Dileme pe veceu

.


Rog pe cei sensibili sa nu citeasca! O sa ve dezgust iarasi cu o noua postare despre un subiect mai delicat, stiu ca n-o sa va faca placere , dar ce sa fac... am si eu nevoile mele. Obsesiile, pardon! Cum zic cei destepti care ii iau in pix pe blogari... n-am si eu unde sa-mi vars dejectiile acumulate din frustrarile vietii. Se pare ca am cam multe... mi le vars si la bar si pe stadion si pe internet. Sunt de cacat, recunosc!
Si ca tot veni vorba de cacat... Am ceva dileme, poate primesc niste sfaturi.



1. Sus colacul!
Stiati ca mai sunt baieti care cand folosesc veceul pentru treaba din picioare, chiar daca sunt in vizita, nu ridica colacul? Poate sunt eu exagerat de educat sau poate au ei tinta mai buna sau arma mai de calitate, dar multi nu se obosesc sa-l ridice, chiar daca sunt intr-o casa in care mai sunt si fete care folosesc toaleta aia. Am zis ca astia care lasa stropi galbeni pe colac nu-s asa educati ca mine. Cand am invitati multi la mine acasa, stabilesc clar cu persoanele suspecte, o regula simpla... "baietii il ridica, fetele il coboara", astfel ca nu vor exista probleme cu stropii. Dar de putin timp am auzit niste vorbe, pare-se de la unii si mai educati, ca nu e chiar normal ce fac eu. Ca la carte scrie ca barbatul il ridica inainte de folosire si tot el il si coboara dupa. Am cugetat... e ok. Dar n-as mai fi sigur ca persoana de sex opus care il foloseste in urma mea ar afla ca eu sunt educat si ridic capacul. Daca il si las jos, ea va crede ca nu l-am ridicat deloc. Deci dilema... baietii il ridica si fetele il coboara sau baietii il ridica si tot ei il coboara?


2. Rolul cosului de gunoi
M-am interbat mereu care e rolul cosului de palstic de langa buda, cosul plin de hartii roz. Indeosebi la veceurile publice pe stil vechi, la veceurile de la tara, dar chiar si la mine la serviciu, exista un cos plin de mizerii. N-ai cum sa il ratezi cu privirea. Daca stai in picioare ochii ti se proptesc in privelistea ingrozitoare din cos. Nu intru in amanunte cu descrierea. La unele veceuri publice, cum ar fi in vama veche, nici n-ai loc de el sa te asezi pe oua. Dai cu curu' de el, sa mor eu, iar sa-l muti in fata ta pana termini ar fi cea mai proasta idee. Care o fi rostul acestui cos? Nu poate fi aruncata hartia folosita in veceu? Bunica-mea imi zicea inca de cand eram mic, ca de atunci ma obseda, ca nu e bine, ca se umple groapa repede si pe urma e nevoie sa sape alta. Asa ma gandesc ca or zice si aia din vama... ca i-ar costa mult vidanjatul prea des al veceurilor. Dar cosul plin cu minunatii de la mine de la serviciu de ce exista? Nu se poate trage apa dupa ele? Trebuie sa-mi stric eu ziua ori de cate ori intru la aparat? Si cine e idiotul care in loc sa le dea drumul in veceu dupa ce cloceste, tragand apoi apa... prefera sa le puna in cos?

3.Activitati pe veceu.
Nu mai citesc foarte mult. Nici macar ziare sau reviste. Dar pe veceu trebuie sa citesc neaprat ceva, chiar de stau 5 minute sau 30. Toti barbatii familiei mele fac asta. Odata la mare, inainte sa intre le veceu, vara-miu a realizat ca n-are ce citi... panicat si stresat a cerut repede buletinul prietenei sale. De ce?.. intreba ea mirata, vazandu-l in ce stare e. Ca sa am ce sa citesc pe veceu... Frati-miu n-a citit niciodata o carte. Insa pe veceu rupe tot ce prinde. Favoritele sale sunt ziarele cu anunturi... rubrica de masini. Si integramele pentru copii. Asta daca nu joaca tetris. Cand eram mic imi aduc aminte ca daca n-aveam ce sa citesc, ma apucam de cutiile de dero... citeam tot ce scrie pe ele, le devoram. Alea cu Perlan Alb erau favoritele mele. N-am mai citit demult o cutie de dero buna. Citesc in schimb, sper sa nu vi se para prea bolnav... carti de bucate. Cititul pe veceu e ca sarea in bucate. In ultima vreme am foarte putin timp liber, desi mi s-a redus programul la munca cu 2 ore. Chiar daca nu fac mare lucru la munca, raman totusi peste program, cu d'ale mele, pe net... desi am si acasa net. Nu mai prididesc cu treburile pe net. Ma intreb... ar fi prea deplasat daca in loc sa mai citesc pe veceu... sa stau cu laptopul in brate? As fi primul? Macar as scrie pe blog mai des. S-ar putea sa iasa texte de cacat, totusi...

4.Stop la comanda mea...
V-am mai zis, parca... si o sa va mai zic de multe ori. Am avut cea mai frunoasa copilarie. In spatele curtii la 10 metri era garla, iar in fata, tot la 10 metri, era un depozit de fiare vechi si masini abandonate. Raiul pe pamant pentru niste copii! Cand ne prindeau nevoile pe garla sau "in fiare", aveam un fel de joc al nostru... care gaseste cel mai adevarat veceu. Pe garla, direct de pe trambulina, in fiare, in tot felul de locuri "exotice", din pom, in tevi imense, in rezervoare, de pe gard... in orice loc, din orice pozitie. Cred ca premiul pentru cel mai tare loc de veceu l-a castigat o vidanja. Erau vreo 4 care zaceau parasite, iar unul dintre noi s-a urcat pe ea, pe rezervor, unde vidanja are un capac cu maner. Omul a ridicat capacul si s-a asezat pe gaura, facandu-si treaba direct in vidanja. E drept, i-a fost cam greu, ca avea curuletul mic, iar gaura era mare. A trebuit sa aiba forta in brate, sa se tina bine de margine, altfel riscand sa scape cu totul inauntru, pe vremea aia neexistand reductor de colac pentru bebelusi. Chiar reductor ii zice!
Mai aveam o tampenie legata de faza asta. Cand il apuca pe unul, era belea. Aveam o regula si o vorba... "Stop la comanda mea, cine nu se p*** il bea!" Era ok... ne descurcam, cu un singur strop scapam de blestem. Belea mare era cand pe careva il apuca traba serioasa. Ca sa nu ramana in urma pe unde cutreieram noi si sa nu se simta complexat si singur, o baga pe aia... "Stop la comanda mea, cine nu se c*** il mananca!" Daca era vreun fraier, il injram si ne vedeam de ale naostre, dar daca era unul mai mare, "cu functie", eram terminati. Aruncam si undita si minge, si tot, ne opream din balaceala din garla, din vaslitul barcii, opream meciul de fotbal sau saniusul si ne apucam sa ne scremem la comun, sa iasa ceva. Eram oare niste copii deplasati? Aveam probleme psihice? Am ramas cu traume?

Dilema finala... am fost deplasat cu postul asta? Am ceva emotii in ceea ce priveste asta, mi-e ca o sa fiu considerat bolnav psihic, pe langa faptul ca sunt dezgustator. Nu vreu nici sa par un blogar de cacat, care vrea sa atraga atentia cu articole "exotice". Mi se rupe de blogosfera...

Eu, cu Dan si cu Mau - 1988

.
Am folosit de zeci de mii de ori cuvintele astea..."eu, cu Dan si cu Mau". Cand eram mici, eram atat de apropiati incat parca alcatuiam o singura persoana. Nicunul dintre noi nu era vreo clipa singur... intotdeauana eram toti 3 gramada. Astea sunt niste imagini de la o nunta din 88, cand am vazut pentru prima oara in viata noastra o camera video. Ba mai mult, imaginile erau redate live pe un televizor si eram fascinati de faptul ca ne vedeam in direct la tv. Al patru-lea era vecinul nostru, Sorin a' lu' Tzipirig, care nu stiu cum se pripasise cu noi la nunta aia.
Cum va spuneam si aici, eram nelipsiti de la masa lautarilor, dar in imaginile astea nu sunt si tatii noastri, ci doar "invitatii" lor.

Publicul face muzica

.
Sa va arat niste melodii live, melodii care imi pun sangele in miscare, din cauza publicului care stie cum sa se comporte la concerte d'astea. Ascultati-le pana la capat, fiecare are cate un pasaj super, ca un punct culminant, care pe mine ma face sa ma ridic de pe scaun.

Cargo - Aproape de voi... Satu Mare 2007



Pearl Jam - Last Kiss... Lisboa Portugal 2006



Die Toten Hosen - You'll never walk alone - Nuremberg 2008



Blind Guardian - Valhalla...

O noapte cu Nikita, sfarsit de poveste - partea III

.

M-ati distrus, nenorocitilor! Mi-ati distrus cariera! Stati ca vedeti voi cand ma intorc, de nu va iese voua pe nas! De n-aduc eu baietii peste voi... Tot Drumul Taberei si toata Ghencea. Ce mai, vin direct cu Maharu!
- Ma-maharu?! ingana Bashar... Maharu?!
- Da, ma, Maharu! Tovarasu' meu! Pe geam o sa iesiti. Pai voi va puneti cu Nikita?

Dupa ce pleca nebuna, am incropit repede o sedinta. Ne-am pus in sufragerie la o masa rotunda, sa vedem ce facem. Deodata, vazui un cd pe biblioteca. Am sarit ca un Carl Lewis la groapa cu nisip, dintr-un salt am fost langa biblioteca, abia asteptam sa le dau vestea. Ma vedeam in secunda doi cu zabetul pe buze, ce mai, vedeam 4 insi razand in hohote si rasufalnd usurati la vederea sidiului. Totul e bine cand se termina cu bine. Pun mana pe cd...
- Big Brothers? Cine pula mea sunt Big Brothers?! Hai, frate, ce fetze de fatalai!.. Nu cumva in coperta asta tine tampita cd-ul?
Ce dezamagire! Mai era sansa sa fie cd-ul cu pricina in acea carcasa cu fatalai. Pe spate, o dedicatie... "Pentru Bashar, un om extraordinar, un sufletul curat... cu prietenie, fratii curuletz."
- Ahh, Mircea! Nu e, ma... ala e primul album al prietenilor mei Mircea si Fratele Sau Badiu. Mircea ne poate ajuta! El m-a bagat in povestea asta, el sa ma scoata. Asta cred ca a vrut el sa scape de ea si a adus-o pe capul meu, la dermatolog. Nu putea, frate, sa aiba si ea un cancer mic? Ca ma aude si Allah... De ce tocmai raie? Sa nu mai scap eu de ea?! Ce ironic, ca de raie!..
Si in timp ce el punea mana pe telefonul fix, sa-l sune pe ala, eu, curios, bagam cd-ul alora intr-un aparat, sa vaz ce cacat canta pocnitii astia. L-am scos repede:
- Ce terminati!
- Alo, cu Mircea, va rog! A, salut, Mircea. Ma, am si io o problema si ma gandeam ca poate ma ajuti. A... cu Nikita. Da. Da, nu... nu ca nu mai vrea sa pelce. Adica, da... si asta. Dar acum mai importanta e alta. Cica i-am furat noi sidiul, ala care i l-ai facut tu. Face urat pe aici, a zis ca vine dupa emisiune cu baietii si ne omoara. Vino si tu aici, te rog, sa vorbesti tu cu ea, ca tu te intelegi cu ea. Hai, te rog.
Inchise telefonul si se mai lumina la fata.
- Zice ca vine dupa emisiune direct incoa', ca nu poate acum, ca intra in direct la emisiune sa vorbeasca. El i-a compus piesele, e un fel de impresar al ei. Sigur ne rezolva el, o sa vorbeasca cu ea.
Nu puteam pleca, chiar daca mi-as fi dorit cel mai mult pe lume sa ma duc dracu sa beau vreo 5 beri si sa ma fac praf, sa nu-mi mai aduc aminte nici mirosul picioarelor ei. Nu pueam pleca fara sa terminam negativul piesei, ca rezervasem 2 ore intr-n studio sa tragem vocea, zilele alea, si trebuia sa fie gata in seara aia.

Si incepe emisiunea. Ne-am adunat toti, binenteles, in fata televizorului, s-o vedem pe nebuna. Nu puteam rata. Pizda, tolanita pe un fotoliu, imbracata intr-o rochie rosie, oferea o priveliste groteasca si raspundea in stilul gigi becali la intrebarile aruncate la fileu de Mihaela Tatu. N-a cantat nimic. Doamne, ma gandeam ca incepe sa ne faca varza si la teve. Deja ma gandeam... "niste nenorociti, escroci, niste incapabili, Destin Balcanic, mi-au furat sidiu' si vor sa-si faca un nume pe spatele meu". frate, aveam niste emotii, speram sa nu deschida subiectul sau sa n-o supere nimeni in emisiune. Ne doream cu totii sa vina fericita acasa, sa fie in toane bune, poate ne mai menaja si pe noi. Bashar era aproape in genunchi. Se ruga sa ii mearga bine si sa nu fie nevoie de cd. In schimb, n-avea nicio teaba cu cantatul, a zis ca s-a imbracat pentru prima oara in rochie, desi de la noi a plecat in blugi, cred ca au imbracat-o aia... si ca face asta pentru iubitul ei, la care s-a mutat de curand, si ca ia cina romantica cu el in seara asta. Cica e fotbalist la Dinamo. Noi il banuiam pe Iulica Tames, nu stiu de ce...
- Luam un telefon, zice Pizdaela Tatu. Avem pe cineva pe fir. Alo!
- Alo, buna seara si sarut mainile, doamnelor! Numele meu e Mircea si sunt un mare fan a lu' Nikita. Vreau s-o felicit pentru ceea ce face si pentru ceea ce este si sa-i urez bafta in cariera ei, am auzit ca va scoate un album in curand, abia astept sa-l ascult, sunt sigur ca va fi minunat. As vrea tare mult sa te vad in concerte. Si inca ceva... iti sta minunat in rochie!
- Mersi, mersi, esti baiat, sa mor io! O sa ai de la sora ta un sidiu cu autograf.

Nu radeam. Nu stiam ce sa mai zicem, desi era amuzant. Ne-am prins instantaneu ca admiratorul Mircea era acel Mircea care ne bagase in belea cu ea. Era fratele Ancai Badiu de la Class. A aranjat cu aia sa fie singurul care intra in direct si s-o pupe-n cur. Nu prea imi venea sa cred pe vremea aia, ca la teve se face asa ceva. Emisiunea s-a terminat cu bine, ca un meci in care echipa favorita a fost dominata de la un capat la altul, dar n-a luat gol, asa ne simteam. Nikita a iesit din scena zambind, era de bine. Ne-am ridicat in picioare si am rasuflat usurati, cred ca am batut si palma intre noi. Totusi, nu intelegeam de ce n-a zis nimic de cantat... Asta chiar a pierdut sidiul sau e doar o vrajeala sa scoata bani de la Bashar? Sa-l faca pe fraier s-o tina in carca si in schimb nu-i face scandal. Taxa de protectie. Bashar ne confirma:
- Asta vrea sa ma santajeze, ea oricum n-avea de gand sa cante la emisiune! Doamne, numai de ar veni Mircea inaintea ei acasa... sa nu ne trezim cu Maharu la usa.
- Cine pula mea e Majaru asta?!
- Maharu, ma, nu Majaru... nu-l stii pe Maharu?!

George si Mau s-au dus repede in dormitor sa termine de tras chitarile, pana vine Mircea si s-o intindem serpeste, sa-l lasam pe Bashar cu ala sa se spele amandoi pe cap cu tuta aia si muzica ei. A aparut si Mircea, un pitic brunet si urat, iar eu am stat cu ei in bucatarie, in asteptarea ei si a ce doamne fereste o sa aduca cu ea.
Ne-a tot povestit asta cum e cu muzica, cate stie el, cat mai avem noi de invatat, ce suflet de vioara e Nikita, ca o lanseaza in muzica, ca mai sta si ea un pic, ca Bashar trebuie s-o ajute, ca n-are pe nimeni, ca tre s-o inteleaga.
Aleluia... au terminat astia si ne-am strans calabalacul si am taiat-o miseleste, cat ai zice peste. Asta e tot ce a iesit din piesa intregistrata in conditii de stres. L-am lasat pe prietenul nostru palestinian balbaind un "p-plecati?!". Abia dupa ce am ajuns pe Grivita si ne-am simtit in siguranta, am inceput sa radem ca prostii si parca nu ne gandeam decat la ceva de baut desi era aproape dimineata. Si parca tot simteam mirosul ala de picioare imputite si pline de raie capreasca...

N-am aflat niciodata, nici nu ne-a interesat, ce s-a intamplat la final si cum a rezolvat-o Bashar. Banuiesc ca i-a oferit ceva timp casa si masa... si un sarpinat des pe picioare vedetei raioase.

Nikita se intoarce - partea II

.


Deodata se aud duduituri de pasi repezi pe hol, usa de la dormitor sare in aer si se izbeste cu forta de perete…
-Bashaaaar!!!! Bashaaaar unde mi-e cd-ul?.. urla dementa desupra mea, spargandu-mi timpanele pretioase. Mi-a disparut cd-ul demo!!!! Cd-ul demo u-ni-cat! Unicat, ba! Bashaaar, unde mi-e cd-ul? Ce-ai facut cu el? Mi-ati furat cd-ul, va omoooor, sa moara mamaaa!

Haaa, zic. Face misto de noi, nebuna! Ce bine joaca teatru, panarama!
Bashar era lemn, noi ne codeam, nestiind ce sa credem in privinta iesirii asteia de'a dreptul inspaimantatoare. Era ca atunci cand ti se intampla ceva naspa rau si-ti doreai sa fie un vis. Eu imi doream sa faca misto de noi, inca mai speram si parca incercam si o juma' de zambet, doar ca sa-l am alibi in caz ca izbugnea tampita in ras si ne arata cu degetul in secunda doi. Cum iti moare la intrare, asa murii si minizambetul meu, cand incepu Bahar sa tremure si sa se balbaie...
- Ce-ce, ce sidiu, Ni-nikita?!
- Sidiu' meu, ba, in pula mea... Sidiu' demo! Nu mai e nicaieri, ce-ai facut cu el?!
- Pai io, Ni-nikita?! Cum sa umblu eu cu el?
- Da' cine ma, mama?! Scoate imediat sidiu', ca te omor, sa fac spume! Nu mai ai viata cu mine...
- Te rog vrumos, sa ma grezi, ca nu am bus mana pe el... uite, sa-ti zica baietii!
- Unde e, ma, sidiu', a? Ziceti! Aoleu... nu, ca iese urat de tot, sa mor io!

Mi-am dat seama ca e cacata treaba. Ce dracu cautam noi acolo?! Te-a mancat in cur, baga mana si te scarpina acum... In momentele alea am inceput s-o masor din priviri pe catea, sa-mi pun clar problema daca pot s-o bat, in caz de necesitate. Daca sare asta si ne ia direct la paleme pe toti?! Cum ar fi, frate? Sa umple camera cu noi, cu patru handralai... Nu, ca pot s-o fac, am concluzionat. O bat de-o stric daca imi sare mustarul, doar s-a n-o ating pe picioare. Acum imi dadeam seama ca mucegaiul ala de pe picioare este principala arma a ei. Ah, ba nu... mai e gura. De batut, hai ca poate pot s-o bat, dar ma spurca din gura, ma boscorodeste de-mi pun tot cartierul in carca, se aduna dracu ca la circ tot Drumul Taberei, de-mi crapa obrazul. Asa ca mai bine stau calm deocamdata si-l las pe Bashar sa se spele cu ea pe cap.
- Nikita, dar nu cumva ai plecat cu el si l-ai uitat pe undeva? Ii venise in cap sarmanului ideea asta, cu care poate reusea s-o faca sa gandeasca un pic, sa ne tragem si noi sufletul. Bashar spera sa pice o minune din cer si sa-si aduca aminte cretina unde l-a uitat. Cred ca Allah s-a intors un pic cu fata spre el, sa rada pesemne de el, ca matracuca batu in retragere si iesi din apartament, nu inainte de a ameninta cu degetul:
- Pana ma intorc cautati sidiu', ca va ia dracii! N-o incercati cu mine, ca va iau pe sus!

Bashar isi dadu drumul pe spate in pat. Isi puse si mainile sub cap si ofta luuuuung, pana isi goli de aer falcile mari.
- Ce ma fac eu cu asta?! De unde sa scot eu sidiul daca n-am nicio treaba cu el?
- Ce facem, ma, mergem? Hai ca mai tre sa ajung si acasa azi, mai venim zilele astea sa terminam piesa asta!
- Baaaaa!.. urla amicul nostru si se ridica brusc in capul oaselor. Unde sa plecati, ma, ati innebunit?! Nu plecati nicaieri, suntem toti in cacat, nu vedeti? Nu ma lasati, manca-v-as, singur, ca ma vedeti la stiri. Va rog io frumos, nu pelcati, ca nu stiu ce sa ma fac. Hai mai bine sa cautam sidiul, ca nu l-a luat nimeni. Hai in camera ei, sa ne uitam, zise el cu voce soptita. Si apoi tare... In camera ei, auzi, ba nene, ce am ajuns sa zic la mine in casa! Hai cu mine sa vedem in geanta ei.
- Pleca, ba, de aici! Ai innebunit? In geanta ei? S-o caut de raie, sau ce? Nu pun io mana acolo, iti dai seama ce colcaie acolo?
Dupa cateva minute, Bashar revine:
- Nimic, ba! M-am uitat peste tot, niciun cd. Asta mai imi lipsea, sa vezi ce-mi face asta daca nu-isi gaseste sidiul. Unde s-o fi dus? Sper ca l-a uitat pe undeva si il gaseste.
Se aude cheia in usa de la intrare... Bashar beleste ochii. Nebuna a plecat de data asta cu cheile, ca la ea acasa, ne si incuiase pe dinauntru. Asta, disperat, sare in pat si se intinde.
- Ma fac ca dorm! Sa nu-i ziceti nimic! Poate asa scap de ea...
Si inchise ochii. Sarmanul idiot chiar credea ca vazandu-l Nikita dormind, il va lasa in pace... Ne venea sa radem, dar totodata ne gandeam ca o sa ramnem doar noi sa o infruntam, si nu imi suradea ideea. Se ridica brusc in capul oaselor, isi lua ochelarii de la ochi si ii puse pe un raft, apoi se culca repede la loc.
Intra nebuna:
- Bashaaaaaar! Bashaaaaar! Ce pula mea face, ma, asta.. doarme? Hai ca asta-i buna! Scoal' futu-ti gura ma-tii, ca te omor! Baaaaa!
Bashar mort! Nu i se clintea niciun muschiulet pe fata, nimic... cred ca-si tinea si respiratia. Sigur si-ar fi dorit sa fie mort un pic... macar pana se potoleste nebuna. Ghici ce faceam noi? Ne vedeam de treaba, kuoaieee. Fiecare cu pizda ma-sii. Astia isi tot acordau chitarile, eu ma faceam ca aud niste tobe la calculator. Eram pe un fotoliu mare, d'ala de director, din piele, cu spatar inalt pana la cap. Printesa s-a asezat in capul meu si batea cu palma grea in partea de deasupra a spatarului, exact la 2 milimteri de capul meu. Batea pe silabe... ca un ritm, de aveam impresia ca tine ritmul ce iesea din boxe, in timp ce urla ca taiata cu lama. N-aveti nici cea mai vaga idee cum tipa Nikita!
- Ba-shar! Nu te mai preface ca te ia dracii! Bashaaaaar! Ia uitati-l, ba nene, ce panarama e! Baaaa... ba, prefacutu' dracu! Scoala ca te bat de te caci pe tine, sa mor io!
- Da' de ce tipi asa, Nikita?.. se ridica asta, intinzandu-si oasele si cautandu-si ochelarii. Atipisem si io un pic...
- Ba, lasa vrajeala, unde e sidiu'? Scoateti sidiu' ca nu stiu ce fac cu voi.

Nu cred ca am comentat vreunul din noi ceva. Cred ca nici macar nu ne-am riscat sa intram in vorba, nici macar sa negam nevinovati. Eu ma gandeam doar cum sa fac daca ii scapa lu' asta o palma dupa ceafa mea. Ce fac? O intreb intai daca a dat intentionat sau o lovesc direct? Si daca o lovesc pe urma ce iese? Daca plange? Daca sare la bataie tampita? N-ar fi problema, dar daca cheama dracu pe careva de iesim de aici cu topoarele in carca?!
- Ba, voi mi-ati ciordit sidiu' ca sa-mi distrugeti cariera, ba! Asta vreti, stiu! Era viata mea, cariera mea, ba! Cum ma duc eu diseara la Mihaela la emisiune, fara sidiu'? Ce sunt eu fara muzica mea? Va bateti joc de mine, a? Nu cumva vreti voi sa-mi furati melodiile? Asta vreti, ma, bulangiilor?! Pai normal, cum pula mea sa reusiti cu cacatul asta de muzica pe care o faceti voi!
Am inlemnit. Bashar era mai destins... Statea pe pat, cu mainile impreunate in poala, si tot isi ridica ochelarii cu nasul.
- N-am eu timp de voi acum, ca tre sa ma pregatesc sa plec la emisiune. Dar va aranjez eu. De nu va iese voua pe nas treba asta, sa nu-mi ziceti mie Nikita, auzi!
Deodata nu mai era Bashar de vina, eram cu totii. Mama, in ce m-am bagat! Asta e in stare de orice. Tranti usa in urma ei, iar noi am inceput sa ridicam din umeri unul la altul. Nu ne mai ardea de ras. Din instinct am deschis cd roam-ul, poate cine stie... gaseam sidiul acolo. Canci... Strangeam din buze si ridicam sprancenele catre ai mei. Momente penibile. Ma incerca si-o pisare... dar mai bine lasa, poate dupa ce pleaca nebuna.
- Bashaaaaar!
Am dat ochii pe spate si m-am intors cu fata la monitor. Aveam treaba. Intra matracuca dand cu piciorul in usa.
- Mi-ati umblat in geanta, nenorocitilor! Mi-ati umblat in lucruri, in lucrurile mele personale! Cum va permiteti, ma, bulangiilor? Io vin la voi acasa sa va umblu in boarfe? Ce-ai cautat Bashar, la mine in geanta?!
- Cine io? Nu io...
- Da' cine, ei? Ei, a? Voi, ma?..
N-am apucat sa zicem nimic, poate doar un stanga-drepata din cap, dar nu sunt sigur ca am fost in stare sa fac si asta. Dadeam enter intruna, unul dupa altul, fara sa mai aud nimic din ce iesea din calculator. Mintea mea era in spate... Cum dracu sa ne faca asta asa, de boala copiilor? Cum dracu de nu pot sa-i zic nimic? Zici ca te farmeca, te inhiba. Nici daca era Pamela si-mi flutura chiloteii pe la nas si nu eram asa de inhibat...
- E, las' ca vedeti, voi! Bashar, futu-ti gura ma-tii, imi cauti in bagaje, labagiule! Ce ai cautat, ma? Chilotii mei, ce? Unde e ba sidiu', cum ma duc eu ba, la televiziune fara sidiu? Era debutul meu, mi-am pregatit si rochia... M-ati distrus, nenorocitilor! Mi-ati distrus cariera! Stati ca vedeti voi cand ma intorc, de nu va iese voua pe nas! De n-aduc eu baietii peste voi... Tot Drumul Taberei si toata Ghencea. Ce mai, vin direct cu Maharu!
- Ma-maharu?! ingana Bashar... Maharu?!
- Da, ma, Maharu! Tovarasu' meu! Pe geam o sa iesiti. Pai voi va puneti cu Nikita?