la el. Intram in apartamen si ne baga repede in dormitorul lui, ne face semne rapide sa ne asezam si sa ne vedem de treaba, dar cand da sa inchida usa, se aude un strigat infiorator, de animal flamand…
-Bashaaar! Bashaaar… n-ai luat panie, ma, in pula mea?!
Am betit toti trei ochii si ne uitam unul la altul, incercand sa ghicim de unde ne era cunoscut strigatul asta de lupta. Bashar se taiase! I se idoisera un pic genunchii si ochii aproape ca-i iesisera prin lentilele groase ale ochelarilor, dar n-au avut loc de rame. Ne face semne pe muteste sa ne asezam si sa tacem, in timp ce se retragea cocosat, cu spatele, prin usa intredeschisa.
-Cine-i, ma, acolo? Pe cine ai bagat in dormitor?… urla animalul!
Am intepenit toti trei. Cine dracu o fi? Ma-sa? Soacra-sa? Proprietara? Stapana lui? Animalul lui de casa? Usa se deschide violent si se izbeste de perete, iar in prag umple tot golul lasat de usa, o blonda! Nikita! Celebra Nikita de la televizor! Am ramas ca priponiti de leustean…
-Ia uite ce baieti draguti! Ce-i ascunzi, ma, asa, de mine?… zice ea, zambind larg si de undeva de sus.

Era in pantaloni scuriti, blugi d’aia taiati franjuri la genunchi, ciorapi albi si un tricou xxxl pe ea, alb si labartat. Fara sutien pe dedesubt. Il trimite pe Bashar dupa paine si ne ia la intrebari… cine suntem, ce vrem, ce facem, cum facem si de ce. Ca si ea canta… Ba chiar a scos si un cd demo cu care o sa mearga la toate casele de productie, sa negocieze, sa se bata intre ele pentru semnatura ei.
-Stati ca vi-l arat imediat!
Si iese din camera vartej si se intoarce intr-o clipa cu un cd bine impachetat, pe care mi-l da sa-l bag in calculator. Erau 3 piese… le-am ascultat cuminti toti 3, prefacandu-ne interesati, in timp ce ea mijea un zambet multumit. Ii stiti voi zambetul, e imposibil…
-A? Cum e? Nu e misto?.. “Oare… cand o sa ma ridic… oare? Na na na…” Ce zici am voce?
Inganam toti afirmativ, ba chiar se nimenise, dracia dracului, ca piesa pe care vroiam s-o tragem noi sa fie tot ceva cu “oare”… Lacrimi in iarba.
-Uite, Bashare… Si la baieti le place piesele si ei chiar se pricep, nu? Au si ei una la fel cu “oare”. Asta in timp ce nefericitul palestinian, venise cu painea si ii pregatea masa.
-Hai, ca va las sa lucrati baieti. Eu ma duc sa ma pregatesc, ca am treaba, diseara apar la “Acasa” , la “de 3 ori femeie”, sa-mi lansez melodiile. Sa va uitati, da? Sa ma vedeti… Am o surpriza, nimeni nu se asteapta… o sa apar in rochie pentru prima oara! Ha ha...

Si dispare pe usa, in timp ce noi ramanem muti si zambeam politicos, admirandu-i picioarele necioplite, ce vor fi adapostite de rochia de diseara. Binenteles ca in momentul cand s-a inchis usa am bufnit toti in ras, dar pe infundate, sa nu ne auda dracu matracuca, sa ne-o punem in cap.
-Mamaaa, ce-i put picioarele, sa fac spume! De cand o avea ciorapii aia flausati pe caldurile astea, ca s-au facut negri pe talpi!
-Ba, nene, ai vazut ce avea pe picioare? Las-o dracu… ca zici ca se barbiereste cu plugul. Dar ce sfarcuri obraznice are…. Aha ha haaaa…
-Sssst, ba, in pizda ma-tii, ca ne aude asta!
-Ba, o fi combinata cu Bashar? Chiar asa de prost e asta?
-Hai, ma, ca nu e atat de naspa… a fost chiar draguta!
-Hauuu… lingea-o-ai pe burta!
Dupa un timp, intra Bashar epuizat si se arunca sfarst in pat, langa noi, sub o harta a Palestiniei Mari. Noi ne facem ca nu bagam de seama starea lui si ne vedeam mai departe de treburi, fara sa-l descoasem. Se ridica in cur, isi pune coatele pe genunchi si-si ridica ochelarii mari pe nas…
-Ba, nene… gum zgab eu da azda?
N-a fost nevoie sa-l intrebam noi ce si cum s-a intamplat intre ei, ca a si inceput sa se descarce saracul, iar noi, extrem de curiosi, il ascultam.
-Hai ga a blegad… Dar se indoarge! Frade, nu jdiu ge za ma mai vag, za mor io! V-am chemat pe voi azi, ga eu n-am be nimeni, sa mai stati cu mine ga nu mai subord sa stau cu asta singur in casa. In casa mea! De o sabtamana sta la mine. A venit la mine la gabinet saptamana drecuda, printr-un brieden, Mircea. Avea raie. Raie capreasca!
- Aoleuuu…
- Ce, ma???
- Frate… am dat noroc cu ea? N-am dat, nu? D’aia avea araturile alea de toamna pe picioare…
Mau se ridica si trage perdeaua, sa se aeriseasca mai bine.
-Bai, tu esti doctor de d’astea… Nu se ia prin aer, nu?
-Nu ma, stati linistiti. M-a rugat sa stea si ea o zi la mine, de dimineata pana seara, pana vine prietenul ei, sa se mute la el, ca e plecat nu stiu unde, cica e fotbalist. Si uite asa nu mai vine ala de o saptamana si a ramas la mine, s-a mutat in dormitorul unde stau ai mei cand vin pe la mine. Cum scap, manca-v-as, de ea?
-Pai… ii zici direct? Fa, gata, ai stat destul… cara-te! Ia-ti raia si pleaca!
-Esti nebun… cum crezi c-o sa-i zic asa ceva?! Ma ameninta mereu… Asta e in stare sa-mi ia casa. Doamne, cand ma gandesc c-o sa se intoarca! In seara asta nu pelcati, stati la mine. Va mai faceti de lucru la calculator, nu pot sa mai stau o noapte singur cu ea, maine e mai bine ca ma duc la servici.

Se aud batai violente in usa. Bashar tresare:
-Du-te si deschide tu, te rog. Ca iar tipa la mine…
-Du-te, ma, de aici, ca nu ma duc…
Se ridica intr-un tarziu, isi aranjeaza ochelarii pe nas, trage aer in piept si iese pe hol.
-Hai, ma, in pula mea, nu mai deschideai odata? Ma tii ca pe un caine la usa?
Bashar se intoarce la noi si ne roaga sa nu ii zicem nimic din ce ne-a spus, de parca noi aveam vreun gand sa discutam ceva cu ea. Era motcovit tot. S-a asezat cuminte pe pat cu palmele pe picioare de parca isi astepta pedeapsa, ca elevul care stie ca el urmeaza la catalog. E, sa te mai concentrezi in Fruity Loops, eram toti nerabdatori si tensionati, sa vedem ce se mai intampla. Deodata se aud duduitui de pasi repezi pe hol, usa de la dormitor sare in aer si se izbeste cu forta de perete…
-Bashaaaar!!!! Bashaaaar unde mi-e cd-ul?.. urla dementa desupra mea, spargandu-mi timpanele pretioase. Mi-a disparut cd-ul demo!!!! Cd-ul demo u-ni-cat! Unicat, ba! Bashaaar, unde mi-e cd-ul? Ce-ai facut cu el? Mi-ati furat cd-ul, va omoooor, sa moara mamaaa!

Cu vrabia la nas...

2008-10-23T22:17:00.000-07:00

.

Hai ca am facut-o si pe asta! De ce? De amuzament... sa-mi amuz pretenii. Si chiar am reusit! Ma simt ca un clovn, dar e bine! Nu stiu daca exista clovni cu mustata, dar m-am gandit eu ca le-am facut pe toate la capitolul "imagine"... tot felul de freze (da, chiar am avut... chica, bros, plete, dungi, vopseli, ba chiar si un cacat de creasta pentru o zi, am avut perciuni sjm3k3r3sti, cioc clasic si cioc a la Beckham, cercei, in urechi, sprancene, tatuaje si alte d'astea (si toate pe vremurile cand te scuipa lumea pe strada pentru astea, nu acum cand sunt doar pt cocalari)... dar la mustata nu m-am gandit niciodata.
Mi-a venit ideea uitandu-ma la poza de la revelionul retro si am zis ca ar fi tare amuzant daca mi-as lasa mustata. Vrabie... cum mi-au zis baietii de la fotbal aseara! Binenteles ca toata lumea zice ca nu sunt sanatos si ca m-am tampit! Dar ce bine e... Ce bine e sa mai faci cate-o nesarata d'asta, sa iesi din tipare, sa te simti in centrul atentiei. La dracu cu rutina!
Asa ca, cel putin pentru 24 de ore o sa port vrabie. Colegul meu, domnul Tutu, si el purtator de vrabie de vreo 40 de ani, mi-a zis cand m-a vazut... "In sfarsit ai intrat si tu in randul barbatilor bine!" Daca si mama a lesinat de ras aseara la 11 cand am fos pe la ea, desi era trezita din somn! Si mama e femeie serioasa!
Intr-o deplasare la Constanta, anul trecut parca, baietii se vorbisera sa-si lase mustata, cu ocazia aia. Eram vreo 20 de insi, dar n-am reusit sa ne "sincronizam"... ar fi fost de vis... huliganii cu mustata! Cheliosi si mustaciosi! Asta mi-ar fi placut enorm... sa ne strangem mai multi cu o anumita ocazie si sa ne lasam mustati... Ca soferii de taxi din Lisabona!
O sa-mi fie cam greu azi prin oras, sper sa nu fac prea multe drumuri, ca n-am chef sa lesine lumea de ras pe strada, dar daca se intampla, am pregatit si raspunsul... Trebuie sa filmez o reclama la lapte! Hmmm... sau la bere?

Sex cu Batman si catelusi morti.

2008-10-20T07:22:00.000-07:00

.

O deplasare lunga in tara e intotdeauna prilej de extrema caterinca intre baieti, de glume copilaresti, dar care binedispun fantastic, chiar daca nu bei si nu fumezi. Una din fazele care m-au bagat sub volan week-endul asta in drum spre Cluj era despre sex. E, cu sexul nu e chiar indicat sa glumesti, dar nu stiu ce il pocneste pe unul din baieti sa ne spuna ce-a vazut el intr-un interviu cu un celebru actor de filme porno…. “Piratul” ii zicea el. Intrebat fiind cum de rezista atata timp la filmari, cum de prelungeste atat de mult actul sexual pentru al multumi pe regizor, Piartul raspunde ca secretul este sa gandesti. Sau sa te gandesti. Un fel de sex cu capul... Sa stii la ce sa te gandesti in momentele alea, ca sa-ti abata atentia si simturile de la cele lumesti din fata ta. Si zice Piratu, nonsalant… “eu, de exemplu, ma gandesc la catelusi morti”. Faceti cunostinta cu Piratu:

Dupa ce ne-am adunat de sub scaune, ne-am apucat sa ne mai dam cu parerea vis-à-vis de asta. Sunt curios la ce se mai gandesc altii in momente ca astea, eu sincer ma gandesc la stadioane, la momente importante din deplasari. Asta in ultima vreme, ca in trecut, pe cand Dinamo mai reprezenta ceva pentru suporteri, ma gandeam la meciuri proaste facute de ei, la umilinte, la 5-0 ala cu spurcatii. Domane, aporoape ca uitam cu ce treaba ma aflu in patul ala si-mi venea sa dau cu pumnii in pereti. Nu discutam daca avea sa nu efect in plan sexual, dar uneori scapam lucrurile de sub control, gandul zburandu-mi tot mai aiurea… la tragedii si tristeti fotbalistice sau la personalitati dezgustatoare din fotbal. Nu e tocmai palcut sa faci sex cu nea Vasile in cap... Nu va ganditi ca dura prea mult toata tarasenia… gandul zboara extrem de repede, mai ales cu o minte asa ascutita ca a mea, deci nu prea e cazul de imbunatatiri semnificative ale performantei.
Unul din baieti zice ca el se gandeste la 60 de shaorme in momentele alea, ca sa ii se faca rau la stomac si sa uite de alte simturi. Varianta cu inchipuitul unei femei naspa nu cred ca merge, desi toti am fost tentati sa ne gandim la asta in primul rand. Mie nu prea-mi iese asta. Chiar nu cred in varianta asta… mai bine incerc sa ma gandesc ca am in fata un cur de barbat decat sa o inlocuiesc pe ea cu una nasoala, fie chiar si in gand si doar pentru cateva secunde. Nu mi se pare corect, nu e chiar fair-play. Chiar… daca ati stii ca are efect cateva minute bune, v-ati gandi ca in fata voastra aveti un cur de barbat in patru labe?

Am ajuns inevitabil si la opusul acestei discutii… ce faci cand nu reusesti sa termini si te plictisesti, in timp ce muncesti la spatele ei. Apar tampenii care mai de care… Unul cica il face pe Batman cu degetele la ochi imitand masca lui. Altul face pe arcasul, sau pozitii de culturism, mainile in aer sau la ceafa. Pe mine ma mai apuca cateodata sa ridic sprancenele a baietie, sa ma maimutaresc facand arogante ieftine din ochi sau din coltul gurii, ca fitzosii din Bomboo... Ridic capul sus, pieptul in fata, ma incurajez, ba chiar ma laud singur in sinea mea... "da, da... e bine, sunt tare!"
Un tigan de la mine de la munca cica s-a plictisit la o partida cu nevasta-sa si s-a apucat sa numere de cate ori dadea din buci. Si cica ar fi numarat vreo 400. Vrajeala... tiganul tot tigan!

Cred totusi ca problema devine serioasa abia atunci cand ai la picioare, sau la genunchi, o piesa de fata, si nu reusesti sa intri in starea aia, care sa puna lucrurile in miscare... intelegeti voi. Adica sa prinda aripi maimuta... Se intampla sa nu reuseasca sa se inalte, da inutil din aripi... ceva se intampla si maimuta nu-si ia zborul. "Ah, eu sunt de vina, nu? Nu-i asa ca nu sunt atragatoare?" Nu stiu la ce trebuuie sa te gandesti in momentele astea ca sa energizezi salbaticiunea, dar cred ca e foarte greu sa-ti pui ceva in cap, cand stii ca asupra ta apasa o presiune psihica imensa. "Ah, nu-mi vine sa cred, ce-o sa zica fata asta?! Daca e forever? Daca spune si la altele?". Cauti o cheita s-o invarti, poate e pe baterii si trebuie schimbate, ba chiar invoci si diviniatea sa te ajute, si cu voce tare, te prefaci stapan pe tine... "E, e din cauza prezervativului, proaste cacaturi mai fac si astia!" Sau... "E de la oboseala! Doamne, nu mi s-a mai intamplat niciodata!". Orice ai face nu reusesti sa te gandesti la ceva ca lumea sa te ajute... Bine ca se mai intampla si minuni cateodata! Sau fata e extraordinara si te ajuta sa treci peste.
Eu cred ca as incerca sa ma gandesc la 4-2 ala din Ghencea de acum doi ani, sau la 3-2 din 2000. Lovitura libera, minutul 30, executa Niculescu... Gooooooooooool Dinamooooooo! 3-0! Dinamo conduce in Ghencea cu 3 la 0! Extraordinar! Incredibil! Cainii de pe teren se bucura haotic, alergand disperati in toate directiile, iar caiinii din tribune innebunesc! Parca o si vad pe Dansa cum "scoate capul pe fereastra, scoate capul pe fereastra, scoate capul pe fereastra, scoate capul pe fereastra, scoate capul pe fereastra..."
Si as incerca niste caterinci, ca daca stai ca boul... o belesti, vorba aia. As lua-o cu binisorul, cu vorba buna... As vorbi cu ea, as asculta-o, i-as explica cat de mult am nevoie de ea in momentele alea, si ce draguta ar fi daca m-ar ajuta. I-as spune pe nume, as alinta-o si i-as fagadui pe fecioara Imparatului Rosu. Despre Dansa e vorba... nu despre fata. Se spune ca fiecare Dansa are un nume, capatat de la stapan sau de la stapana... Creola, Pamela, Pestisorul Auriu, Zana Maseluta...
Am auzit ca un pervers si-ar fi botezat-o Naomi.

Cu mascatii la aniversare...

2008-10-15T00:47:00.000-07:00

.
Sambata seara, ne strangem vechea gasca sa aniversam un prieten, care implineste o varsta respectabila, cam trecuta de prima tinerete. Nevestele prezente, binenteles, asta e datoria lor, sa fie prezente… copiii absenti, dati pe mana soacrelor. Cu asta ar trebui ei amenintati si speriati, nu cu bau-bau sau chestii de fatalai. Treaba se porneste cam greu, mai ales ca eram divizati de un meci de fotbal, unii microbisti, altii mai putin, dar ca tot romanul, ne facem datoria, plangem alturi de Chivu la imn… sa-l impuste cineva pe falsul asta, va rog… ne bucuram ca e si Florentin Petre bun la ceva, mai un “hai, Mutule, in natia ma-tii”, ceva aplauze si consum… de nervi, de tigari, de bauturi fine… pe scurt, relaxare. Ca tot romanul, cum ziceam.

Dupa fabulousul punct obtinut de echipa nationala, ne apucam de treburi mai serioase. Din lipsa de manele si seminte… dar fara regrete, am dat drumul la terburi grele.. sataniste, ar spune filosofii din discoteca … Metallica , AC/DC, Pheonix, nimic complicat… sarmale si whisky, slana cu ceapa si Heineken. Traditionale, d’astea… Cocteiluri ordinare, cu plute de undita si lingurite de pescuit la rapitor in pahare, in loc de umbrelute exotice. Incercam sa ne franam un pic elanul, s-o luam usor, sa rezistam pana la 11 dimineata… trebuie sa ajungem la meci la Buftea, sa-i vedem pe “cineastii”, au meci greu cu Prefabricate Modelu.
“Highway to hell” si ne mai punem pe picioare… karaoke direct. Ne gandim si la vecini. Facem o socoteala la repezeala. Jos nimeni, in drepta nimeni, in stanga scara blocului, sus s-ar putea sa fie cineva, dar o data face si asta micu’ 30 de ani, iar satanistii astia de la Metallica sunt chiar simpatici uneori, canta si pentru femei, nu se jelesc ei asa fermecator ca tiagnii manelisti in zorii petrecerilor, dar sunt comestibili cica.

Intre timp, cu sau fara voia sarbatoritului, ii transformam bucataria in blog. Pe asta n-o stiati… blogul din bucatarie. Cu negru pe alb incepem sa ne exprimam pe pereti… sjm3k3r13 c0k0sh3r13. Nevestele prind idea din zbor… Noteaza consumatia partenerilor pe pereti cu creionul… noata de plata in familie, la sfarsit e judecata. Cineva a inceput s-o scrie prea de jos, nu stia cum va fi consumatia, nota se intainde si pe faianta si se indrepta ameninator in pasi de 50 de ml catre gresie. Altcineva… “Pisicule, dar tu ai baut doar 2 beri, ca atat e trecut aici?! Nu se poate… nu vezi ca ai fata de 5 beri?” Si mai apare scris de mana ei, un +3… in lateral, ca e mai mult spatiu. Unul, mai rebel, evita sa se complice cu socoteli si-si umple o halba cu whisky.
Ne-am luat cu treburi serioase si uitasem de tort, de sampanii. Cum frate, sa uiti sa scoti tortul? Cred ca il confundasem cu salata de beuf, pe care o aranjasem inainte la repezeala. Oricum, si lumanari sa fi avut salata si tot nu ne dadeam seama ca nu e de la cofetarie.
Si cum toate lucrurile frumoase se termina repede, pe la ora 2 observam agitatie in fata blocului. Dar ce agitatie! Cateva masini de politie, din care descind gabori cam nepregatiti la ora aia, ca isi imbracau din mers tichiile si hainele alea fosforescente, plus vreo doua dube de jandarmi mascati, ce se pozitioneaza sub geamurile noastre. Ne gandeam ca e vreo problema sus la etaj, o fi vreun terorist ce si-a luat ostateci vecinii, dupa ce a baut cu ei… sau poate or fi cainii rosii veninosii in cantonament pe aici, se organizeaza ca grupari paramilitare, pentru a produce acte de huliganism maine pe Stadionul Orasenesc Buftea. Intra ca la ei acasa pe scara, vreo 20 la numar, cred ca aveau si cheie, ca n-au sunat la interfon. In stand by raman mascatii sub geamurile noastre.
Tzrrrr, tzrrr… la usa. Tzin tza fie, tzin tza fie?! Nu stiu cum am auzit soneria aia apatica, mai ales ca din boxele noastre urlau, in surdina, Hatebreed cu “Destroy everthing”… o balada, ce sa mai! Ma uit pe vizor… pfuu, parca imi lua ochiul foc, numa verde fosforescent! Militia, kuoaieee! A sunat cineva la 22 22 22? Ne-am bucurat, serios… chiar daca nu erau pe lista cu invitati. Ne-am inghesuit care sa iasa la ei, toti ne doream o discutie exotica. A iesit sarbatoritul singur, n-a lasat pe nimeni, sa nu-l incurcam.

Si cum discutia se prelungea, am tot facut apel sa ia dracu amenda aia mai repede si sa desfacem sampania, ca se ofileste tortul... se taie maioneza... plus ca baietii aia mascati de afara se plictisisera ingrozitor si ne zambeau amabil, neintelegand rostul unei asemena actiuni de amploare. Stiam ca am incalcat legea, stiam ca terbuie sa fim pedepsiti, ca trebuie sa oprim muzica si sa facem liniste. N-a fost nimeni de alta parere, dar ei… nu, ca tre sa plecam acasa. Sa ne imbracam si sa plecam toti acasa! Ba, ati innebunit? Atat de prosti chiar n-am fost… Am format 112, sa trimita pe cineva, ca suntem abuzati. S-a “negociat” in final o amenda… bun negociator, amenda maxima: 1000 de ron, ca am fost obraznici si nu ne-am incolonat sa plecam. Aia e! N-am apelat la pile, la influente, la discutii arogante… doar suntem cetateni model. Ba o si platim imediat, sa creasca bugetul localitatii! Macar noi facem ceva pentru Buftea! Chiar daca militianul sef ne face maimute, ca steatea unul pe geam si isi pupa nevasta, iar noi cantam aia cu frumoasa-i vecina noastra, scoate capul pe fereastra scoate capul pe fereastra scoate capul pe fereastra scoate capul pe fereastra scoate capul pe fereastra scoate capul pe fereastra... Chiar imi pare rau ca n-am stiut ca a zis asta atunci.

Am stins balamucul, sa nu ne stie dracu tot orasul, ca mai ne cunoaste lumea… Cum a inmanat procesul verbal, au si disparut militienii, multumiti ca au si dovada muncii lor din seara aia.
Oamenii si-au facut datoria, si-au gasit niste prosti ca noi, niste fraieri care asculta muzica… nu “zgomot”, cum au scris ei pe amenda… Toata vara cand mi-a urlat maneaua noapte de noapte in sub geam, in centru orasului, cand toti cocalarii tipau si ambalau cacaturile alea de masini taranesti, nu s-a sesizat nici macar un politist comunitar. Cand se gasesc in fiecare seara toti uratii orasului pe strada studioului la non stop si behaie ca la Cojasca in batatura, nu mai apare seful de la ordine publica si seful cu apa si gunoiul din politia Buftea… Dar pentru roacarii satanisti isi strica si sambata seara. D’aia si vecinul meu se simte imparat cand scoate casetefonul pe balcon sa-i auza tot centru ultima imputiciune de manea.
Am pelcat spre casa pe la 5, dupa ce am oprit muzica (nu zgomot, militienilor!), dandu-ne seama in fata blocului, ca se auzea din Otetarie, de la 2 kilomteri, o nunta tiganeasca, de ragaia tot cartierul. Ne-au gasit pe noi gusteri! Macar aducem bani la bugetul local, ca sa-i suga tot ei cand fac curul mare de atata sezut in birouri!
Las' ca ne mai intalnim noi!

Framantari de moda noua

2008-10-07T04:43:00.000-07:00

.
Abordez cateva chestii la moda care ma freaca rau, chestii pe care poate le aveti si voi sau prietenii vostri, asa ca va rog sa nu va suparati pe mine. Am foarte multi cunoscuti care poate se vor simti vizati de astea, dar hai sa o mentinem la stadiul de caterinca… sa nu credeti ca am ceva cu voi. Imi sunteti oricum simpatici, dar asa sunt eu, mai arogant!

Aparat foto.

Cat de penibil tre sa fii sa mai detii un apart d’ala cu film, nu d’ala professional, ci d’ala luat de la minimarket?! Deci iese din discutie, nimeni nu mai are… sau nu-l mai scoate in public.
Suntem in era aparatelor digitale, mai mici, mai mari, colorate, performante… toata lumea are. E unul din semnele bunastarii tineretului trecut de 20 de ani. Ma gandesc mereu cu parere de rau ca noi, astia de varsta mea, nu prea avem poze din tinerete… eu am foarte putine dintre 14 si 24 de ani. Adica exact perioada cea mai frumoasa! Dar poate e mai bine asa… generatia noastra nu e asa fada, nu e asa fudula si narcisista. Noi nu aveam hi5-ul, d’aia cred ca ne insuram asa tarziu!
Sa n-o lungesc… a aparut o moda si in privinta aparatelor foto! Toata lumea isi ia aparate, mari, negre, cu obiectiv mare, sa-l tina cu doua maini. Nu ma refer la cei pasionati, care stiu cu ce se mananca fotografia, ci la cei care nici nu stiu cand sa pozeze orizontal sau cand vertical si nici cum si de unde tre sa pice lumina. Unii si-l iau in rate, iar altii din banii de buzunar. Si unii si altii nu folosesc display-ul decat pentru vizualizarea pozelor… de fotografiat o fac doar cu aparatul la ochi… ca asa e cool! Pozele? Niste cacaturi… “peisaje” cu biserici, niste brume de nori, pozitii de hi5, cu priviri languroase, cate 4-5 poze aproape la fel, doua dealuri si trei boscheti si deja se pricep, cica. Idei, canci!

Roba de absolvire..

Nu stiu daca ”roba” se numeste, dar o gasesc absolut penibila, pe ea cat si pe sora ei ce se aseaza pe cap, prostia aia neagra cu tichie si snur. Nu inteleg rostul si nu stiu cum si cand dracu a aparut si la noi, ca vedeam doar in filmele americane. Cand am terminat eu liceul, ne-am facut toti tricouri albe pe care am scris un mesaj si am “defilat” pe Kiseleff, strigand in fata ambasadei Rusiei, “Rusia, muie Rusia”, de au paralizat toti profesorii si au iesit aia din ambasata, riscand un adevarat conflict diplomatic. Era tocmai cand il arestasera pe Ilie Ilascu, iar pustanii inca mai nutreau sentimente nationaliste. Astia acum se imbraca americaneste si–si fac poze romaneste. Se simt atat de mandri de cacaturile alea ridicole! Iar cea mai tampita faza e la poza de grup, cand isi arunca in aer tichiile alea. Cred ca m-as caca pe mine de ras sa-i vad imdeiat dupa, cum isi cauta si-si recupereaza mizeriile ale de pe jos… dandu-se cur in cur, binenteles, in amuzamentul general. :smartass:

Keifier

Cica asa le zice la esarfele alea enorme, stil fata de masa, de origina arabeasca. Le-am vazut purtate prima oara pe stadion, acum vreo 4 ani. Aratau interesant, erau destul de bine, desi n-as fi purtat, din cauza originii pe care o au. In peluze, acolo unde de cele mai multe ori se da ora exact in moda casual, erau chiar potrivite, pe langa faptul ca tineau de cald atatea ore de stat afara, mai mergeau si trase pe fata pentru mascare.
Acum s-au umplut strazile si cluburile de prostii d’astea. Toti tampitii poarta… de la copii de 18 ani, pana la baietei si fetite in pantalonasi diengi, care merg la disco. In plina vara, Vama Veche gemea de d’astia cu basmale asortate la tricou. La ce le foloseau nu stiu… dar aratau ca dracu. Panchisti si panchiste mici, beti si bete, slabi ca dracu… panchistii cred ca mananca numa’ lunea si joia, ca toti sunt uscati… se tineu de pahare si incercau sa-si pastreze coloana dreapta, ca parca ii trageau basmalele in jos. Hai ca la beieti e mai ok, par mai beieti cu alea la gat… dar la gagici mi se par oribile. Mai ales daca le poarta la maneca scurta. Bine ca nu le poarta niciodata la decolteu… N-am vazut vreuna care sa aiba pieptul rasfatat de natura si sa si-l acopere cu aia.

Ochelari Police

Ocelarii astia se purtau acum vreo 20 de ani in Romania, erau ok… eu le ziceam ochelari de sofer de tir, ca ii vedeam la soferii straini care tranzitau tara. Acu cativa ani am facut un revelion retro, unde una din senzatiile serii, pe langa mustata lui Talash, au fost si ochelarii astia gasiti prin vechituile lui tata. Daca as fi aparut atunci pe strada cu ei, radea lumea si cu curul.

Dar acum… acum e nebunie, ce cacat sa cauti intr-o companie selecta daca n-ai ochelari d’astia? In cluburi rock, spre scoala, in piscina, in valurile marii, pe scuter, pe stadion, la volan de dacie… sunt peste tot. Nu mai vorbesc de hi5… vad ca a cam inceput sa ma obsedeze site-ul asta, desi nu mai pierd demult vremea pe el. Pai daca si scrie pe ei “Police”… deja ar trebui sa il doara in cur ca n-are bani in buzunar decat de un redbull.
Ce ma framanta peste masura e de ce poarte fetele astfel de ochelari? Sunt oribili pe fete de femei! Ce nu suport eu fetele cu ochelari de soare, dar daca mai au si police d’astia nu-mi vine decat sa le servesc cu o scobitoare… cum avea celebrul purtator de ochelari Stallone, in filmul “Cobra” din anii 80.

Demisia!

2008-10-02T23:34:00.000-07:00

Am facut-o! Cum ziceam si aici, trebuia o schimbare! Doamne… demisia asta era ca virginitatea din ziua de azi! Aoleu, credeam ca mor aici, ma tot suceam, cum sa fac, cand s-o fac, de ce, unde ma duc, stai sa treaca iarna, sa-mi iau concediu, sa termin ratele la banca,sa-mi gasesc altceva, ce-o zice mama, de unde am bani de bautura… mi se rupe! Am dat-o de pamant brusc! M-au enervat si intr-un minut am scris demisia. Fara gandit, fara palnuri… desi cica asa e bine, sa-ti gandesti demisia! Pai prea sunt prost, ma… Am aproape 7 ani in firma asta si sunt mult mai prost ca atunci cand m-am angajat. Daca pana acum 2-3 ani mai puteam sa simt si eu ca iau o decizie… in ultimul timp sunt un biet sclav.
Treaba a fost destul de complicata in timp, seful meu fiind un personaj absolut fabulos… si nu exagerez. Am scris odata o chestie despre el pe care vroiam s-o arat aici, dar am tot amanat, iar acum nu cred ca mai are farmec. Dar imi vine sa promit ca scriu o carte despre el, numai ca eu nu scriu carti… deocamdata :))) Pur si simplu te face in sange fara sa vrei, oricat de jm3k3r ai fi! Ieri efectiv n-am mai putut sa ascult ordinele lui!
Acum 2 ani a murit directorul executiv, cu care aveam o relatie peste capul sefului meu. In locul lui l-au pus pe un manager de proiect, pe care era sa-l bat cu cateva zile inainte. Vine nea Ion dimineata si-mi spune trist… “Copile, ai belit pula”… “De ce zici bre, nea Ioane, asa?”…. “Ghici pe cine au pus director!” M-a incercat un ras bestial si am stiut d’atunci ca-s pa… “A zis ca vrea sa te bage la puscarie!” Si gata cu primele, cu bonurile de masa, cu teambuilding-urile, cu petreceriele de Craciun, cu maririle de salarii, cu bonusurile de benzina… singurul prost din ditamai firma care nu aveam astea!
O sa-mi lipseasca locul asta, sa mor! Mai ales ca 3 dintre prietenii mei cei mai buni din copilarie imi erau colegi… si ca ma intelegeam aboslut misto cu toata lumea. O sa-mi zica lumea ca sunt prost… unde mai gasesc eu serviciu langa casa, pauza de masa acasa, prieteni, caterinca extrema, treburi personale rezolvate in timpul serviciului, masina, benzina, telefon, ... Da, dar pentru astea trebuia sa tac si s-o iau la muie si nu sunt genul s-o suga la infinit.
Acum a intrat seful asta al meu in birou… :)). Va relatez aproape live… “Esti tanar, mai Bogdane. N-ai experienta, asculta-ma pe mine ca nu-ti vreau raul. Du-te unde ti-am zis, vorbeste cu ei… nea Mariane… vrajeala, vrajeala, vrajeala… Gandeste-te bine ca e pacat, te cunosc de cand erai mic!”

Cum zicea un prieten… “Doamne ajuta, sa fie intr-un ceas bun!”

Melodia cu care m-am trezit

2008-10-01T23:15:00.000-07:00

Azi, desi m-am trezit dupa o noapate la bar, am fost convins ca "n-am nimic in cap". Si cand ma gandeam ca tocmai intru in baie si expira intervalul de timp in care se poate incadra melodia cu care m-am trezit, am inceput sa fredonez "how to save a life". Am mai auzit-o pe la radio, dar nu stiam nimic de ea, nici cine o canta si nici nu eram sigur ce gen e, ca aveam in cap doar versul respectiv. desi am crezut ca n-o sa reusesc s-o identific, am gasit-o foarte repede.
Piesa cred ca este despre morti, despre cei dragi care de obicei mor. Ce mi-a sarit in ochi la clip... Vocalul, baiat prezentabil la prima vedere, are totusi un vizibil inceput de calvitie. Drept pentru care, producatorii probabil, au hotarat sa fie filmat aproape numai de la frunte in jos, sau de sub barbie... Asta ca sa nu strice imaginea trupei, un vocal aratos si talentat, dar chelios, nu da chiar bine la mtv... ca si manechinii cheliosi de care v-am mai zis. Mi-am adus aminte ca asta s-a intamplat si la un clip cu o trupa romaneasca... Bere Gratis.
Clipul de pe youtube are peste 14 milioane de vizualizari si peste 27 000 de comentarii... mi se pare enorm pentru unii de care nici n-am auzit! Dar are "Embedding disabled by request", asa ca am luat din alta parte clipul.

The Fray - How to save a life

The Fray - How to save a life
Vezi mai multe video din Muzica »

Piesele lunii septembrie

2008-09-29T11:35:00.000-07:00

De la un timp ascult muzica numai pe youtube. Astea sunt piesele care mi-au palcut cel mai mult luna asta, toate live:

1. Megadeth - A Tout Le Monde - live 2005
De pe albumul Youthanasia, piesa cica e facuta in urma unui vis avut de liderul trupei, Dave Mustaine si ii este dedicata lui Kurt Cobain. Foarte misto publicul la minutul 2.45. Megadeth traieste doar prin Mustaine si vocea sa inconfundabila.

2.Oasis - Cast No Shadow. - Live 1996
O piesa mai putin "comercializata" a celor doi frati Gallagher, dar marfa rau... parca e ca un balans, asa... ca si cand te-ai da in leagan cand o asculti. E atat de veche si se aude atat de bine! Singurul motiv pentru care muzicienii n-are trebui sa se lase de cocaina... cand devin curati nu mai au inspiratie. Cei doi frati, fani Man City, nu prea au mai scos chestii smechere de cand s-au mai cumintit. Luna asta, fratele mai mare, Noel, a afost atacat pe scena, in Toronto... iar fanul dement s-a ales cu o corectie de la Liam.... vezi aici.

3.Serj Tankian - Empty Walls - Live Rock Am Ring 2008
Albumul solo al vocalului de la System Of A Down mi se pare, fara exagerare, unul dintre cele mai bune 5 albume ascultate de mine in ultimii 10 ani! De foarte mult timp n-am mai ascultat un album care sa aiba toate piesele de acelasi calibru... si ce calibru! Iar piesele astea cantate la Rock Am Ring, cu publicul care se amesteca cum numai aici se poate, ma fac sa cred ca Serj Tankian nu se va intoarce curand la vechea trupa de origine armeana. Excelent inceputul piesei...

4. Silverchair - Emotion Sickness - Live Sao Paulo 2003
Una dintre obsesiile mele... v-am mai aratat-o parca. Cred ca e in primele 10 piese favorite ale mele, de cand ma stiu.. si am descoperit-o abia acum vreo 3 ani. E o piesa de 10 minute, dar care nu plictiseste nicio secunda. Decurand, creierul trupei, Daniel Jones, cica s-ar fi lasat de droguri... e destul de probabil daca ascultati ultimul album, "Stright lines", care e foarte soft si diferit de celelalte, chiar mai slab, ca sa nu ma feresc. Astralienii astia au evoluat uimitor, schimbandu-si stilul si abordarea foarte des. Intre minutul 3.00 si 4.00 este partea care-mi face pielea gaina ori de cate ori o ascult... si am ascultat-o de sute de ori. La 8.20 ridica vocea extraordinar de mult... sper sa se reapuce de prafuri, ca e genial!

5. Green Day - Wake Me Up When September Ends - Live
Si ca sa ne "comercializam" un pic... o piesa de sezon. Nu-mi palce in mod deosebit, dar parca are farmec asa, in septembrie. Ca si Chilli Papers, Green Day, au inceput sa scada in ochii mei, chiar daca ei canta din ce in ce mai bine. Se vand prea mult! Pai au ajuns sa se aranjeze ca niste emo! Ma rog... cel putin canta ok in continuare, dar parca nu mai sunt ei! Cum erau... aici!

Melodia cu care m-am trezit

2008-09-29T00:12:00.000-07:00

Saptamana trecuta m-am trezit, joi dimineata, cu piesa aia veche de la TLC... negresele alea. "No scrubs" ii zice... Am tot cautat ziua intreaga o varianta mai interesanta, un cover ceva... dar n-am gasit si am renuntat sa pun clipul original... ma enerveaza stilul lor. Pacat totusi ca nu exista un cover ca lumea dupa ea, ca ar suna tare interesant.
Duminica m-am trezit cu Papa Roach, o melodie buna de pe ultimul lor album, care in general e cam naspa... "Forever". Imi palc piesele lor in general, chiar sunt misto... dar imaginea lor mi se pare de cacat. Arata ca dracu, un fel de emo mai underground, plus ca live suna tot ca dracu... Am vrut sa va arat piesa asta live, dar e cam naspa.
Asa... azi m-am trezit cu Metallica - The day that never comes, de pe ultimul album... album destul de controversat in lumea fanilor... unii zic ca tare altii ca e moale. Nu ma pronunt deocamdata :D Clipul mi se pare aiurea... tipic american si n-am inteles nimic din el. Piesa e chiar buna... am ascultat-o aseara de doua ori la radio si am fost aproape sigur ca o sa ma trezesc cu ea in cap.

Meserii noi

2008-09-22T23:43:00.000-07:00

.
Am stat de multe ori si am meditat daca nu cumva puteam sa fac altceva in viata… Sunt cateva meserii pe care, la prima vedere, le-ar putea face oricine. Cei care le practica se cred niste norocosi, niste alesi , ca fac treaba asta. Si poate au dreptate… Discut aici de 3 astfel de meserii… o sa mai urmeze si altele.

1.Fotograf de vedete.
“Minunat… asa, foarte bine. Intoarce-te, desfa-ti parul, priveste-ma! Priveste-ma ca si cum m-ai adora, da-mi toata dragostea ta din priviri!” Cred ca oricine poate spune asa ceva… oricine care a vrajit vreodata o fata. E foarte simplu, mai ales ca ai un alibi daca nu reusesti. De fapt asta ti-e meseria, sa o faci pe ea, superba, sa dea ce e mai bun. Pozezi intotdeauna cu aparatul la ochi, nu privind in display, pentru ca macar atat a ramas din vechiul farmec al fotografilor. Pe verticala, pe orizontala, de sus, in genunghi, pe spate, pac-pac, o infinitate de cadre pentru a surprinde orice pozitie. E chiar fun, ca pusca cu luneta de la balci! Ii treci o mana prin par, aranjandu-i suvitele cum iti place tie, exact cum ti-ai dori sa ai acasa. O ajuti mult. Ii pui mana pe coapsa, incercand fara rezultat imediat, sa-i arati cum e mai bine. Si ca sa vedeti cat de impoartanta e treaba, ea se numeste “Sedinta foto”. Adica nu doar pozat... sedinta, kuoaieee! Tre sa ai grija doar sa nu pozezi soarele, in rest e arta! E treaba aparatului de 3000 de euro, luat in rate. “Hai Sandra, mai cu viata, fii pozitiva, Sandra! Ridica un pic fundul… asa, tre sa-l scot un pic in evidenta, e fabulos. Tre sa aratam cat de sexy e! Nu ma lua in seama, se numeste arta, eu vad altfel lucrurile decat vad cei care cumpara revista. Esti doar tu si aparatul, desfa picioarele! Aparatul e unica ta dragoste, adora-l. Apleaca-te un pic… asa, Romeo, ia chiloteii aia din cadru.” Cand te plictisesti… “Am terminat cu asta, am scos tot, shimba-te in lenjeria roz, sa vedem ce poate. Stiu ca esti obosita, si eu sunt frant, dar trebuie sa terminam pana maine dimineata!” Treaba grea si dupa sedinta… vizulizat pozele si ales pe cele mai expresive. Iti trebuie ochi de artist. “Uite Sandra, cred ca asta e perfecta… parca dogoare din ea voluptatea din privirea ta, iar astalalta te face unica. Esti super! Am stiut eu de ne-am chinuit atat!..”

2.Ajutor de fotograf de vedete.
Ati vazut ultimul pictorial al Andreei? Eu Romeo, am fost acolo, nu ca ma laud. Eu sunt ce-l ce-i pune fundul in lumina si tot eu i-am asezat petalele de trandafir in decolteu. E… nu e mare smecherie, asta e meseria mea. Tin panoul reflectorizant sa bata mai multa lumina unde trebuie, tin umbrela, dau drumul la ventilator sa-i ravasesca parul, sau ma cocot pe o scara si fac sa ploua cu petale. Tot eu sunt cel care pune muzica in studio, pentru ca ea sa fie relaxata, iar in micile pauze cand fotograful seteaza aparatul, ii fac aer Oanei, sa nu transpire, ca nu da bine in poze.
Doamne, ce noroc am avut odata! Machioza, care e buna rau, fie vorba intre noi, iesise sa vorbeasca la telefon, nu stiu, ceva probleme cu iubitul… si nu se mai intorcea. N-am mai putut astepta, Alina se grabea, era invitata la un show tv. Asa ca am fost nevoit sa stau langa ea si sa-i pudrez funduletul dupa fiecare cadru tras de aproape pe canapea. Ba am ajutat-o sa-si desfaca si sutienul, cand a terbuit sa-l schimbe pe cel de dantela. Tre sa te si pricepi un pic, ca de exemplu, seful meu, fotograful, zice ca ar putea sa faca el toate astea, dar ca nu asa face un fotograf profesionist. Un profesionist ca el nu face decat s-o aduca la senzatia de contopire cu aparatul, din care sa iasa fotografia… fructul dragostei lor. Filmul tot eu il schimb, asta n-am inteles niciodata de ce nu si-l schimba singur.

3.Cameraman la jandarmerie

Stiu ca sunt destui care-mi citesc blogul si care stiu exact cu ce se mananca “meseria” asta, chiar daca nu o practica. Din contra, chiar ei sunt subiectii, materia prima a acestor meseriasi.
Ceilalti dintre voi care nu ati luat parte la un proces de productie al unor astfel de muncitori, cu siguranta stiti celebrul caz al cameramanului jandarmeriei batut de huliganii lui “U” Cluj. Si mai sunt sigur ca gasiti acest gest inadmisibil si-i vreti pe aia la puscarie. E… eu nu sunt deacord, dar n-o sa discutam despre asta, ca nu ajungem nicaieri. Chestia a fost urata, dar de partea asta s-a ocupat presa, eu nu vreau s-o fac.
Vorbeam de meseria asta a lui. Ce-ti trebuie sa te angajezi cameraman la jandarmerie? Pai acum iti trebuie neaparat bacul, de 1 an, 2, incoa’… Pana atunci nu-ti trebuia, nici sa citesti nu era nevoie sa stii. Poate doar numerele pana la 10 sa le cunosti. Nu-ti trebuie nici liceu de cinematografie, nici cursuri de cameraman. Daca ai asa ceva la mana, ai aspiratii mai mari, macar o juma’ de slujba la OTV. Nu tre sa stii nici bataie si nici sa ai brand, aia iar au alte aspiratii. Aia se viseaza in lumea lor razboinica si stau in prima linie asteptand nerabdatori balamucul cu care sunt obisnuiti de la caminul cultural.
Deci nu tre sa ai vreo abilitate sau cunostinte. Ti se da o camera micuta si ti se face un mic instructaj. Play, rec, stop… mare atentie la capac! Sa nu-l uitati pe obiectiv ca nu iese nimic. Li se arata cateva poze si filmulete cu baietii rai, care trebuie vanati. Meseriasul ii baga la cap, asta poate face si catelul meu, Zicu, si pe parcursul manifestarii respective, ii filmeaza si pe fata si pe dos si cu zoom si fara, doar-doar o prinde vreu scuipat aruncat aiurea sau un “muie steaua”. Si uite asa si-a facut meseria. A… ca mai prinde un balamuc unde ia niste imagini interesante… asta o trece direct in cv. In mod normal, daca stie sa-si faca treaba ca un adevarat meserias, munca asta e fara riscuri. Nu faci decat sa stai in spatele jandarmilor la oarece distanta si sa filmezi. Daca nu esti tocmai bun in ceea ce faci, desi nu trebuie scoala pentru asta, intri ca un amator in mijlocul huliganilor si patesti ca cel de la Cluj. El chiar nu si-a facut meseria cum trebuie si s-a expus aiurea, ignorand astfel si cele mai elementare notiuni de protectia muncii. Un control de la inspectorat era necesar in urma acestui caz. Asa cum sunt pedepsite firmele care nu fac instructaj corespunzator inaintea unui accident de munca, asa si jandarmeria ar trebui luata la intrebari, pt ca a fost un accident de munca. Intrebat de un reporter de 2 bani daca va mai practica me-se-ri-a asta, celebrul jandarm, care cica nu mai are bani de medicamente, raspunde… “

”Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva.”

O sa-i fie din ce in ce mai greu, daca nu-si dezvolta si alte abilitati sau nu-si face meseria cu pasiune, pentru ca la fel ca in orice domeniu, robotizarea tinde sa ia loc umanizarii, individul este din ce in ce mai des inlocuit cu masina. Acum stadioanele s-au umplut de camere video, de am ajuns sa mi se ceara sa-mi dau sapca jos si sa ma uit la camera cand intru la mine in peluza. Cand o sa accept sa fac asta, atunci meseria de cameraman la jandarmerie va fi de muzeul satului.

My ass is on fire

2008-09-15T22:52:00.000-07:00

Am dat ieri, din nou, peste o melodie recomandata de un prieten, care este mare fan al trupei Mr. Bungle. Nu cred ca ati auzit prea multi de ei. Astia sunt niste dementi, clar sunt dementi, dar extrem de interesanti, iar liderul lor, vocalul Mike Patton e absolut genial din punct de vedere muzical. Cu siguranta il stiti, chiar daca numele nu va spune nimic. E vocalul de la Faith No More... cel care a belit ochii femeilor cu celebra piesa Easy. Cred ca acea piesa era o exceptie, in rest, omul facand total altceva in muzica.
Am inteles ca Mr. Bungle are un dinte impotriva celor de la Red Hot Chili Pappers, care le-ar fi furat numele albumului "Californication". Drept dovada ii parodiaza tare bine aici.
Acu', eu stiu ca am multi prieteni care se pricep cat de cat la muzica si as vrea sa urmariti clipul, chiar daca se vede prost, sa ascultati piesa si sa-mi spuneti ce parerea aveti.
Pe mine ma obsedeaza melodia asta... parca se joaca cu creierii mei.

Melodia cu care m-am trezit.

2008-09-11T03:42:00.001-07:00

Probabil datorita faptului ca s-a terminat vara, cu vacante si atmosfera aia lejera si mai ales ca am schimbat prefixul, m-am trezit dimineata cu o piesa d'aia de luat lumea-n cap. Desi nu-l suport pe individ, piesa mi se pare draguta, dar n-am auzit-o pana azi dimineata decat de vreo 3-4 ori. Dar le zice bine: "We didn't have no internet but man I never will forget/ The way the moonlight shined upon her hair"

Kid Rock - All summer long

Now nothing seems as strange as when the leaves began to change
Or how we thought those days would never end
Sometimes I'll hear that song and I'll start to sing along
And think man I'd love to see that girl again

Si ca bonus... sa va zic ca acum cateva zile m-am trezit in cap cu Coco Jambo... va ofer varianta punk. E chiar tare... de la minutul 2.10

Poli Timisoara

2008-09-08T12:40:00.000-07:00

.

Am urmarit, vrand-nevrand, zilele astea, celebrul scandal din fotbalul romanesc… Marian Iancu vs FRF. Povestea pare simpla si chiar cred ca e… nu mai insist, ca nu asta conteaza in ce vreau sa zic. Cert e ca zdreanta de Zambon a avut castig de cauza in fata arogantei lui Iancu. Despre Iancu cred urmatoarele… A venit la Poli a spele niste bani si crezand ca e si o paine de mancat cu pasiunea pentru fotbal din acest oras, a incercat marea cu degetul, mergand pe burta si folosind “brandul” lui Zambon. S-a facut ca-si atrage publicul patimas, dar cand ii era lumea mai draga, l-au legat astia… Si s-au cam apucat de el. Dupa cateva zile de arest si un morcov in cur, pe masura lui, a inceput sa cam dea inapoi. A facut afaceri dubioase cu Dinamo, tocmai dusmanul de moarte al suporterilor timisoreni, ba chiar si-a cedat destul de lejer, tanara sa speranta, Torje, “inima Banatului”, cum zicea mister Muc cel Mic. Lumea zice ca a fost consecinta “negocierilor” pe care le-a avut cu securistii de la Dinamo, cu relatii inca bine infipte in Ministerul de Interne.
Mai departe, domnul Iancu cumpara 49% din actiuni la o echipa de liga 2, Buftea, unde duce jucatori de mana a 2-a de la Timisoara. E un plan B… o acoperire. Deja stie ca nu mai are bani de investit si ca numele “Poli” nu va fi al lui, desi a avut ocazia sa-l cumpere pe nimic. Se ocupa mai serios de Buftea care se instaleaza fara se vrea in fruntea clasmentului seriei B1.
Ca sa faca pe eroul, desi nu e asa frumos ca Gigi Becali, dar invatand mult de la el… incearca sa iasa din joc pe cai frumosi. Sprijinit de Mitica si clanul Becali, incearca sa rastoarne federatia, doar-doar moare de gat cu Mircea Sandu. Personal, anticipez ca va vinde echipa, iar viitorul patron se va descurca si de palmares si culori… pentru ca ala chiar va vrea. Iancu ramane cu ceva bani, poate chiar frumosi, si ca sa nu iasa definitiv, continua cu Buftea, pe care poate o si promoveaza in A. De aici o varianta buna ar fi iar plimbarea echipei in alt oras, pentru ca Buftea nu poate organiza deocamdata meciuri de liga 1. Sau face puncte in tur si le vinde in retur. Negustor, ce gatu’ ma-sii!
Intre timp, suporterii patimasi ai timisoarei se agita si plang de nervi si de rusine. De ce asta? Pentru ca pentru ei, Poli inseamna totul… Dincolo de bani si interesele lui Iancu, ei il sustin pe acesta in razboiul impotriva federatiei, dar avand ca scop doar redarea demnitatii, adica a numelui “Poli” si continuitatii echipei la nivel inalt. Cred totusi ca se va solutiona favorabil treaba asta… adica Iancu pleaca si cineva preia Timisoara si cumpara si palmaresul si gata… e destul de simplu daca nu se razboiesc mafiotii pe spatele suporterilor.
Multi ultrasi ai Romaniei, cica mai experimentati si mai versati, i-au cam luat in pix pe colegii lor timisoreni. Ca sunt prosti ca nu l-au aranjat pe Zambon la timp sau mai rau, ca au gresit flagrant cand n-au mai sustinut echipa lui Zambon, cand picase in C si fusese mutata in capitala, adoptand o echipa din Bucuresti venita in Banat. Si din punctual meu de vedere pare o greseala.
Dar nu pot sa-i judec eu, care am in spate un brand mult mai mare, Dinamo, sau altul de la Steaua… pentru ca nici macar n-am idée ce a fost atunci in sufletul lor si ce e acum, ce ganduri negre i-aa macinat atatia ani, dar stiu, cat de cat, ca s-au agitat destul in acest timp, incercand sa tina sus spiritul lui Poli, chiar daca pe hartie era altceva.
Au patit chestii de genul asta si cei de la UTA sau Petrolul, iar acum chiar daca sunt in liga 2, tin pieptul in fata, nemaiinteresandu-i ca pe hartie nu mai e chiar echipa pe care au inceput s-o iubeasca. Spiritul insa traieste si e acelasi! A patit-o si Olimpia Satu Mare, dar nefiind sustinuta ca celelalte echipe, s-a pierdut prin ligile inferioare. Ba chiar era s-o pateasca si Dinamo, cand prin 99, un rahat de deputat de la PNTcd, Pitigoi ii zicea, a propus in Parlament schimbarea numelui echipei Dinamo, pe motiv ca e nume comunist.
Cica nu e tocmai “ultra” sa renunti la echipa ta, cand se afla la greu, ba mai rau, sa sustii o alta echipa care cica n-ar avea legatura cu orasul. Pai cand in fotbalul nostru infect e vorba numai de “poli lui zambon”, “poli lui iancu”, “petrolul lui bercea” sau “steaua lui gigi becali”… pasiunea se mai impiedica de notiuni d’astea nesemnificative?
Asa ca, prietenii mei, ultrasi, inainte sa vi se intample si voua, ganditi macar ca daca cei de la Poli au gresit sustinand alta echipa, lasandu-se pacaliti si infranti de niste jigodii, doar pentru ca pasiunea sa supravietuieasca… ganditi-va ca s-au intamplat greseli mult mai urate in lumea asta a semiultraseriei romanesti. Amintiti-va cate cacaturi am facut impreuna in ultimii ani, cacaturi, ba… nu batut cu pumnul in masa ca altii! Cate violuri cu perversiuni a suferit asa zisul cod al ultraseiei romanesti si cate actiuni frumoase si demne am facut noi, ca sa-i tratam acum cu curul pe unii care au iesit in strada pentru pasiunea lor? Care mama dracului e atat de neprihanit incat sa arunce primul piatra spre ei?
Poate razboiul lor n-ar trebui sa fie doar cu FRF, desi Iancu incearca sa-i manipuleze, pentru ca mai sunt si alti vinovati. Dar inainte de a-i acuza ca l-au adoptat pe Iancu sau ca nu s-au delimitat de el, sa ne gandim ce mizerii avem la noi in conducere si cum le mancam din palma, indiferent ca vrem sau nu, ca suntem de la Dinamo, Steaua, Rapid sau Craiova.
Priviti imaginile astea, fara a va mai interesa care Poli e cea reala, si daca nu simtiti ca aveti nevoie de acesti rivali in continuare, dar demni cum sunt acum, nu umiliti de conducatori si ceilalti suporteri… atunci sa continuam asteptarile la bloc si datul in cap pentru steaguri mai putin semnificative decat un brat demn ridicat in aer. Si daca vedeti imaginile astea si privirile polistilor cand canta si nu va furnica un pic pielea, atunci nu suntem pe aceeasi lungime de unda, iar eu nu mai sunt in pas cu ultraseria asta.
Protest Poli Timisoara 1

Protest Poli Timisoara 2

Protest Poli timisoara 3

Où et avec qui tu m'aimes

2008-09-03T11:27:00.000-07:00

.

- Da?!
- Alo! Buna. Ce faci?
- Eii... Bine, gagico! Mi-a fost dor de tine! Unde n-aiba ai fost 2 zile? Un telefon nu ai dat!
- A… N-am avut timp, Visule!
- N-ai avut timp?! Hai, ma… cum sa n-ai timp sa dai un telefon?! Nu exista “n-am avut timp sa te sun”! Trebuia sa suni, ce naiba… am asteptat ca disperatul.
- Hai, ma, Visule!.. Nu ma mai freca si tu, ca si-asa sunt eu suparata! Nu vezi ca abia mai vorbesc?! Abia am putut sa te sun si acum. Nu pot sa stau mult si trebuie sa-ti zic ceva neaparat.
- Las’ ca-mi zici mai incolo… Esti bine? Pari trista… Ti-a fost dor de mine? A? Ti-a cam fost, stiu… hai zi!
- Mi-a fost, ma… cum sa nu-mi fie? Numai la tine m-am gandit.
- He he he, stiam io. Ma mai gandeam eu aiurea, dar in sinea mea stiam ca nu mai poti fara mine. Am stat numai acasa, sa mor io… numai langa javra asta de telefon. Nici macar un tzar n-ai dat… ai fost cu ai tai, este? Banuiam io…
- Chiar n-am putut, pe cuvant! Nici acum nu pot sa vorbesc prea mult, abia am prins doua minute libere. Tre sa-ti spun ceva. Nu stiu cum o sa fac, nu stiu ce-o sa zici, dar nu mai pot, tre sa-ti zic.
- Ce sa-mi zici? Ceva important? Ehee… am eu ceva si mai important. Cu adevarat socant, chiar! Iti zic io, dar sa vezi despre ce e vorba, atunci sa te tii… Ha, ha , ha… cred ca o sa ramai cu gura cascata. Dar sunt sigur ca n-o sa te superi!
- Da’ ce-ai facut? Ce naiba sa vad? Hai ca n-am chef de surprize. Ce-ai facut, zi!
- Nu, spune tu prima… nu poate fi mai important decat ce am eu de zis!
- Ba poate! Hai, Visule, nu ma mai supara si tu, spune mai repede, n-auzi ca nu mai pot sta?
- Binee… Dar sa nu te prind ca faci urat, sa nu te superi, auzi? Stiu ca nu esti de acord cu ce-am facut, ca de un an de zile de cand ne iubim numai cu asta m-ai batut la cap… M-ai amenintat in fel si chip sa nu fac asta, ca te superi. Eh… tocmai am facut-o! Si ma simt extraordinar, desi cu asta aveam cele mai urate cosmaruri… Chiar ma simt bine si nu regret!
- Da’ zi, ma, odata… ce-i?
- Nu ghicesti, a? Ha ha ha… Dintr-a 9-a ma tin asa, de 5 ani nici nu vroiam sa aud altceva, dar uite ca azi, peste noapte, am facut-o! Sunt fericit ca am facut-o, si sunt fericit ca te aud, nu mai pot de fericire, bai!
- Spune, ma, ce… ca ma enervezi, rau, sa stii!
- M-am tuns, Pietricico! M-am tuns!

- Ce?.. Tu?
- Aha, ha, ha… stiam ca vei fi socata! Da, Pietricico, mi-am taiat pletele. Sunt tuns scurt… stiu ca nu esti deacord, dar stai sa ma vezi intai… eu zic ca e bine si asa!
- Te-ai tuns?
- Da… Nu-ti vine a crede, a? Este ca e mai important decat ce vroiai tu sa-mi zici? A? Ce vroiai sa-mi zici?
- …
- Hai zi! Ha, ha… este ca te-am inchis? Ne vedem in seara asta sa vezi ce bine-mi sta? Hai, zi… zi ca nu esti curioasa! Te fac un apus pe lac diseara? Hai zi, Pietricico…
- Visule…
- Doamne, ce dor mi-e de tine… Abia astept diseara sa vad ce fata faci cand ne vedem. Sa-ti spun ca te iubesc, ca nu ti-am zis de doua zile… si simteam ca o sa crap. Si sa-mi spui ca ma iubesti... ca ma iubesti si tuns. Ha, ha, ha, ce ti-am facut-o!
- Visule… taci!
- …
- M-am maritat, Visule! Azi dmineata m-am maritat!
- …
- Auzi tu, ma?!
- Haaaa, ce tare esti! Pentru o clipa m-am gandit ce-am facut azi dimineata. Si in niciun caz nu m-am insurat. Ha ha ha… bai, ce dume ai in tine! Iti arde de caterinca… Hai zi, ne vedem tot acolo? La 8?
- Nu pot, ma… Maine plec, nu ne mai putem vedea. M-am maritat! Chiar m-am maritat…
- Ce, ma? Cum te-ai maritat, ma? Ce naiba zici, Pitricico? Cine naiba sa te ia pe tine? Ha, ha… tu n-auzi ca m-am tuns?.
- Da, ma, am auzit… esti nebun si tu! Nu ne mai putem vedea. Tre sa inchid…
- Ce sa inchizi, ma? Nu inchizi nimic! Ai innebunit, ce-ai?
- Te rog, nu face sa-mi fie si mai greu, nu mai e nimic de facut, s-a terminat.
- Ce s-a terminat? Cum sa-ti fie greu? Tie sa-ti fie greu? Doamne, ce-mi faci, Pietricico?! Ce tot zici, ce vrei sa zici, ca nu inteleg… sa mor io daca inteleg.
- Nu mai tipa, te rog! Azi dimineta am facut cununia civila, maine plec. Iarta-ma, Visule! Iarta-ma, dar n-am putut sa-ti zic nimic pana acum… am crezut pana in ultima clipa ca nu voi face asta. Mai stii cand ai visat ca-mi cantai "Ou et avec qui tu m'aimes"? Credeam ca ai aflat ceva atunci si-mi venea sa-ti arat ca numai pe tine te iubesc, dar am tacut si am zambit amar, tot speram ca n-o sa se intample... Dar n-am avut incotro. De azi sunt maritata… Tot iti fredonam in ultimul timp "Nobody's wife", vroiam sa te linistesc intr-un fel, mi-era frica sa nu banuiesti ceva.
- Cu… cu cine te-ai…
- Nu conteaza, nici eu nu stiu, nici nu vreau sa stiu… nici tu sa nu stii… nu vreau sa mai stim nimic
- …
- Sper doar ca ai sa ma ierti candva si sa ma intelegi…
- …
- Tre sa inchid. Sper sa ne mai vedem vreodata, sa-ti explic… Te iubesc, ma! Nu te voi uita nicodata, visul meu!
- …

Pasca Obispo - Ou et avec qui tu m'aimes

Anouk -Nobody's Wife

Ca sa nu intrebati... dialogul asta l-am avut chiar eu acum 11 ani, iar pe fata am mai vazut-o doar de doua ori in urmatorii 3 ani, apoi deloc. Sper sincer ca e fericita.
"Où tu vas... ça l'histoire ne le dit pas"

Melodiile cu care m-am trezit

2008-09-02T00:44:00.000-07:00

.
M-a trezit brusc ceasul pe la 3.45 dimineata, trebuia sa merg urgent undeva, asa ca m-a sculat din pat cam buimac, fredonand "Vino Doamne" a lui Vali Sterian. E una din piesele care-mi face pielea gaina, ori de cate ori o ascult.

Cautand piesa pe toutube am dat si de niste idioti, niste mizerii ordinare de pustani care s-au gasit sa parodieze melodia asta si Revolutia din 89. Poate pe voi nu va misca melodia si amintirea revolutiei, dar sunt curios daca va amuza mizeria asta.

Ca sa trecem la lucruri, mai putin serioase... ajung acasa pe la 5.30 si mai ma culc o ora. Bag seama ca mi s-a spalat repede creierul si m-am trezit cantand "Ti-am dat un inel"... deunde pana unde, nu stiu. Nu ma pasioneaza deloc piesa asta, asa ca am cautat o varianta mai interesanta. Niste pusti cantand-o intr-o sala de camin cultural... Plus varianta lui Aurica de la Galati.

Doar un alt capat de drum - partea III

2008-08-27T03:44:00.000-07:00

.
Partea I
Partea II

O lalaiam prin parc, cand George, ne-a convins s-o luam de la capat. Ne-a ambitionat intr-o seara cu ceva alcool pe bancuta, cand ne-a facut prosti! Era persoana potrivita.. avea garaj! Stiti anunturile de pe vremea aia... "cautam tobosar cu scule propirii si sala de repetitii". El avea... chiar daca era intr-un cartier de tigani. Ne strangeam acolo oricand, vara lesinai de cald, fara aer, iar iarna iti paralizau mainile pe instrumente... dar eram fericiti... asa incepusera si Metallica, in garaj! Veneau toti prietenii la noi cu bere si tigari, iar noi faceam ce ne placea. Ne-am dorit mai mult, asa ca am interzis vizitele, chiar si cele ale fetelor, si ne-am apucat si mai serios. Am reinceput in forta... eu la tobe, Mau la bass, George la chitara si Rockila Salajan la voce. Mai trecusera prin experiment si Pati, Bampse si Giovani... varu' Dan devenind sustinatorul moral si financiar, atat cat ii permiteau veniturile din calculatoarele alea ale lui.

Au urmat cantari mai mult sau mai putin reusite, dar pline de entuziasm, la Antena 1 pe partie, la TVR la Maruta... din pacate nu mai am inregistrarea..., in Club A, Ramnicu Valcea, Constanta, la Pro tv in Studio Martin, B1 cu Monica Barladeanu, la OTV chiar, Festivalul Berii in Piata Constitutiei si in mai multe cluburi bucurestene. Din pacate, am pierdut mai multe inregistrari si poze de atunci. A doua zi dupa moartea lui Catalin Hildan, am facut o piesa dedicata lui:

Destin Balcanic - Lacrimi in iarba

Odata, intr-o discoteca din Herastrau, nu stiu cu ce ocazie, trebuia sa cantam dupa o prezentare de moda sau concurs de miss... foarte binevenite erau treburile astea, caci imparteam culisele cu fetele care se schimbau fara jena langa noi. Cand a aparut lotul national de box, in frunte cu fratii Simion si Bute, lund cu japca fetele din bratele partenerilor, ne-am gandit ca nu e a buna. Au venit cu tot cu baietii lor, Copilul Minune si Dan Bursuc, si au incins rapid una mica la mijloc. Ne-am strans repede sculele si am taiat-o, abia scapand de tiganul de la tobe care vroia sa-mi ia cinelele mele Sabian.
Ca moment amuzant, ca tot e un sablon ca o trupa sa fie intrebata despre asta, la un bal in Malibu, sau cum dracu ii zicea la clubul ala din Amzei... am strans tobele si dau sa urc spre iesire pe scari cu toba mare in brate. Imi cam optura vederea si nici nu prea stiam pe unde am intrat, ca era cam intuneric. Si ajung in fata unei draperii langa care statea un pustan. I-am facut semn discret cu capul de la stanga la dreapta.. adica "ia da ba asta la o parte, nu vezi ca sunt cu tobele?!, vreau sa trec". Nu mi-a tresarit niciun muchi pe fata cand ala a belit ochii si a ezitat sa ma ajute, doar eram cantaret la balul lui! Mi-a dat intr-un tarziu cortina la o parte si am inaintat cativa metri pana am auzit rasete isterice de fete... am ridicat capul intr-o parte, ca nu vedeam de toba, si mi-am dat seama ca eram inconjurat de gresie si faianta si vreo 20 de fete... eram in toaleta femeilor, cu toba mare in brate.
Le B-One Club, unde era si Cinema Lira, in timpul unei piese ne pomenim cu o gramada de lume pe scena... Ieseau oamenii de la film si exit-ul dadea chiar pe scena. Am incercat sa ne ignoram reciproc, desi ambele parti eram tare mirate de ce se intampla. Urmariti la secunda 1.40 si la 2.40

Am trait chiar si cateva clipe la intensitate mare, desi multi ar zice ca erau copilarii. Inca de la inceput visam sa traiesc sa-mi aud prima data o piesa la radio. S-a intamplat in dimineata cand am filmat asa-zisul videoclip, eram cu Mau in batrana lui dacie, in drum spre acel club, Impaler parca ii zicea, pe Lipsacni cred, am dat pe Radio Delta din greseala si am urlat amandoi cand am auzit piesa... Generatia Mea. Tin minte perfect... eram pe bulevardul Poligrafiei, intre Pajura si Damaroaia, mergeam spre Casa Presei. Strada e orientata est-vest si in dimineata aia aveam tot soarele de vara in fata. Ascultand piesa, soarele asta tanar era eclipsat serios de zambetele noastre... incepea o noua faza... eram pe drumul bun, calc-o Maule! M-am lasat pe spate, cu cotul stang pe spatarul scaunului, iar cel drept pe geamul deschis al daciei. Zambeam larg cu barbia ridicata si spatele drept, si bateam un ritm imaginar cu palma pe tabla masinii... ehee, lumea era a noastra! Mi-am adus imediat aminte de un film care-mi placuse mult... "La Bamba"... cu Lou Diamond Philiips interpretandu-l pe Ritchie Valens... tanarul muzician de origine mexicana, care a preluat vechiul cantec "La bamba" si l-a pus pe rock and roll... mort intr-un accident aviatic impreuna cu mult mai celebrul Buddy Holly, inainte sa implineasca 18 ani. Era un moment emotionant in film, cand isi auzise propria piesa la radio, moment la care si eu visasem toata viata.
Iar un moment placut, cand eram cam pe terminate, m-am intors din Delta, din vacanta, si am poposit la un bar unde se asculta Radio Romania... "si in coborare saptamana asta, pe locul 3, Destin Balcanic cu Delir". Uuuu... in coborare pe 3... inseamna ca exista posibilitatea sa fii fost chiar si pe 1.

Destin Balcanic - Delir

Aia m-a facut sa incerc sa continui, dar n-am mai reusit decat cateva aparitii playback, la misto, ca n-aveam vocal, si am tinut neaparat sa stau in fata, la voce si chitara. Macar am aparut la OTV cu chitara si cu vocea si George la tobe! Ehe... am participat si la preseliectia pentru Eurovizion, ba chiar am fost cam primii cu campania antiplaybeck! Abureli! Cristi pleaca in armata si dupa aia se insoara... Clasic! Parca nu mai avea farmec fara el.

destin balcanic - sentimente

Unul din regrete e ca niciodata nu m-au vazut parintii pe scena! Tata vroia neaparat, dar eu, ca un pustan neinteles ce eram, i-am zis sa nu-l prind niciodata! La ultima aparitie, la festivalul berii a zis c-o sa vina sa ma vada cu mama… n-o sa inteleg niciodata de ce i-am zis sa nu vina, sa stea acasa. Cred ca vroiam sa mai treaca ceva vreme, sa ne facem mai mari, sa ma vada ca stiu si mai bine. Dar fusese ultima ocazie… Cam asta e singurul regret. La tv m-au vazut. Am sunat-o pe mama inaintea primei aparitii si i-am zis: "spune-i lu' Bogdanel ca diseara cant la Antena 1!"

Trebuie sa marturisesc clar, sa nu existe dubii, ca nu eram niciunul dintre noi vreun talent si cu siguranta nu ajungeam cine stie ce trupa de succes, nu studiasem si nici nu prea aveam un punct de plecare, intr-o perioada cand lumea muzicala romaneasca cauta chestii de genul Andre sau "jimmi, jimmi, iubesti fetitele-n bikini". Dar era minunat ceea ce faceam, ne placea la nebunie si tot ce conta era sa visam in continuare, cantand cu prietenii in parc, la o sticla de vodka ieftina si cateva tigari posta. Nu vreau sa fim judecati azi pentru ceea ce eram atunci, probabil pentru multi care nu ne-au vazut atunci, am parea penibili. Erau alte vremuri, cand muzica in Romania se incalta cu fesul, cand nu aveam bani nici de tramvai, nu exista internet, iar softurile de muzica si sculele performante erau vise. Am facut ceea ce am visat de mici, ceea ce ne-a placut, si chiar daca mi se par amuzante acum acele inregistrari, iar altii care nu ne-au cunoscut atunci rad ironic... tot mi se face pielea de gaina cand le vad si mi se pune un nod amar in gat.
E mare jmecherie sa-i urmezi visul! Macar sa incerci... Spunea De Niro intr-un film: "talentul irosit e cel mai trist lucru in viata"!

Acum, fostii mei colegi sunt toti insurati si toti au copii. Sper, de fapt sunt sigur de asta, la cum ii cunosc… ca le vor oferi copiilor lor un punct de plecare in muzica, o sansa de a alege aceeasi cale, dar de data asta si cu rezultate serioase. De nepota-miu, Tony, o sa am si eu grija… deja la taierea motului a ales de pe tava tocmai betele mele de tobe.

Povestea merge mai departe… ca in “Generatia mea”…

“Cortina a cazut si soarele a apus
Dar eu simt acum, simt si incerc sa spun
Ca e doar… Un alt capat de drum…”

Destin Balcanic - Generatia mea

O istorioara in imagini a "carierei" in domeniul muzical al familiei mele gasiti aici si... aici.

Zece

2008-08-24T13:14:00.000-07:00

.

Stateam zilele trecute pe o terasa in Vama, la orele pranzului. Important de precizat... eram cu prietena, nu bausem nimic, si cred... cred, ca de asta nu poti fi niciodata sigur... eram in deplinatatea facultatilor emotionale. Asteptand sa ni se aduca pranzul, priveam plictisit si obosit terasa, cu oamenii care o populau, mai toti linistiti, contempland marea linistita, intr-o dupa-amiaza caniculara.
Peste tot perechi de tineri, unii chiar tineri... altii mai peste 30. La masa alaturata, 3 fete, trecute bine de 30 de ani. Discutau preocupate treburi imporatante, banuiesc, dupa expresia fetelor. Doua dintre ele ii explicau unei a treia, mai plinuta, cam cum sta treaba cu viata. Dincolo de ele, doi pustani timizi cu trei fete de varsta lor, maxim 20 de ani, taceau. Baietii nu ridicau capul din masa, iar fetele priveau melancolice marea. In rest cupluri si gasti populau terasa, extrem de linistita si placuta la ora aia, mai ales ca se auzea in surdina muzica lejera, de calitate. Inspectam cu privirea toate mesele si ma gandeam cu surprindere, cum se face, ca la atatea mese nu era nicio fata cat de cat atragatoare. Parca se adunasera toate fetele fara farmec in terasa aia atat de linistita. Nu stiu de ce ma interesa treaba asta, cred ca noi baietii avem nevoie uneori de incurajari de genul asta… sa stim ca fata cu care suntem e peste altele ca frumusete sau farmec.
Si tot cautand cu privirea chipurile fetelor, defapt cautand in zadar ceva interesant la ele, unele fiind chiar uratele, din boxe incepe sa se auda usor, o melodie pe care o stiam, dar la care n-am fost atent niciodata, probabil si din cauza compozitorului ei, Florin Chilian, care nu-mi e deloc simpatic, nici fizic si nici in ceea ce priveste vocea sa.

Inca de la primele acorduri ale piesei, la care nu stiu de ce, probabil din plictiseala si melancolie, eram atent pentru prima data, mi se paru ceva ciudat, ca mi se sichimba starea de letargie. Am simtit cum mi se ridica un pic sprancenele, ca si cand esti foarte atent la ceva sau esti surprins placut si am inceput sa ma zagaiesc iar la mese, catre acele fete de care ma miram mai devreme.
Dintr-o data le vedeam cu alti ochi. Nu mai erau deloc urate. Parca toate erau frumoase ascultand piesa asta. Chiar nu-mi venea sa cred, dar pe meoldia asta, pustoaicele parca aveau fetele numai zambet, invizibil cu “ochiul liber”, pistruii unei doamne o faceau extrem de draguta, fata plinuta era chiar atragatoare, iar colegele ei de masa, trecute de prima tinerete, mi se pareau super chiar si cu tigara in mana. Am fost tare surpins de puterea pe care a avut-o piesa asta in momentele alea. Parca facuse farmece.

Cand eram in liceu, cu mult inainte sa apara internetul si la noi, invatam in doua schimburi… a 9-a si a10-a dupa amiaza, iar a 11-a si a 12-a dimineata… in lipsa messengerului, corespondam cu cei care invatau in aceeasi clasa, dar in celalat schimb. Care avea norocul sa nimereasca pe acelasi loc cu o persoana de sex opus, scria la plecare un mesaj pe banca, cu creionul, pentru celalalt. Se scriau povesti intregi si declaratii, ajungandu-se la relatii interesante in timp. Era un fel de corespondenta prin offline-uri, sau hai sa zicem ca pe mail… cu replay-uri. Se discutau diverse, de la chestii de genul asl pls, pana la texte frumoase si poezii.

Intr-o perioada, grupa mea de engleza facea cele doua ore saptamanale, una martea si alta miercurea, in alta clasa, dupa ce terminau ceilalti orele mai devreme. Intr-o zi am gasit pe banca unde ma asezasem, o discutie intre cei ce invatau in acelasi loc, dar in schimburi diferite. Era o discutie trista intre doua fete… un fel de emo din ziua de azi. Isi varsau oful una alteia, cat de dezamagite erau in dragoste si cat de frustrate erau pentru ca se considerau urate. M-a impresionat un pic discutia si am decis sa le las un mesaj si eu… Am scris ce gasisem eu candva in biblioteca acasa, pe spatele unei carti de duzina… “Nu exista femei urate, ci doar barbati care nu stiu ce inseamna frumusetea”
Urmatoarea data cand am venit in aceeasi clasa, am vazut scris, ca se intrebau foarte surprinse, cine oare le scrisese chestia aia. Era si un mesaj pentru cel ce scrisese… vroiau sa ma cunoasca neaparat. Nu le-am mai scris nimic, dar urmatoarea ora, cand a iesit profesoara din clasa, a intrat repede inauntru si s-a indreptat spre mine, o fata grasuta, cu parul lung si drept, cu geaca de blugi , stilul rock de pe vremea aia si cu ceva cosuri pe fata. M-a intrebat emotionata: “Tu ai stat si data trecuta aici? Tu ai scris asta?” Fara sa ma uit in ochii ei, i-am raspuns sec:”Nu”… si am plecat repede, lasand-o acolo sa repriveasca in gol mesajele de pe banca, cu speranta desarta ca e scris ceva nou.
Nu stiu ce as fi putut castiga sau pierde daca ii spuneam ca eu sunt, nu stiu cum reactionam daca era una frumoasa in locul ei, dar timiditatea mea de atunci nu m-a lasat sa ma bag in seama, ba m-a facut chiar sa nu mai stau in aceeasi banca de atunci.
Au trecut ceva ani, m-am mai scimbat, mai mult fizic, poate farmec mai am, dar mi-am dat seama decurand, ca de timiditate nu m-am vindecat, si poate am avut de pierdut. Iar piesa asta cu zece, ma face sa ma simt si mai timid, parca frumusetea feminina emanata de piesa asta ma copleseste si ma apasa pe stomac, ca la 18 ani… desi par inert si rece in realitate. Asa o fi si cu uratenia asta feminina, iti trebuie un stimul ca s-o privesti si sa-i vezi farmecul.

dEUS - Stufstock Vama Veche 2008

2008-08-19T23:01:00.000-07:00

.
Am ajuns week-endul tercut in Vama, doar ca sa-i vad pe Deus la Stufstock... a fost singurul lucru ok din Vama, in rest sa nu mai aud de locul asta, decat daca mergem in grup.
Stufstock-ul s-a schimbat mult. Prima oara am fost cred la a doua editie, in 2003 parca. Era toata localitatea blocata de oameni si o mare debetivi pe plaja la concert. Vreo 15 000! Nu numai ca ramaneau gunoaie pe plaja, dar toata vama era dezastru... lumea se pisa, se caca, bora sau manca la gramada, pe plaja, langa terase, peste tot. Cozi imense la bere, bere calda, panchisti jegosi si cersetori, scandaluri. Si cica vroiau sa salveze Vama!
Lumea regreta vremurile alea... cica era fumos, distractie trupe romanesti cunoscute si mai ales... gratis! Era un cacat!
Cineva spunea... acum civilizatia are bilet de intrare"! Niste organizatori mai destepti au facut anul trecut altceva... Au mutat festivalul de pe plaja pe camp, unde nu e rau deloc, marile festivaluri se tin in noroi si tarana, au pus bilete si au organizat cu adevarat ceva. Lumea nu se ingramadeste, veceuri multe si curate, ursus la pret decant, gratare, oameni spalati, voluntari, muzica ff buna, securitate.
Jandarmii te controlau la intrare, iti opreau tot ce era periculos, dar fara scandal, si ti le asezau pe un panou, cu un nr de ordine, pentru a le recupera la final... lanturi, bratari masive din metal, sprayuri paralizante, bricege, pastile. Am vazut ca multe fete erau contrariate ca le cautau in genti! Ba chiar cineva pe un blog a fost ezxtrem de deranjata ca i s-au oprit nu stiu ce medicamente si ca prea au controlat-o in geanta, dand de inteles ca a fost bataie de joc. Cine mai umbla pe la adunari d'astea muzicale sau sportive stie cum e. Adica zic ca e normal sa-ti opreasca la intrare si sa-ti returneze la sfarsit cutia cu medicamente albastre pe care nu scria nimic cunoscut.
Existatu cosuri de gunoi in care erai rugat sa-ti pui singur paharul de bere, pentru ca nu au angajat firma de salubriate. In spate erau casute din lemn si un camping, iar in fata doua scene maricele.
Am ajuns la prima trupa, de care nu auzisem... Persona. Desi cantau binisor si se auzeau ok, nu m-au miscat cu nimic, erau roamni si aveau un stil britanic sau indie cum mai e la moda acum. Oricum nimic de retinut.
A urmat Byron, care desi e o trupa noua, sunt superi tari, avand niste piese de nota 20. Nu i-am filmat si nici n-am prea facut poze pt ca mi-era frica sa nu raman fara baterie tocmai la Deus. Aici o melodie de-a lor...

Apoi pe cealalta scena, fara momente moarte, au aparut EXNN, care cantau ceva de genul industrial. Destul de placut. Chitaristul semana foarte tare cu blondul de la Zdob si Zdub, iar cand m-am uitat in componenta, am vazut ca ei chiar erau moldoveni. Deci s-ar putea sa fie acelasi chitarist.

Deus au aparut pe scena intr-o amorteala generala, cred ca au fost destul de surprinsi s avada ca erau doar vreo 1500 de oameni. Cunoscatorii s-au strans rapid in fata si ma uitam, desi putini, oamenii aveau niste zambete largi pe fete, de parca si-au intalnit prima iubire dupa multi ani. Belgienii erau foarte relaxati, probabil din cauza prezentei subtiri a publicului, cantau ca la o petrecere, fara sa se chinuie, band Stella de a lor si licori mai tari din pahare de plastic, iar vocalul Tom Barman, fuma foarte mult in timpul pieselor. Asta a amplificat senzatia ca ar canta doar pentru tine, mai ales ca eram in primul rand. A iesit perfect, piesele geniale si atmosfera linistita facandu-ma sa nu regret decat ca la standul cu tricouri nu aveau si tricouri barbatesti cu dEUS. Cum dracu sa vanda numai tricouri pt fete? Ca n-as zice ca e o trupa pt fete. Am reusit sa fac si doua filmulete care se aud binisor...

Una peste alta, ideea festivalului a fost clara. S-a vrut unul necomercial, cu trupe care nu sunt mediatizate, nicimacar Apocalyptica nu mai e asa comerciala, i-am auzit cu o zi inainte de pe plaja. Sau Air Traffic pe care tot de pe plaja i-am auzit in prima seara, cu piesa lor binecunoscuta, Shooting Stars... Mi se pare destul de corect stilul festivalului, platesti si vezi trupe ok... oricum de vechile trupe "de plaja" care canta multimii alcolizate ma saturasem.
Festivalul s-a desfasurat brat la brat cu o campanie, ceva de genul impotriva vanatoarei in rezervatii, care era sprijinita de Petrom. In schimbul unei semnaturi, primeai "recunostinta" Petrom... un izopren sau un prosop cu insemnele Petrom. N-am vrut sa semnez tocmai d'aia! Daca era o campanie fara sponsorizari d'astea, semnam. Dar mi se pare cam aiurea sa "salvezi natura" sub cupola unui sponsor, care chiar daca ajuta, are doar interes publicitar.
Concluzia... festivalul e ok ca idee, mult mai spalat, cu trupe care canta pentru cunoscatori, nu pentru radiouri, trupele fiind necomerciale, probabil d'aia nu s-a inghesuit lumea. Se poate si mai bine... mai ales ca nu mai are nicio legatura cu ce se intampla pe plaja in Vama.

Melodia cu care m-am trezit

2008-08-19T22:46:00.000-07:00

Ma gandeam daca sa va mai arat cu ce ma trezesc dimineata, n-am mai scris in ultimul timp, sa nu va plistisesc. Desi azi dimineata parca-parca era ceva lalaiala Moga pe undeva prin creierul meu, am constatat ca imi suna mult mai clar in cap, Kaizer Chiefs.
Nu prea vroiam sa impartasesc cu voi asta, dar m-am sucit cand am aflat dimineata ca baietii au comis-o la festival la Sziget in Ungaria. Vocalul a urlat dupa o piesa... "Nice one, Bucharest!" A venit si randul nostru...

Varianta spre litoral

2008-08-18T09:29:00.000-07:00

.
Desi mi-am promis ca nu mai calc prea curand pe litoralul romanesc, poate doar o seara de toamna sau de primavara, am zis sa va arat, paote va intereseaza, un drum mult mai ok spre Mangalia-Vama Veche, pentru a evita nebunia din vara asta de pe traseul Cernavoda-Mangalia.
Pe traseul cunoscut... Autostrada-Cernavoda-Constanta-Mangalia sunt vreo 110km pe care vara in varf de sezon ii faci in cel putin 3 ore. Daca ai noroc si e lejer, faci cam 2 ore. Un traseu banal, aglomerat si fad... fara ninmic interesant, fara peisaj, fara farmec. Cu tot cu traversarea Constantei si drumului drept si plictisitor catre Mangalia.
Am descoperit vara asta traseul... Autostrada-Cochirleni-Ion Corvin-Adamclisi-Negru Voda-Mangalia. E absolut fascinant, e exact noutatea de care aveam nevoie pentru a gasi farmecul drumului catre mare. Nu ma omor dupa litoral, dar un weekend cu prietenii la malul marii mai merge din cand in cand. Mi-era groaza de drum! Am fost priam oara intr-o vineri seara pe drumul asta. De vis! Mai ales ca nu cunosteam si mai mult din spiritul meu de orientare ( aha aha :D) si cu ajutorul localnicilor am reusit... Am vazut o Dobrogea la apusul soarelui, cum nimic nu mai m-a impresionat demult! Dunarea amortita de culoarea rosie a luminii sau miristi infinite arzand in semiintunericul apusului, cu zeci de berze si pescarusi asteptand in spatele focului pus de localnici, sa pice cate un soarec sau cartita, agitata de fumul gros. Este perioada cand, dupa seceris, taranii dau foc la miristi, fara nicio greata de pompieri sau autoritati, pentru a scapa de resturile de pe camp si de daunatoare.
Cred ca ar fi fost o poza reusita bine de tot, daca apucam sa imortalizez o miriste arzand perpendicular pe orizont, in dreapta cenusa neagra, in stanga miristea aurie inca luminata de amurg, iar la mijloc limbile de foc si berzele aliniate stand la panda. Case taranesti, oameni care isi duc traiul de azi pe maine si sate amortite de serile de august... e ceva ce nu vezi in fiecare zi in orasele in care ne-am incurcat vietile. Imi pare extrem de rau ca nu am avut timp sa facem poze atunci, doar una am... eram un pic agitati, ne era teama sa nu inoptam pe camp in loc de plaja, mai ales intr-o vineri seara obositoare. N-aveti idee cum arata vaile dobrogene arzand in noapte, doar soseaua fiind sigura... sigura si singura, pentru pe ea mai intalneai doar biciclisti si carute nesemnalizate.

Deci traseul este uramtorul, vi-l recomand, daca vreti sa mai iesiti din monotonie si trafic....

Iesirea de pe Autostrada Soarelui... In loc sa faceti dreapta la sensul giratoriu, pe sub pod, spre Cernavoda, faceti stanga in sus spre Cochirleni, Alimanu, unde e o insula pe Dunare, foarte tare pentru campat si pescuit.... Mergeti pana la Ion Corvin, unde sunt niste case mici , patrate, ca niste cutii de chibrituri, fara lumina, din carpici, stanga la intrare si NU dreapta spre Calarasi.... apoi urmeaza Adamclisi, unde sunt ruinele cetatii, un muzeu, dar si monumentul...La iesire din Deleni, faceti dreapta spre Sipote... pe urma iar dreapta spre Olteni... Negru Voda si Mangalia.
Sunt cateva portiuni denivelate, deci nu va avantati cu mai mult de 120! Ca s-ar putea sa aveti surprize in curbe!
Sunt fix 150 de km, cu vreo 15 mai mult decat pe clasicul traseu, dar aveti garantia ca vedeti ceva interesant si ca nu faceti mai mult de 2 ore. La intoarcere e mult mai simplu pentru ca e semnalizat drumul.... cu un indicator verde spre A2. N-aveti cum sa ratati.
Si daca ratati... ce poate fi mai frumos?!

Ion Corvin - Case de tigani

Oamenii culeg fasolea si o bat direct pe sosea

Alimanu

Cochirleni

Aproape de voi...

2008-08-10T12:20:00.000-07:00

In seara asta vreau sa beau
Sa uit de-orice nevoi
Sa sparg paharul si sa zic:
Sunt acum, aici, cu voi

Nu stiu cat timp mi-a mai ramas
Dar vreau sa mi-l petrec
Cu voi care mi-ati fost alaturi
La bine si la greu

Si de-o fi si eu sa mor
Nu vreau sa va intristati
Sa cantati si sa jucati, pana-n zori...
Si daca din cand in cand
O sa ma primiri in gand
Voi fi aproape de voi

Inchin paharul si va spun:
Ii multumesc Celui de sus
Ca mi v-a dat prieteni buni
Si nu-s singur pe acest drum

Si de-o fi si eu sa mor
Nu vreau sa va intristati
Sa cantati si sa jucati, pana-n zori...
Si daca din cand in cand
O sa ma primiri in gand
Voi fi aproape de voi

Din aceasta masina nu se arunca gunoi pe strada

2008-08-06T23:57:00.000-07:00

.

Ma, am o boala pe taranii astia de arunca gunoaie din masina!..
Daca circulati mai des pe la periferie, daca stati in aglomeratie pe centura sau pe dn-uri, e imposibil sa nu vedeti cretini care deschid geamul sau usa si arunca, pahare de palstic, peturi sau hartii. Cum sa tina gunoiul in masina?! Mai vezi cum zboara din trompete de dacii cate o cutie goala de bere, ei zic ca fac un bine si o arunca in sant. Pai sa veniti de la Ploiesti sau Targoviste pe DN1A! Sunt pline santurile de gunoaie aruncate din masini. Idiotii de tarani chiar nu se gandesc ca pe alea nu le strange nimeni niciodata poate! Hai ca in oras, chiar daca e la fel de urat gestul, tot le mai strange careva.
Acum sunt mandul posesor a unui sticker care sper ca le va da de gandit cacanarilor! Daca vreti si voi, comandati-l aici, e gratis si nu lasa urme pe masina. Sau daca va e lene... mai am eu 4 bucati, primii patru doritori sa ridice doua degete.

Doar un alt capat de drum... partea II

2008-08-06T00:54:00.000-07:00

.

Primele contacte ale mele cu muzica au fost dezastruoase. In clasa I, la sfarsitul anului cand mi-a dat premiul, invatatorul mi-a trecut si tote notele in carnet. Numai zece peste tot... si un 9. La muzica! Am fost inuman pedepsit de mama, chiar daca luasem premiul I. "Il faci de ras in Crevedia pe tac-tu!" Toata vara i-am fredonat mamei "Si a vrut babuta sa se imbogateasca, Si a pus gaina oua sa cloceasca". Mai tarziu am aflat ca luasem 9, pentru ca nu cantam cu suficient entuziasm "Trei culori", dimineata la careu.
Intr-a II-a sau a III-a, a venit in clasa profesorul de muzica al scolii, sa faca selectie pentru cor. Era un barbos tanar, pe care-l banuiam toti ca vrajeste profesoarele, si care avea intotdeauna blugii atat de stramti incat ii evidentiau clar oualele... unul intr-o parte si altul in cealalta. Ne-a pus sa cantam pe fiecare , individual, si am fost tare dezamagit cand, dupa prima strofa de la "Lele vulpe fii cuminte numai tot fura!", Barbosu' a dat nemultumit din cap: "Ntz... stai jos!". In fond... nicio scofala! Oricum nu-mi doream la cor, dar speram sa ma selecteze, sa mi se recunoasca valoarea, si sa-i refuz.
Prima chitara mi-a luat-o tata de ziua mea, cu 400 de lei de la "Foto-Sport" si mi-a zis..."Eu am invatat singur, asa o sa faci si tu!". Singura chestie pe care mi-a aratat-o a fost "Iepuras coconas a fugit peste imas", un cantecel banal doar pe coarda MI. Eram clasa a 4-a si m-a dat pe mana domnului Enache in formatia de mandoline a scolii. Doamne, cat uram treaba asta! Am prins o ura fantastica pe chitara aia, chiuleam de la repetitii, doar pentru ca mi-era rusine sa merg 100 de metri cu chitara in mana prin fata blocului pana la scoala. Ma rusinam ca o fata mare cand aveam chitara in mana, iar alti flacai stateau in parc inconjurati de fete, cu vreo panarama de chiatara, la care chelalaiau odios de fals, cel mai oribil cantec, Andri Popa. Singurul avantaj in formatia scolii era ca nu cantam la mandolina... mi se parea asa de gay mandolina!!! Mama ma stresa mereu... "uite-l pe Bogdanel a lu' tanti Oana, ce frumos canta la chitara"... "uite, copilul ala a ajuns la tv, daca a invatat sa cante la fluier! Tu de ce nu esti in stare?!" Ce tortura pe mine, cand mergeam in vizita la tanti Oana, la petreceri, si-l puneau pe Bogdanel sa cante "Papusica"! Si-l aplaudau.... si-l felicitau... iar eu intr-un colt, cautam o gaura in pamant, sa intru dracu sa nu-i mai vad. Bogdanel avea numai 10, Bogdanel canta frumos, Bogdanel era cuminte, lua vitamine si manca tot! Ma saturasem deja!

Am renuntat la tentativa asta fortata de a iesi muzicant, nemaivrand sa am de-a face cu muzica. Vroiam sa ma fac fotbalist. Nu va surprinde, este? Abia peste vreo 4-5 ani, cand am descoperit Metallica si Nirvana, m-a luat cu frisoane si ma gandeam tot mai mult la muzica. Acum speram sa fiu primul fotbalist de echipa nationala care sa cante si pe marile scene de rock. Eram convins ca pot impaca si capra si varza!
M-am sucit! Kurt Cobain ne innebunise pe toti! Am inceput sa cantam oarecum organizat abia cam prin clasa a 10-a, la vreo 5 ani de cand ma lasasem de formatia scolii, unde eram unul din cei 2 chitaristi intre 10 mandoline. Locul 1 pe Sectorul Agricol Ilfov la Cantarea Romaniei, in finala de la Chitila, spune multe... era maximul din ce se putea scotea. Gata! Vroiam rock!
Sub atenta indrumare a unchiului Neica am incept sa cantam prima noastra piesa... "Luceafarul"... versurile lui Eminescu puse pe "House of the rising sun". O nebunie! Ii facusem si-un refren... SOL RE, SOL RE, SOL RE, MI LAm. Eram aprope o trupa! Ne-am luat acelasi nume ca parintii nostri, dar scris mai trandy... SYLLEX, cu 2 puncte pe Y! Ne trebuia tobosar! Nimeni dintre noi nu vroia postul asta. Era prea in spate! Visam sa devin omul din fata, cu vocea si chitara, sa se bata camerele de luat vederi pe imaginea mea... si gagicile din primul rand, desigur! Am realizat rapid ca nu puteam bate pasul pe loc, trebuia sa iesim in lume si noi n-aveam tobosar. Si cum frati-miu era prea mic pentru treaba asta, am luat una din cele mai importante decizii din viata mea. Un sacrificiu imens! Am trecut in spate la tobe, gandind ca e pentru o perioada limitata, pana creste Robert sa invete la tobe si doar cu conditia sa raman si vocal, adica atentia pe mine! N-a fost greu pentru baieti sa accepte, mai prost ca ei nu puteam sa dau cu vocea, nici macar daca tineam ritmul la tobe. Repetam in casa, numai cand era plecata mamaie Tzitza la peste (da! era mare pescarita), ca altfel era jale, ne dadea dracu cat ai zice peste si ne oprea curentul.

Imi facusem acasa, in dormitor, sala de repetitii. Cantam in fata oglinzii cu o lanterna pe post de microfon si imi facusem un set de tobe dintr-un lighean, scaune si perne, ba chiar cantam pe birou la o clapa imaginara, asta pana cand tata ne-a cumparat din Turcia o clapa... amarata, dar incepusem sa prind notele. Veneau Mau cu Dan si ne inregistram pe casete, ca eu aveam casetofon "cu rec". Frati-miu incepuse si el s-o arda in stilul asta, vazandu-ne pe noi, ba chiar facea diferenta la 9 ani intre Metallica si Nirvana. Invatatorul lui, stiindu-l probabil fiu de muzicant, ii bagase in formatia de mandoline, in care fusesem si eu cu chitara, si-i daduse si o mandolina acasa. Vi-l inchipuiti pe frati-miu ascultand Metallica si invatand chiar si o piesa la mandolina?! S-a lasat, poate si pentru ca n-am insistat cu el, chiar daca imi facusem planuri sa-l fac tobosar.

--- Eby, al doilea din dreapta ---

A urmat prima cantare, la balul bobocilor... Pfuuu... ce bine trebuie sa fii fost cu toate fetele orasului roind in jurul nostru! Nu prea stiau ele care-i treaba cu rockul si de ce nu se poate dansa , dar eram prea misto, cum se zicea atunci, ca sa nu li se scurga ochii!
Primul playlist atunci... Am inceput cu "Luceafarul", careia i-am scos versurile, pentru ca nu prindeau la liceeni, nu erau cool, si am facut-o instrumentala. Era o decizie benefica... nu puteai vorbi de funie in casa spanzuratului. A urmat "About a girl" piesa de la Nirvana, primul nostru cover, si apoi, prima noastra compozitie, "Nothing", un fel de "Melc melc codobelc", dar cu versuri in engleza ( genul Ken Li al celebrei bulgaroaice), cantate de mine cu vocea la tobe. Mai pe fata, mai pe dos, dar a mers. Am incheiat apoteotic cu "Stere" de la Timpuri Noi, o piesa ce facea ravagii la vremea aia, cu versuri socante pentru un bal de boboci, Dan facand vocea.

--- Prima noastra inregistrare, la majoratul lui Dan ---

Urmatorul an, la acelasi liceu, am bagat si eu o piesa la chitara, tanjeam dupa locul din fata... tot atunci facandu-se o mica ancheta intre profesori dupa ce m-a vazut directorul cum aratam... cercei in urechi si sprancene (pe vreme aia nu se zicea pirsuri), parul lung. blugi rupti si un tricou fara manceci, taiat pe piept (azi chiar a devenit moda tricoul asta). "Ma, tu sigur nu esti de la noi din liceu?"... "Nu sunt, domn director, invat in Liceul de Iformatica Buc" (actual Colegiul Tudor Vianu)... "Mai baiete, pai ala e liceu ca lumea, ce sa cauti tu acolo? Sigur esti de la noi de la profesionala!"
Ne rugase atunci si Mircea, sa cante si el cu noi o piesa. Isi puse chitara si anunta important la microfon… “Si acum… formatia Budapesta!” Am belit ochii si n-am avut timp sa-l injur, ca se intoarse la mine, tot asa important si-mi zise… “Bate un ritm!”. “Ce ritm, frate?”… “Orice!” Si am bagat ceva acolo, ceva banal… “Ala e!” zise Mircea, si se apuca de microfon, nu-l uit, tinand capul intr-o parte… “Maybe, I don’t really wanna know…” Oasis – Live forever.

Am renuntat mult prea usor, cand varu' Dan s-a dat pe calculatoare... aparusera draciile alea de 286 sau 386, si-i luasera mintile bietului baiat, iar noi, dezamagiti ca nu putem avea o trupa in familie, n-am prea fost deschisi la schimbari sau compromisuri. Am lasat-o moarta, dar in sinea mea stiam sigur ca nu e sfarsitul!

Am doar 18 ani

2008-08-05T22:38:00.000-07:00

Am doar 18 ani... Ce ironic! Sa ma trezesc eu, acum cand fac 30, cu piesa asta in cap! E adevarat, e un pic de frustrare ca tre sa implinesc varsta asta, unii cica frumoasa... dar nu toate varstele sunt frumoase?! Cu cat se apropie ziua, pe care o vad ca un prag al vietii, cu atat ma napadesc amintirile, dovada si povestea asta cu "doar un alt capat de drum". Pana la partea a doua, simteam nevoia sa ma destainui... Pragul asta de 30 e foarte important din punct de vedere psihic. Nu e mare smecherie fizic, ca mi se pare ca ma tin bine, vorba aia, inca mai pot sa fac 50 de flotari daca ma chinui si inca mai pot purta o discutie cu pustani de 18 ani, fara sa ma simt superior. Dar ma gandesc ca, pentru mine, in general un tip cu aspiratii si ambitii mari, ar trebui sa fie "doar un alt capat de drum". Pai ma gandesc ca pana acum, afara de a-mi trai destul de intens viata, n-am prea facut mare lucru. N-am nimic al meu... doar o cocina de apartament de la parinti. Altceva nimic, nici telefon, nici masina, nici macar bani de concediu. Am acelasi servici de cacat... de 6 ani, frate! De 6 ani ma ocup cu aceleasi cacaturi de 2 bani, fara sa avansez nicicum. Incet-incet ajung exact ca tipul de om pe care il urasc... Ala cu acelasi servici de ani de zile, cu un salariu de cacao, care dupa 10 ore de munca, se duce acasa la nevasta si copii si nu se gandeste decat cum sa plateasca ratele la banca. Asa ca m-am hotarat ca 30-ul asta sa fie un moment important. Voi renunta la locul asta de munca, poate vand apartamentul, poate ma duc dracu in alta tara, poate renunt la stadioane, desi asta m-ar distruge complet ca individ nesubjugat de societate. Deci tre sa fac o schimbare majora, aniversarea asta va fi "doar un alt capat de drum". Voi incerca altul, ca altfel ma usuc!

Nu-mi palce Vama Veche, nu-mi palce Chirila, dar melodia asta are un farmec aparte, mai ales ca il vad jucand in clip, pe Razvan de la H8, un baiat cu care mi-am inceput viata de rocker printre taranii de la noi din oras.
Asa... deci va astept sambata sa bem una mica... pe toata lumea, fara exceptie, fara invitatii!

Doar un alt capat de drum... partea I

2008-08-04T04:28:00.000-07:00

.

Toti ne-am lovit candva de cea mai importanta intrebare a copilariei, de multe ori stresanta pentru un copil... "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" Atunci erau la moda cosmonautii, scafandrii sau pilotii, plus clasicii soferi, politisti si mecanici. Asta se schimba pe parcursul vietii, ajungand in multe cazuri sa faci tot felul de cacaturi care n-au nici in clin, nici in maneca, cu ce-ti doreai. E unul din cele mai triste lucruri din lume! Dar poti fi impacat cu tine insuti daca incerci sa-ti urmezi visul! Aproape ca nu mai conteaza daca reusesti sau nu... macar trebuie sa incerci!
Eu intotdeauna mi-am dorit sa cant... muzician, cum spun pretentiosii... muzicant, cum spun ironicii. Cand aveam vreo 5-6 ani si stateam la mamaie la Gulia, o incurajam mereu ca un om mare, cand se plangea saraca ca nu are paine... "lasa mamaie, ca ma fac eu mare si cant, iau bani si-ti aduc paine". Acum cand vin la ea si-mi pune ceva in farfurie, fac mofturi ca nu are painea proaspata, iar ea imi aduce mereu aminte de ce ziceam atunci.
Cu siguranta ideea asta se trage din familie si sper sa ramana o traditie... Nu s-a intamplat pe marile scene, s-a plecat de pe garla si de pe ulita, de la baluri in camine culturale prin satele dambovitene, cantarea Romaniei, s-a trecut pe nunti, botezuri, pe cateva scene de cluburi rock, terminandu-se brusc, intr-o toamna la Festivalul Berii in Piata Constitutiei.

Treaba a inceput de la tataie care fiind cioban si apoi carciumar, a inceput sa rupa la fluier si muzicuta. Si azi, la peste 80 de ani, nu exista masa in familie la care sa nu ne cante ceva oltenesti d'ale lui... "Usor puiule, usor, Nu mai pot de atata dor"
Tata si unchi-miu Neica, un fel de crai de curte veche ai satului, s-au apucat, sa lalaie cu chitarile, toata lumea fiind autodidacta. Probabil au gasit "o nisa de piata" pentru agatat femei, asa ca, s-au apucat chiar serios, incantati de rezultate... nu multa lumea canta la chitara acum 40 de ani!

---Syllex Groupp la inceputuri... tata si unchi-miu cu chitarile---

Plecati pe urmele Beatles-ilor, inspirati de Rosu Si Negru sau Semnal M si visand sa concureze Irisul si Compactul, au fost nevoiti sa presteze si la Cantarea Romaniei, pentru oras si culori, vorba aia, sfarsind la nuntile si restaurantele din Ilfov, Dambovita, Giurgiu sau Prahova. Erau chiar un fel de vedete, fiind foarte bine cunoscuti in zonele astea. Am un baiat la munca, sofer, care e cu vreo 10 ani mai mic decat tata. Si era tot din aceeasi localitate cu ai mei, iar intr-o zi, cand avea vreo 15 ani, a venit maica-sa acasa cu un acordeon si i l-a pus in brate… “Ia, fir-ai al dracu, pune mana si invata sac anti, ca ai vazut aia ai lu’ Toba si-au cumparat masini din cantat”.

--- Silex la Cantarea Romaniei---

Adevarul e ca atunci castigau bine. Pe langa salariul de la intreprindere mai le iesea destul in weekend de la nunti. Si acum imi aduc aminte cand ma trezeam luni dimineata si intram la ai mei in camera. Mama please la munca, iar tata dormea dus pana dupa 12, iar pe masa zaceau aruncate aiurea si facute ghemotoc, hartiile albastre de o suta. Inainte sa se bage in pat, tata facea asta, scotea banii de spaga de prin toate buzunarele si arunca mototoliti pe masa, ca sa vada mama cand se trezeste, ca n-a pierdut noaptea degeaba. Imi palcea mirosul banilor alora, pastra ceva din seara respectiva, se simtea ca sunt munciti, chiar daca aburii de alcool si tigari erau din belsug in camera. Mama nu prea era incantata de “meseria” asta, mai ales cand au trecut numai pe nunti, pentru ca acolo se castiga bine, dar tata incerca s-o imbuneze. In fiecare dimineata venea de la nunta cu o sticla de vin in mana, iar in cealalta un buchet de flori. Nu aratau ele prea bine, ca erau luate la plecare de pe mesele nuntasilor, dar erau intotdeauna puse pe masa, langa hartiile de o suta.
I-am insotit destul de des, fiind o prezenta constanta la masa lautarilor, spre disperarea mamei. In restaurante am invatat si abecedarul, taica-miu fiind foarte mandru in fata baietilor, ca la 5 ani citeam foarte bine de pe sticlele de vin... F-E-T-E-A-S-C-A.... J-I-D-V-E-I.
Au trecut prim multe de-a lungul carierei de lautari la nunti. De la batai violente cu nuntasii (cele mai mari rivalitati le aveau cu ospatarii), sechestrari pentru a canta non-stop, betii grave... odata isi facusera tricouri cu numele formatiei si unul dintre ei a baut pana n-au mai putut sa-l scoale din sant, l-au lasat acolo, dar dezbracandu-l de tricou, sa nu le strice imaginea... pana la caterinca dusa la extrem, tata fiind tartorul cu vocea, exagera de multe ori, bagandu-i in belele. Ba dansa cu mireasa in momente nepotrivite, ba facea dedicatii cui nu era indicat. Odata chiar, la sfarsitul nuntii, cand era cel mai dificil moment pentru lautari, deoarece lumea era incinsa de bautura si distractie, le-a spus "multumim, la revedere, imi pare rau ca v-am cunoscut". Imediat au fost luati pe sus de catre niste cefe groase, arse de soarele ogorului.

---Tata dezlantuit si o admiratoare---

Repertoriu mergea de la populare celebre, sarbe, hore, si chiar lautaresti, unde aveau "invitati" niste tigani, pana la rock and roll, balade rock, Compact, sau piese la moda.... gen Coco Jumbo sau Wind Of Change, Wonderful life, Dream on... de toate. Dupa ce tata a lasat definitiv chitara si a mers doar pe voce, l-au luat pe un pustan , Cornel, de vreo 20 de ani, care a tot stat pe langa ei si a invatat, pana au fost nevoiti sa-l baga in trupa. E cel mai tare chitarist pe care l-am cunoscut, desi n-a studiat si nici n-a avut profesor! Cand eram prin clasa a 8-a, ascultam Metallica, adica ceva destul de complicat, iar el zicea... "Ia pune STOP!"... si dupa ce opream casetofonul, lua chitara si-mi imi facea pe loc soloul de la "One", la prima auditie.. el, un electrician slabanog de la tara, din Crevedia!

Cea mai mare mandrie a noastra, a celor 3 veri, era sa caram si sa strangem instrumentele. Ne tineam taras dupa ei la fiecare nunta aproape, si ne faceam utili stangand cabluri si carand stative. Mare placere aveam dimineata, dupa nuntile alea de 3 zile de pe vremuri, sa ne trezim si sa dam buzna in camera cu instrumente, cand mamele erau la serviciu, iar tatii dormeau in aburi de alcool pana seara. Dupa ce ne balaceam in banii de spaga din cutia acordeonului, luam cate o chitara si ne urcam in picioare in pat, ca pe scena. Mau, fiind cel mai mic, era obligat sa ia bassul si era tare nemultumit ca era greu si nu suna la rece. Dar a fost benefic pentru el.... ca la bass a ramas si mai tarziu. In zilele cand lipsea toata lumea de acasa, ieseam in curte si dadeam spectacol. Toti copiii de pe ulita se strangeau si se zgaiau invidiosi la gard. Eram zei! De tobe nu prea ne atingeam, ca erau valoroase si nu se lasau la indemana copiilor, tobosarul plecand mai mereu cu betele acasa. Dar tot le frecam pe rand, chinuindu-le cu niste crengi de nuc. Era imposibil sa nu se lipeasca ceva de noi...

In ziua cand a implinit 40 de ani, din cauza unor improvizatii.... live in direct la o nunta, tata a cazut electrocutat in piscina restaurantului. Cum, necum... a scapat, dar cam de atunci s-au lasat toti... si chiar daca el nu si-a dorit, treaba asta fiind viata lui, ar fi continuat doar de placere, nu pentru bani... nu a mai putut fara formula originala, a zis ca nu mai avea farmec. Si azi cand ii zic s-o lase mai moale cu diverse chestii, ca s-a ramolit, imi raspunde sec: "ba, eu am murit cand m-am lasat de muzica!".

--- La un festival cu plete si evazati---

---Eu si varu' Dan facand cunostinta cu chitara---

MAI MULTE POZE CU BARBATII TOBA IN ACTIUNE... aici.

.

Metallica Live Bucuresti 2008

2008-07-30T23:01:00.000-07:00

.

Am luat la un pret modic de pe www.livemetallica.com toate piesele pe care le-a cantat Metallica la Bucuresti. Daca le vreti intrati acolo, faceti-va cont si luati-le, costa doar 10$ toate... daca nu vreti, le-am pus eu pe trilulilu si le puteti asculta aici.

Metallica - Creeping Death

Metallica - For whom the bells tolls

Metallica - Ride the lightning

Metallica - Harvester of sorrow

Metallica - Welcome home Sanitarium

Metallica - The four horsemen

Metallica - And justice for all

Metallica - No remorse

Metallica - Fade to black

Metallica - Master of puppets

Metallica - Whiplash

Metallica - Nothing else matters

Metallica - Sad but true

Metallica - One

Metallica - Enter sandman

Metallica - Last caress

Metallica - So what

Metallica - Seek and destroy