Aia de la Crevedia... cu bicicleta alba!

Visul copilariei mele a fost sa am si eu bicicleta! Doamne, cat imi doream! Si cand am implinit vreo 8 ani, mi-a cumparat tata o bicicleta, d'aia mai mica decat Pegasul. A luat-o de la Radu a lu' nea Traian pe o lada de Gambrinus rece si una de Zmeurata. Era albaaa... la mana a 2-a, dar era a mea!!!

Eram fermecat, nu mai mancam, nu mai dormeam. A doua zi, dupa ce mi-am rupt curu' ore intergi pe saua aia tocita... am lasat bicicleta trantita la pamant in fata curtii si am intrat un pic. Lume gramada pe strada... revin, ies din curte sa incalec iar bicicleta alba... brusc m-am terzit in genunchi urland si nentelegand ce s-a intamplat cu bicla. Toti radeau, in timp ce mie imi iesea sufletul afara cu tot cu lacrimi. Bicicleta mea fusese calcata cu tractorul de Nelu a lu' Botosu... era gata... turtita ca o foaie de ceapa. Era afis... Doamne, se lipise de pamantul ala uscat, era acoperita de tarana! Betivul a privit nepasator prin geamul din spatele tractorului.

Dupa ce am plans-o vreo 3 zile, si am tot incercat sa ma urc pe ea... saua devenise ca un tarnacop... am decis ca nu se poate termina asa. Trebuie ca tata sa mi-o duca la nea Florin, vecinul nostru, mecanicul. Sa-i dea ce vrea el sa bea... dar sa mi-o faca la loc. In nebunia mea, eram convins ca se repara si poate cu ocazia asta o vopsesc rosie, speram sa-i mai fi ramas vopsea lui nea Florin de cand i-a vopsit chitara lu' unchi-miu.

Dupa ce toata toamna m-a amagit ca mai are un pic si e gata, intr-o dimineata am plecat cu beietii la peste. Scazuse garla si era rost de peste mare prins la mana. Si mergand unul langa altul ca la vanatoare, prin namolul pana la genunchi, m-am impiedicat de o fieratanie. Ca de obicei, am bagat mana s-o ridic, sa vad ce e... poate imi trebuia, ca mereu ne agatam de toate panaramele gasite si le caram acasa, erau in loc de jucarii. Nu va dati seama ce soc am avut cand am vazut ce era. Nea Florin imi aruncase bicicleta in garla, probabil amuzat teribil de dorinta mea de a mi-o repara. Bicicleta mea era acum neagra si putea... Dar lantul i-l luase, p'ala il mai putea folosi... si cheia de bicicleta din portofel.

Am ingropat-o acolo pe malul lacului si niciodata n-am mai avut alta bicicleta.