luni, 29 septembrie 2008

Piesele lunii septembrie

De la un timp ascult muzica numai pe youtube. Astea sunt piesele care mi-au palcut cel mai mult luna asta, toate live:

1. Megadeth - A Tout Le Monde - live 2005
De pe albumul Youthanasia, piesa cica e facuta in urma unui vis avut de liderul trupei, Dave Mustaine si ii este dedicata lui Kurt Cobain. Foarte misto publicul la minutul 2.45. Megadeth traieste doar prin Mustaine si vocea sa inconfundabila.


2.Oasis - Cast No Shadow. - Live 1996
O piesa mai putin "comercializata" a celor doi frati Gallagher, dar marfa rau... parca e ca un balans, asa... ca si cand te-ai da in leagan cand o asculti. E atat de veche si se aude atat de bine! Singurul motiv pentru care muzicienii n-are trebui sa se lase de cocaina... cand devin curati nu mai au inspiratie. Cei doi frati, fani Man City, nu prea au mai scos chestii smechere de cand s-au mai cumintit. Luna asta, fratele mai mare, Noel, a afost atacat pe scena, in Toronto... iar fanul dement s-a ales cu o corectie de la Liam.... vezi aici.


3.Serj Tankian - Empty Walls - Live Rock Am Ring 2008
Albumul solo al vocalului de la System Of A Down mi se pare, fara exagerare, unul dintre cele mai bune 5 albume ascultate de mine in ultimii 10 ani! De foarte mult timp n-am mai ascultat un album care sa aiba toate piesele de acelasi calibru... si ce calibru! Iar piesele astea cantate la Rock Am Ring, cu publicul care se amesteca cum numai aici se poate, ma fac sa cred ca Serj Tankian nu se va intoarce curand la vechea trupa de origine armeana. Excelent inceputul piesei...


4. Silverchair - Emotion Sickness - Live Sao Paulo 2003
Una dintre obsesiile mele... v-am mai aratat-o parca. Cred ca e in primele 10 piese favorite ale mele, de cand ma stiu.. si am descoperit-o abia acum vreo 3 ani. E o piesa de 10 minute, dar care nu plictiseste nicio secunda. Decurand, creierul trupei, Daniel Jones, cica s-ar fi lasat de droguri... e destul de probabil daca ascultati ultimul album, "Stright lines", care e foarte soft si diferit de celelalte, chiar mai slab, ca sa nu ma feresc. Astralienii astia au evoluat uimitor, schimbandu-si stilul si abordarea foarte des. Intre minutul 3.00 si 4.00 este partea care-mi face pielea gaina ori de cate ori o ascult... si am ascultat-o de sute de ori. La 8.20 ridica vocea extraordinar de mult... sper sa se reapuce de prafuri, ca e genial!


5. Green Day - Wake Me Up When September Ends - Live
Si ca sa ne "comercializam" un pic... o piesa de sezon. Nu-mi palce in mod deosebit, dar parca are farmec asa, in septembrie. Ca si Chilli Papers, Green Day, au inceput sa scada in ochii mei, chiar daca ei canta din ce in ce mai bine. Se vand prea mult! Pai au ajuns sa se aranjeze ca niste emo! Ma rog... cel putin canta ok in continuare, dar parca nu mai sunt ei! Cum erau... aici!

Melodia cu care m-am trezit

Saptamana trecuta m-am trezit, joi dimineata, cu piesa aia veche de la TLC... negresele alea. "No scrubs" ii zice... Am tot cautat ziua intreaga o varianta mai interesanta, un cover ceva... dar n-am gasit si am renuntat sa pun clipul original... ma enerveaza stilul lor. Pacat totusi ca nu exista un cover ca lumea dupa ea, ca ar suna tare interesant.
Duminica m-am trezit cu Papa Roach, o melodie buna de pe ultimul lor album, care in general e cam naspa... "Forever". Imi palc piesele lor in general, chiar sunt misto... dar imaginea lor mi se pare de cacat. Arata ca dracu, un fel de emo mai underground, plus ca live suna tot ca dracu... Am vrut sa va arat piesa asta live, dar e cam naspa.
Asa... azi m-am trezit cu Metallica - The day that never comes, de pe ultimul album... album destul de controversat in lumea fanilor... unii zic ca tare altii ca e moale. Nu ma pronunt deocamdata :D Clipul mi se pare aiurea... tipic american si n-am inteles nimic din el. Piesa e chiar buna... am ascultat-o aseara de doua ori la radio si am fost aproape sigur ca o sa ma trezesc cu ea in cap.

luni, 22 septembrie 2008

Meserii noi

.
Am stat de multe ori si am meditat daca nu cumva puteam sa fac altceva in viata… Sunt cateva meserii pe care, la prima vedere, le-ar putea face oricine. Cei care le practica se cred niste norocosi, niste alesi , ca fac treaba asta. Si poate au dreptate… Discut aici de 3 astfel de meserii… o sa mai urmeze si altele.

1.Fotograf de vedete.

“Minunat… asa, foarte bine. Intoarce-te, desfa-ti parul, priveste-ma! Priveste-ma ca si cum m-ai adora, da-mi toata dragostea ta din priviri!” Cred ca oricine poate spune asa ceva… oricine care a vrajit vreodata o fata. E foarte simplu, mai ales ca ai un alibi daca nu reusesti. De fapt asta ti-e meseria, sa o faci pe ea, superba, sa dea ce e mai bun. Pozezi intotdeauna cu aparatul la ochi, nu privind in display, pentru ca macar atat a ramas din vechiul farmec al fotografilor. Pe verticala, pe orizontala, de sus, in genunghi, pe spate, pac-pac, o infinitate de cadre pentru a surprinde orice pozitie. E chiar fun, ca pusca cu luneta de la balci! Ii treci o mana prin par, aranjandu-i suvitele cum iti place tie, exact cum ti-ai dori sa ai acasa. O ajuti mult. Ii pui mana pe coapsa, incercand fara rezultat imediat, sa-i arati cum e mai bine. Si ca sa vedeti cat de impoartanta e treaba, ea se numeste “Sedinta foto”. Adica nu doar pozat... sedinta, kuoaieee! Tre sa ai grija doar sa nu pozezi soarele, in rest e arta! E treaba aparatului de 3000 de euro, luat in rate. “Hai Sandra, mai cu viata, fii pozitiva, Sandra! Ridica un pic fundul… asa, tre sa-l scot un pic in evidenta, e fabulos. Tre sa aratam cat de sexy e! Nu ma lua in seama, se numeste arta, eu vad altfel lucrurile decat vad cei care cumpara revista. Esti doar tu si aparatul, desfa picioarele! Aparatul e unica ta dragoste, adora-l. Apleaca-te un pic… asa, Romeo, ia chiloteii aia din cadru.” Cand te plictisesti… “Am terminat cu asta, am scos tot, shimba-te in lenjeria roz, sa vedem ce poate. Stiu ca esti obosita, si eu sunt frant, dar trebuie sa terminam pana maine dimineata!” Treaba grea si dupa sedinta… vizulizat pozele si ales pe cele mai expresive. Iti trebuie ochi de artist. “Uite Sandra, cred ca asta e perfecta… parca dogoare din ea voluptatea din privirea ta, iar astalalta te face unica. Esti super! Am stiut eu de ne-am chinuit atat!..”

2.Ajutor de fotograf de vedete.

Ati vazut ultimul pictorial al Andreei? Eu Romeo, am fost acolo, nu ca ma laud. Eu sunt ce-l ce-i pune fundul in lumina si tot eu i-am asezat petalele de trandafir in decolteu. E… nu e mare smecherie, asta e meseria mea. Tin panoul reflectorizant sa bata mai multa lumina unde trebuie, tin umbrela, dau drumul la ventilator sa-i ravasesca parul, sau ma cocot pe o scara si fac sa ploua cu petale. Tot eu sunt cel care pune muzica in studio, pentru ca ea sa fie relaxata, iar in micile pauze cand fotograful seteaza aparatul, ii fac aer Oanei, sa nu transpire, ca nu da bine in poze.
Doamne, ce noroc am avut odata! Machioza, care e buna rau, fie vorba intre noi, iesise sa vorbeasca la telefon, nu stiu, ceva probleme cu iubitul… si nu se mai intorcea. N-am mai putut astepta, Alina se grabea, era invitata la un show tv. Asa ca am fost nevoit sa stau langa ea si sa-i pudrez funduletul dupa fiecare cadru tras de aproape pe canapea. Ba am ajutat-o sa-si desfaca si sutienul, cand a terbuit sa-l schimbe pe cel de dantela. Tre sa te si pricepi un pic, ca de exemplu, seful meu, fotograful, zice ca ar putea sa faca el toate astea, dar ca nu asa face un fotograf profesionist. Un profesionist ca el nu face decat s-o aduca la senzatia de contopire cu aparatul, din care sa iasa fotografia… fructul dragostei lor. Filmul tot eu il schimb, asta n-am inteles niciodata de ce nu si-l schimba singur.

3.Cameraman la jandarmerie

Stiu ca sunt destui care-mi citesc blogul si care stiu exact cu ce se mananca “meseria” asta, chiar daca nu o practica. Din contra, chiar ei sunt subiectii, materia prima a acestor meseriasi.
Ceilalti dintre voi care nu ati luat parte la un proces de productie al unor astfel de muncitori, cu siguranta stiti celebrul caz al cameramanului jandarmeriei batut de huliganii lui “U” Cluj. Si mai sunt sigur ca gasiti acest gest inadmisibil si-i vreti pe aia la puscarie. E… eu nu sunt deacord, dar n-o sa discutam despre asta, ca nu ajungem nicaieri. Chestia a fost urata, dar de partea asta s-a ocupat presa, eu nu vreau s-o fac.
Vorbeam de meseria asta a lui. Ce-ti trebuie sa te angajezi cameraman la jandarmerie? Pai acum iti trebuie neaparat bacul, de 1 an, 2, incoa’… Pana atunci nu-ti trebuia, nici sa citesti nu era nevoie sa stii. Poate doar numerele pana la 10 sa le cunosti. Nu-ti trebuie nici liceu de cinematografie, nici cursuri de cameraman. Daca ai asa ceva la mana, ai aspiratii mai mari, macar o juma’ de slujba la OTV. Nu tre sa stii nici bataie si nici sa ai brand, aia iar au alte aspiratii. Aia se viseaza in lumea lor razboinica si stau in prima linie asteptand nerabdatori balamucul cu care sunt obisnuiti de la caminul cultural.
Deci nu tre sa ai vreo abilitate sau cunostinte. Ti se da o camera micuta si ti se face un mic instructaj. Play, rec, stop… mare atentie la capac! Sa nu-l uitati pe obiectiv ca nu iese nimic. Li se arata cateva poze si filmulete cu baietii rai, care trebuie vanati. Meseriasul ii baga la cap, asta poate face si catelul meu, Zicu, si pe parcursul manifestarii respective, ii filmeaza si pe fata si pe dos si cu zoom si fara, doar-doar o prinde vreu scuipat aruncat aiurea sau un “muie steaua”. Si uite asa si-a facut meseria. A… ca mai prinde un balamuc unde ia niste imagini interesante… asta o trece direct in cv. In mod normal, daca stie sa-si faca treaba ca un adevarat meserias, munca asta e fara riscuri. Nu faci decat sa stai in spatele jandarmilor la oarece distanta si sa filmezi. Daca nu esti tocmai bun in ceea ce faci, desi nu trebuie scoala pentru asta, intri ca un amator in mijlocul huliganilor si patesti ca cel de la Cluj. El chiar nu si-a facut meseria cum trebuie si s-a expus aiurea, ignorand astfel si cele mai elementare notiuni de protectia muncii. Un control de la inspectorat era necesar in urma acestui caz. Asa cum sunt pedepsite firmele care nu fac instructaj corespunzator inaintea unui accident de munca, asa si jandarmeria ar trebui luata la intrebari, pt ca a fost un accident de munca. Intrebat de un reporter de 2 bani daca va mai practica me-se-ri-a asta, celebrul jandarm, care cica nu mai are bani de medicamente, raspunde… “

”Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva.”

O sa-i fie din ce in ce mai greu, daca nu-si dezvolta si alte abilitati sau nu-si face meseria cu pasiune, pentru ca la fel ca in orice domeniu, robotizarea tinde sa ia loc umanizarii, individul este din ce in ce mai des inlocuit cu masina. Acum stadioanele s-au umplut de camere video, de am ajuns sa mi se ceara sa-mi dau sapca jos si sa ma uit la camera cand intru la mine in peluza. Cand o sa accept sa fac asta, atunci meseria de cameraman la jandarmerie va fi de muzeul satului.

luni, 15 septembrie 2008

My ass is on fire

Am dat ieri, din nou, peste o melodie recomandata de un prieten, care este mare fan al trupei Mr. Bungle. Nu cred ca ati auzit prea multi de ei. Astia sunt niste dementi, clar sunt dementi, dar extrem de interesanti, iar liderul lor, vocalul Mike Patton e absolut genial din punct de vedere muzical. Cu siguranta il stiti, chiar daca numele nu va spune nimic. E vocalul de la Faith No More... cel care a belit ochii femeilor cu celebra piesa Easy. Cred ca acea piesa era o exceptie, in rest, omul facand total altceva in muzica.
Am inteles ca Mr. Bungle are un dinte impotriva celor de la Red Hot Chili Pappers, care le-ar fi furat numele albumului "Californication". Drept dovada ii parodiaza tare bine aici.
Acu', eu stiu ca am multi prieteni care se pricep cat de cat la muzica si as vrea sa urmariti clipul, chiar daca se vede prost, sa ascultati piesa si sa-mi spuneti ce parerea aveti.
Pe mine ma obsedeaza melodia asta... parca se joaca cu creierii mei.

joi, 11 septembrie 2008

Melodia cu care m-am trezit.

Probabil datorita faptului ca s-a terminat vara, cu vacante si atmosfera aia lejera si mai ales ca am schimbat prefixul, m-am trezit dimineata cu o piesa d'aia de luat lumea-n cap. Desi nu-l suport pe individ, piesa mi se pare draguta, dar n-am auzit-o pana azi dimineata decat de vreo 3-4 ori. Dar le zice bine: "We didn't have no internet but man I never will forget/ The way the moonlight shined upon her hair"

Kid Rock - All summer long



Now nothing seems as strange as when the leaves began to change
Or how we thought those days would never end
Sometimes I'll hear that song and I'll start to sing along
And think man I'd love to see that girl again

Si ca bonus... sa va zic ca acum cateva zile m-am trezit in cap cu Coco Jambo... va ofer varianta punk. E chiar tare... de la minutul 2.10