Framantari de moda veche

Nu stiu cum se face de are Chivu atata success la femei! Mi se pare naspa rau, are o fata pocita! Dar nu asta ma framanta pe mine, ci de ce-si da Chivu mereu cu parerea despre ce se intampla in fotbalul intern? O data pe saptamana apare un interviu cu el in care isi exprima, calm si superior, dezacordul despre jucatorii interni, antrenori, conducatori, ziaristi, ba chiar si suporteri. Fara sa fie vreun Brucan sau Mitica Dragomir, da sfaturi oricand si oricui din Romania, ca el e cineva. Cu un glas mieros, ne spune el cum sta treaba cu fotbalul asta. E asa de sfatos! Nu-l halesc deloc pe omul asta, mai simpatic imi este nea Imi, cand da el sfaturi la fiecare meci european al Stelei… “Eu, in 1986, cand am castigat cupa campionilor europeni…”

De ce nu reusesc fotbalistii sa pronunte “pe”-ul dinaintea “care”-ului? Daca urmariti un interviu cu orice fotbalist din Romania, nu e chip sa nu dea el o chiftea d-asta… “E un meci care trebuie sa castigam”. Sau: “este un portar care ne putem baza pe el”. O sa observati si propozitii halucinante, de genul… “Da, este acelasi jucator care am stat 2 luni in spital”. Asta e Radoi, campionul frazelor fara “care-pe care”, incercand sa ne spuna ca a fost accidentat de acelasi jucator ca si prima data. Un copil de clasa a 2-a sigur nu face asemenea asasinate lingvistice.

De ce se apuca unii, nevrednici din fire, sa tina ei post in Saptamana Mare? Nu discutam de credinciosii veritabili, ci de astia de ocazie. Pe ala de Craciun nu-l tin, e mai greu atunci cu ispitele, atunci cica e motiv de bucurie, nu de chin. Unii zic ca-l tin p’asta sa fie alaturi de suferinta lui Isus. Probabil ca pe Dansul il mai consoleaza un pic faptul ca mai sunt unii care se sacrifica… nu se mai imbata o saptamana si nu mai mananca fasole cu carnati. Durerea Sa, cauzata de chinurile la care a fost supus, este un pic alinata daca ar sti ca si ei sufera… Sufera de foame dimineata, iar la pranz mananca pateu de soia cu ciuperci.
Grasele, si aici nu ma refer la cele cu peste 80 de kile, ci la toate femeile care ar dori sa slabeasca., abia asteapta Saptamana Mare. Neputand sa tina o dieta serioasa, sa dea 2-3 kile jos, asteapta postul ca pe o izbavire… Culmea, acum au ambitie, reusesc. Nu inteleg de ce. Postul le motiveaza. Probabil stiu ele ca nici lui Cristos nu-I placeau grasele.
Dar nevrednicii sefi se apuca de post lunea… dupa ce au bagat duminica de Florii cat sa le ajunga toata samptamana. Seara de Florii dau pe fuga, bautura, mancare, tigari, hai si un amor mic, ca deh, maine e post. Si incepe chinul…. Covrigi, pate de soia, branza de soia!!!! (cica ar exista si lapte de soia !!)… banane, portocale, apa plata. “Ha ha ha, ba, tu esti tampit, de ce tii, ba, post?” “Uite asa… nu simt nevoia sa-ti dau tie vreo explicatie!” Mai variem… covrigi cu susan, batoane cu mac, cioarba de varza. “Ba, ia si tu ceva de mancare”. “Cu ce sunt cornurile alea? Sunt de post?” Ciorbe, fripturi… el doar cartofi prajiti. Prajituri, fursecuri, Sfantu Gheorghe… rezista… doar apa plata. “Ia, ba astea de langa mine, n-auzi?!” Banane, portocale, se duc sutele de mii… dai un ban dar te simti mai putin pacatos.
Ma suna… “Ce faci, ma.. iesi p’afara?”… Bere, tigari, discutii pornografice, contradictii pe teme religioase cu celalalt sex, care stie cum e cu postul: “Da tin post… si ce? N-am voie sa ma pup?! N-am voie altceva, dar sa ma pup am! Dar tu ai voie sa bei?”
“Am dezlegare… Fane cat am de plata?”
“Pai… 6 beri ai la mine aici… nu stiu. Ai baut tu 6?”



“Unde faci Pastele?”
“In familie”, zic, banuind ca se refera la masa de Paste de duminica. “Si prietenii mei se duc pe lac la un gratar”.
“Nu, nu, lasa asta… La ce manastire te duci sambata seara?”
Sambata Mare a ajuns un fel de revelion! Trebuie sa-l faci… sau s-o faci, ma rog!
Si unde? Nu la biserica… La manastire, coaie! Ma-na-sti-re… Suna cam bine! Nume exotice… Tiganesti, Cretulesti, Cernica, Caldarusani, sau Snagov. Mergem pana acolo, masini, balamuc, vedete, tarani, noroiae. Inghesuiala, fete dragute imbracate un pic decent, fumatori ascunsi, bani de luminari, bratari scumpe, dar sfintite, matanii, ceara pe pantofi. Rasete de pustani gelati, gagici ieftin parfumate, masini late si inalte. Rezistam in picioare, e frig, iese popa, imbulzeala, ia lumina, da din coate, arde-i paru’. Induram… e Sambata Mare, si Isus a indurat. Mai stam sa luam paste? Mai canta astia ceva? Inganam Prohodul si hai repede sa nu prindem aglomeratie.
“Alo, Fane! Opreste-ne si noua o masa, ca venim.!”
Si curge bautura si apar fetitele aranjate de club… Le stiti, vi le-am prezentat… ochelari pe toata fata, posete imense, pantaloni negri mulati. Mmmmm… si parfumate si vesele!
E liber, e veselie, a inviat Cristos! Pupaturi ca la revelion, pahare ciocnite! Meritam niste whisky cu red bull dupa o saptamana de post!

5 piese live

Silverchiar, o trupa australiana, formata in 92, in era grunge-ului. In aceeasi componenta ca la inceput, s-au apucat sa cante impreuna cand aveau 12 ani, iar la 16 scoteau primul album, influentati de curentul Seattle... fabulosul "Frogstomp". Cu ultimul album am sperat ca-i vad si in Romania. Vocalul e o mare personalitate, un mare muzician, dar cred ca va avea o soarta tragica, demna de un mare rockstar.

Silverchair - Emotion Sickness



Bush, o voce extrem de placuta, n-am mai auzit demult nimic de ei. Doar ca vocalul s-a insurat cu Gwen Steffani.

Bush - Glycerine



Radiohead sunt dupa mine una din cele mai tari trupe din lume la ora asta, incercand sa ramana mereu cat mai putin comerciali. Dealtfel, spre deosebire de altii, vocalul chiar n-are fata comerciala. Nu prea imi placeau la inceput, poate pentru faptul ca toata lumea stia piesa "Creep". De curand au rupt contractul cu casa de discuri si isi promoveaza singuri albumul, si-l distribuie pe internet in baza celei mai tari idei de marketing din ultimii 10 ani, cum spun specialistii. Platesti daca vrei si cat vrei pt a achizitiona albumul. Multe trupe vor proceda ca ei, pentru ca se pare ca prin metoda asta au dat o mare lovitura de imagine, dar si finaiciara.

Radiohead - Karma Police



Una din cele mai frumoase piese din istorie. In topul 20 al meu, cred ca sunt cel putin 5 melodii de la Oasis. Este o cantare live pe celebrul Wembley, iar englezii canta cum numai ei stiu.

Oasis - Don't look back in anger - Live 2000 Wembley



Tipul este fost component al unei celebre trupe englezesti din anii 80-90, Stone Roses, si este tovaras bun cu cei de la Oasis... parca si seamna. O piesa de exceptie, foarte veche, dar care a fost si pe coloana sonora a mai recentului Green Street Hooligans. Ascultati cum canta englezoii astia.

Stone Roses - I wanna be adored -

Marius Lacatus

Sigur va intrebati ce dracu m-a apucat sa vorbesc despre Lacatus. Pot fi acuzat ca am luat-o razna sau ca a murit dinamovismul din mine... ce caine am fost si ce javra am ajuns... dar n-o sa fiu acuzat ce nu sunt sincer. Imi place subiectul si sa va zic si de ce.
Dupa blestemata finala de la Sevilla, copilaria mea si a micilor dinamovisti pe care i-am cunoscut, n-a mai fost la fel. Am facut fata cu greu anii ce-au urmat la numerose atacuri steliste de genul... "suntem finalisti, am castigat cupa, cupa campionolor europeni este la Bucuresti". Dupa ce veteranii Majaru si Boloni ratasera, el inchisese ochii si pocnise tare mingea, sub bara. Nici n-a mirosit-o Urutia ala... parca asa il chema, slab portar, oricum. La o petrecere de dupa finala, la care a cantat si tata, am avut ocazia sa-i raspund mandru cu cine tin, cand el mi-a pus palma pe crestet si m-a intrebat zambind relaxat si superior.
Toata lumea vorbea de Lacatus. La miuta dintre blocuri toti stelistii erau "Lacatus". Mai rar cate un Hagi, iar cu "hai ma, stai in poarta, tu esti Duckadam" erau prostiti aia mai mici. Avea uitatura aia apriga, care te sageta cand isi misca capul brusc, dintr-o parte in alta, de i se zburlea mereu coama aia cu breton, neagra si bogata , un semn de rebeliune, cum ar fi creasta panchista azi.
Ma scotea din sarite la fiecare derby, cand ii provoca pe baietii mei, cand face tot feluri de trucuri urate, de la scuipat, coate, pana la simulari penibile. Ma omora cu astea, dar mi se parea doar un maimutoi, cu o viteza de joc deosebita, si nu intelegeam de ce avea asa priza la public. In fond nu era decat un tigan din Brasov. Spuneam la toata lumea, cu o placere vecina cu cea mai imputita barfa, ceea ce auzisem la prietenii lui unchi-miu, ca taica-su vindea seminte pe stadion in Brasov, iar cand a fost la primul meci la Steaua, a fost dat afara de militie, necrezandu-l nimeni ca Lacatus e fi-su.
Pai daca nici tigan n-ar fi fost, nu stiu cum mai reuseam sa trec peste anii aia!.. Cu argumentul asta reuseam sa mai tin in frau micii arieni de pe maidan.
Dupa Italia 90, eram convins ca va ajunge fotbalist celebru. Las' sa fie, zic... bucurandu-ma totusi ca n-o sa-l mai vad la Steaua. A ajuns pe la Fiorentina, pe urma prin Spania, nimic serios, iar cand era treaba mai imputita la Dinamo, prin 93-94 parca, ma pomenesc cu el pe cap, inapoi in Romania. Si le castiga la astia cateva campionate consecutive, si trage toata Steluta dupa el, si nu mai reusim sa-i batem deloc, si devine idol... si deja antipatia mea se transformase intr-o ura imensa de care eram tare mandru.
De la nevinovatele "Lacatus de broaste si de usi" si "Uite acus-acus-acus, suge p*** Lacatus"... am trecut la scandari mai seriose, care ilustrau mult mai bine ura noastra fata de el... "Lacatus fiu de boschetar" sau mizerabilul cantec despre fica sa.
Ati zice ca m-am maturizat si ca n-as mai canta asa ceva. Aiurea... din tot sufletul strig si acum astea despre el. Doar de morti nu i-as zice, in rest nu-l pot menaja! Imi vin in cap toate golurile marcate de el impotriva noastra, bucuria si fuga lui dupa gol, cu pumnul strans, momentele cand se apropia sa bata corner din dreptul nostru si ne facea vechiul gest cu pumnul drept lovind bratul stang, sau celebrarea titlului din 98, cand era pe gard, neras si transpirat. Am multe amintiri cu el, prea multe, mai multe decat cu oricare caine... si asta ma omoara.


Imi pare rau pentru cei ce vroiau sa vada si continuarea acestui articol, dar ma opresc aici, ca ma enervez rau, tocmai mi-am adus aminte ce fel de oameni reprezinta acum clubul pe care-l iubesc. N-am chef sa mai scriu de simbolul Stelei, cand mizeriile de la noi imi provoaca greata, iar competitia si rivalitatea dintre cele doua mari echipe se desfasoara mai mult in vestiare, restaurante sau emisiuni tv.
De fapt, nu prea mai stiu de ce am vrut sa scriu articolul asta, cred ca din cauza disparitiei oamenilor ca el.
Ma rog, ideea era ca mi-as fi dorit, recunosc, un om de genul lui, sunt chiar invidios pe stelisti ca au un asa simbol, chiar daca eu il urasc. Il urasc atat de mult, dar ma bucur ca exista si sunt sigur ca fara el pasiunea mea nu era asa mare.
Nu cred ca meriti sa-ti urasti rivalii daca nu-i respecti!

Antiprimavara

Dupa cateva zile ploioase si urate ca o apa tulbure, am zarit pe strada, cu putin inainte de craparea negurei si mijirea razelor de primavera, o pereche... Desi vad zilnic perechi pe strada asta, in capatul ei fiind un liceu, pot spune ca e de departe cel mai frumos cuplu pe care l-am intalnit in cele 10 000 de drumuri pe care le-am facut pe aici.
Nu sunt genul care sa spuna despre oameni ca-s frunosi, pentru mine acest epitet fiind complimentul suprem pe care l-as putea face. Pana cum cativa ani treceau numeroase perechi de tineri zambitori, in sus si-n jos pe aceasta strada plina de plopi inalti. De la puful de plopi ce impanzea strada in mai, pana la umbra deasa ce o acoperea in zilele toride… si de la covorul de frunze aspre, ce frematau zgomotos sub picioare toamna, pana la suieratul sinistru al crivatului printre crengile dese si goale… strada asta intotdeauna a foast plina de viata, de suflu tanar si rasete de copii.
Azi era un pic cam straniu. E pustie si mohorata. Plopii nu mai sunt, au ramas doar trunchiurile ciopartite, amenintate de arogantele borduri, aceste copile din flori ale edililor oraselor.
Si aceasta pereche… de batrani amarati tinandu-se de mana. Discutau mult si calm. Pareau fericiti. Fara sepcute trandy, fara ochelari de soare sau posete imense, ca liceenii neinteresati de primavara, care acum se taraie in masini scumpe spre scoala, iar noaptea isi umfla piepturile, accelerand in linie drepta.
Au asfalt nou, nu le trebuie plopi.

Soc si groaza... varianta in tramvai.

Şoc şi groază în tramvai: Fanii rapidişti au bătut copiii şi bătrânele, războindu-se cu steliştii

Cunoscuţi ca persoane pe cât de devotate clubului pe care îl iubesc pe atât de pătimaşe şi uneori chiar irascibile, fanii rapidişti şi-au dat din nou în petic. Dezamăgiţi şi iritaţi de faptul că Steaua a făcut un nou pas spre titlu, câştigânt cu 4-0 în faţa Universităţii Cluj, mai mulţi suporteri giuleşteni înarmaţi cu bâte şi lanţuri au fost protagoniştii unor adevărate clipe de groază luni noapte, pe ruta tramvaiului 41.

Totul s-a petrecut la scurt timp după terminarea partidei cu „Şepcile roşii”. Fericiţi pentru victoria echipei lor favorite, mai mulţi fani stelişti se întorceau spre casă, urcându-se în tramvaiul 41, mijloc de transport care circulă pe ruta Ghencea - Piaţa Presei Libere şi care, din nefericire, traversează podul Grant. În jurul orei 23:00, o sută de fani rapidişti au blocat tramvaiul respectiv în cartierul Crângaşi. Cum vatmanul a făcut marea greşeală de a deschide uşile, infernul avea să se dezlănţuie...

Suporterii echipei giuleştene au început să lovească în stânga şi în dreapta, indiferent de faptul că printre cei bătuţi se aflau şi simpli călători, copii, femei sau chiar bătrâne. Printre victime s-au numărat şi crainicul stadionului Steaua şi un fotbalist, Igor Andronic de la Zimbru Chişinău, care venise în România pentru un transfer la Petrolul Ploieşti. „Nu pot să cred ce s-a întâmplat. Au fost scene de o brutalitate ieşită din comun. Aproximativ 20 de suporteri s-au aşezat pe şina tramvaiului pentru ca acesta să nu mai poată trece. Incredibil, vatmanul a fost atât de inconştient şi le-a deschis şi uşile pentru a ajunge la noi! O sută de suporteri ai Rapidului, cu bâte şi lanţuri, au urcat în tramvai şi au lovit pe toată lumea. «Daţi în toţi!», a fost mesajul unuia dintre liderii lor. Au bătut femei în vârstă, copii, suporteri şi oameni nevinovaţi”, a declarat crainicul pentru FANATIK.

Din fericire, cei doi au scăpat, reuşind să fugă şi să dispară în noapte: „Eu am scăpat ieftin, mi-am luat doar vreo două bâte pe corp şi am reuşit să îl protejez cât de cât şi pe jucătorul de la Zimbru pe care eu îl invitasem să vadă partida, pentru a-şi face o idee despre fotbalul românesc. Venise şi pentru a semna un contract cu Petrolul. Am fugit amândoi prin noroaie şi bălţi pentru a ne salva. Era incredibil să vezi nişte huligani care aleargă cu bâte şi lanţuri în mână, fete de 20 de ani, sau bătrâne care erau luate la palme de la aceste animale. Iar forţele de ordine nu ştiu pe unde erau. Nu ne-a apărat nimeni de aceste animale”.

Din păcate, acest incident nu este unic. Pe 10 martie 2005, înaintea partidei Steaua-Villareal - meci din Cupa UEFA care până la urmă s-a amânat din cauza ninsorii -, un grup de suporteri aparţinând aceleiaşi grupări de sub Grant a atacat şi atunci tramvaiul 41, lovind cu bestialitate suporterii care se duceau la meci şi nu numai. Şi atunci, ca şi acum, forţele de ordine erau în cu totul altă parte.

Păcat pentru spectacolul fotbalistic! Păcat pentru ţara în care trăim! Şi, mai ales, păcat pentru clubul Rapid şi pentru culorile alb-vişinii, pătate de noroiul acestor gesturi, săvârşite de aşa-zişi suporteri pentru care fotbalul şi fenomenul în sine nu reprezintă decât un prilej de a-şi elimina din frustrări în singurul mod posibil pentru ei şi pentru puţinul creier pe care îl au în cap: cu pumnul, cu bâta sau cu lanţul. Ruşine!!!


Asta e un articol de pe a 3-a antena a lui Voiculescu. Este o mostra de articol clasic, facut din auzite, de catre o femeie sau un tanar aspirant la meseria asta dubioasa de ziarist. O poza cu un 41... si gata! Celor care mai stiu despre ce e vorba pe stadioanele astea, nu le-a smus decat un zambet uluit, urmat totusi de figura aia ingrijorata gen " straight face :| " .
Cu siguranta o samanta a fost, dar palmele aplicate batranelor si copiilor, ii dor de fapt pe cei ce-s acuzati de astea... Un rahat d'asta de articol caracterizeaza fotbalul romanesc... cu tot cu suporteri.
Cel mai trist e ca prostii cred tot.... ba chiar li se pare foarte tare.
Iata o discutie avuta azi pe messenger cu un rapidist de la mine din lista... Un pustan, nu stiu cine e, a vrut odata sa-mi vanda niste femei. Poftim educatie ce primeste din ziare!


Ultr@s R@pid: bah ce tenis de picior am jucat cu voi stelistilor in 41!!!
***: povesteste-mi si mie, coaie
Ultr@s R@pid: eeeeee
Ultr@s R@pid: nush?
Ultr@s R@pid: ma dor dreq picerile d ceam dat dupa ei
Ultr@s R@pid has signed back in. (15.04.2008 14:01)

****: am auzit ca au fost de fapt cainii
Ultr@s R@pid: au fost
Ultr@s R@pid: dar maxim 7
Ultr@s R@pid: lam vazut pe barba
****: adica si voi si cainii ati dat in stelisti
Ultr@s R@pid: dap
Ultr@s R@pid: au dat si cu bate in ei
****: cainii aveau bate?
Ultr@s R@pid: nush ca eram la gramada
****: am auzit ca ati dat si in babe si-n copii
Ultr@s R@pid: plm nu mai conta
Ultr@s R@pid: eu mam urcat in spate
Ultr@s R@pid: acolo erau stelisti cantonati
****: asa.. erai singur?
Ultr@s R@pid:
Ultr@s R@pid: eram vreo 40 de insi
Ultr@s R@pid: contra la 80-90 de stelisti
****: si i-ati facut?
****: n-au dat si ei?
Ultr@s R@pid: bah ma crezi ca niciunu din grupu nostru
Ultr@s R@pid: nu a fost atins
****: da' voi ce grup sunteti?
Ultr@s R@pid: nu au avut timp sa dea
****: unione?
Ultr@s R@pid: dap
Ultr@s R@pid: bah au fost adunati
Ultr@s R@pid: de bulgaru
Ultr@s R@pid: au fost si 7-8 dinamovisti
****: pai ati vorbit cu ei inainte?
Ultr@s R@pid: dap
****: aha... pai si cu babele ce-ati avut?
****: aveau fulare cu steaua?
Ultr@s R@pid: or fi avut
Ultr@s R@pid: aia care sau urcat
Ultr@s R@pid: in fata
Ultr@s R@pid: au dat in babe
Ultr@s R@pid: oricum sa dat la nimereala
Ultr@s R@pid: dar era plin de stelisti
****: pai si in caini n-ati dat?
Ultr@s R@pid: cum sa dam mah in ei
Ultr@s R@pid: frati nostri
Ultr@s R@pid: de akm in colo
****: aoleu.. de cand?
Ultr@s R@pid: nu avem nik cu dinamo
Ultr@s R@pid: cu steluta
Ultr@s R@pid: si la urmatoarea bataie sper sa vina si mai multi dinamovisti
****: pai poate mergeti si voi in graopa cand e Dinamo-Steaua... sa-i ardem pe spurcati impreuna
Ultr@s R@pid: poi asa am vb
Ultr@s R@pid: acolo sa vezi macel
****: esti tare frate... da cati ani ai?
Ultr@s R@pid: 27
****: si esti smecher prin galerie la rapid? sau doar asa...
Ultr@s R@pid: pretene de ureche ai auzit?
****: pai cine n-a auzit de ureche...
Ultr@s R@pid: bv
****: pai tu esti?
Ultr@s R@pid: nup
Ultr@s R@pid: sunt asociat cu el
****: :|
****: sa moara mama...
Ultr@s R@pid: in multe treburi
****: si cum iti zice tie?

Urmeaza Marius Lacatus

Poza sezonului, luata din gsp... eterna problema a vestiarului. Mi se pare geniala! Luati-o ca amuzament, nu e vorba de stelisme si dinamovisme.
Ilustreaza clar cine-i jupan la Steaua, cine le-o trage daca nu sunt cuminti, si in ce mod barbar. Se pare ca doctorul e neputincios, probabil a calcat pe bec. Fiara, simbolul Stelei, isi asteapta cuminte randul, sperand probabil, ca sabia finului sa nu fie asa taioasa.

Framantari de moda veche

"Decoreaza-ti gradina in cel mai frumos mod posibil si totodata intr-un mod inteligent. Piticii de gradina cu baterii solare sunt alegerea ideala.Felinarele lor se aprind noaptea, nu necesita alimentare prin cablu de la reteaua electrica."
Cred ca m-as caca pe mine de frica daca ar di sa intalnesc intr-o gradina, noaptea, o asemenea creatura!
Una din marile mele fobii, o reprezinta piticii. Uram povestea Albei ca Zapada si tot ce includea pitici mici, batrani si cu barba. Intorc capul in directia opusa cand ii vad din masina in depozite d'astea de pitici. Pai m-am chinuit sa ma maturizez si sa uit povestea cu cei 7 pizdici si cand credeam ca am scapt, s-a trezit unul, ca in loc sa taie frunza la caini, mai bine face niste pitici de gradina pentru un american... American care a murit si uite asa s-a impanzit Romania cu "decoratiuni".
De fapt, astia cica au aparut acum vreo 150 de ani parca in Belgia, iar legenda zicea ca ei ingrijesc gradina noaptea si ziua impietresc. Cica au devenit atat de populari incat in Franta si Italia exista organizatii consacrate “eliberarii” lor din robie (Frontul National de Eliberare a Piticilor de Gradina), membrii careia fura pitici din gradinile oamenilor si ii redau vietii in salbaticie! Astia si mai idioti... ii elibereaza, le dau drumu' liberi pe strazi! M-as baga intr-o organizatie d'asta, dar sa le dam in cap cu barosul, nu sa-i redam naturii! Cred ca as ajunge la proteve la stirile de luni, ca atunci sunt alea cu psihopati. I-as starpi fara mila pe toti si promit ca fiul meu nu va avea nici macar un fir din barba lor in camera cu jucarii. Sper sa-l feresc cat pot si de poveste! Prietenii imi stiu fobia si m-au amenintat ca-mi fac cadouri pe tema asta, ba chiar au incercat sa ma faca sa ma uit si la varianta porno a povestii. Era sa lesin! Oricum le-am zis ca n-o sa accept vreodata un asemenea cadou...
Uite ce scria pe un site al unei firme de pitici...
"Principala atractie o constituie piticii de gradina-spiridusi cu scufita tuguiata si cu barba sura.Acestia joaca un rol important atat in gradina din fata,spre admiratia generala,cit si in straturile cu flori,la balta,ca paznici ai gradinii cu pietre sau in ansamblul rondului presarat cu pietris alb. Piticii de gradina au un rol foarte important in infrumusetarea gradinii, atragand atentia tuturor, conferand un aspect de peisaj ireal, de basm. Oriunde ar fi pozitionati acestia isi vor indeplini rolul, aducatori de noroc si prosperitate, dand gradinii dumneavoastra veselie si culoare"
Veselie si culoare", a?! Pai odata, intr-o curte, am ocolit un boschet si mi-a parut brusc in fata un barbos d'asta mic, zambind impietrit. Ce veselie, ca din instinct, din nebunie, nu stiu, l-am scuipat brusc si i-am zis ceva de morti. Sa zica mersi ca nu s-a pricopsit cu un sut in cur!
Chiar nu inteleg ce au astia in cap, de-si pun pitici d'astia chiciosi in gradina! Niste tampiti o au si pe Alba ca Zapada!
" Razbunarea piticilor de gradina. Noapte de noapte, in gradina lui Joe se aud soapte ciudate si sunete infioratoare. Siluete intunecate incearca sa-l prinda. Habar n-are ca il asteapta cea mai groaznica noapte din viata lui... Caci piticii care trebuiau sa fie simple ornamente de gradina sint vii, si singurul lor scop este sa faca rau. Gradini distruse, plante strivite, dar, mai rau decit atit, Joe cade in capcana si devine prizonierul lor. Cititorule, ia seama: o sa mori de spaima!"
Asta e o reclama la o carte, sper ca nu pentru copii! M-a facut atat de curios ca o sa incerc s-o citesc. Sper sa reusesc. Macar cu lumina aprinsa. Hai ca poate o primesc cadou, s-ar putea sa o pastrez, depinde de coperta.
Una din primele poezii pe care le-am invatat, alaturi de "Nelu a spart o cana plici", era asta:
"Un pitic atat de mic / facea baie-ntr-un ibric/ De sapun s-a impiedicat / si piticul s-a inecat"
Ha! Asta chiar imi placea! Un sincer, Moarte piticilor!




Imi place sa pariez pe fotbal. Nu pun sume mari, pun mai mult pentru a urmari cu interes sporit meciurile la tv sau pe net, e foarte antrenant. Multi microbisti o fac. Unii zic ca n-ai cum sa nu castigi daca esti cunoscator al fenomenului. Aiurea!.. Am si cativa prieteni buni care o fac si cu care mai schimb impresii si tactici.
- Ai luat ceva aseara? Nu, frate, m-a scos Stoke! Am pierdut cu un singur meci... au laut gol in ultimul minut!
- Azi bag 500, am feeling! Ce iei? Milan, au 3 infrangeri consecutive... tre sa si bata!
- Am visat aseara numerele de la loto! Dar le-am uitat..
- Ba, si am vrut sa iau X la Bayer - Getafe.
- Am promis ca nu mai pariez lunea si ma tin de promisiune!
- Asta-i pixul norocos!
- Ai vazut lista? Azi e socoteala, nene!..
- M-am saturat! Pierd numai cu un meci! Azi pun 4 meciuri si scot la nimereala unul...
- O, salut Eby! Hai ca azi castig ca de cate ori ne-am intalnit la pariuri, a iesitceva!
- Ai auzit?! Iar a castigat Claudiu!
Daca-i intrebi toti castiga... toti se lauda cu castigurile, dar niciodata nu spun cat pierd. Numai Maricel, cel mai simpatic tigan din oras, nu castiga niciodata...




Cum au mijit timid primele raze de soare ale primaverii, au si iesit pe strazi niste creaturi ciudate, niste chestii sobre, cu fata tapana, cu mersul drept ca pe baterii. Acu' cateva zile, s-a filmat la mine in fata blocului, o chestie, nu stiu ce, pentru proteve, probabil la vreunul din celebrele lor seriale. Masini gramada, rulote pt artisti, gura-casca, figuranti, staff, actori... Se adunau de pe strazi la acel loc, se imprastiau in pauze, actritele si figurantele erau cele mai importante fiinte din zona, simtindu-se atinse din toate partile de privirile trecatorilor, intr-o zi d'aia blanda de primavara, de te scoate afara din casa.
Cu posete mari pe mana, tinand cotul la 90 de grade, ca robotii, intr-un fel de blugi foarte inchisi la culoare si stramti pe bulanele slabanoage, se plimba teleghidate pe strazi, nu ca sa vada lumea, ci ca sa le vada lumea. Accesoriul cel mai important sunt, desigur, ochelarii cat jumatate de fata, cat parbrizul de motocicleta. Ele sunt femeile robocoape, femeile mileniului 3. Le vezi peste tot, la scoala, in cluburi, in mall-uri, pe strazi, sau pe hi5, nu si in autobuze sau la piata.
Nu stii ce ascund sub geamul ala negru de pe fata, ce ochi, ce privire, sau ce zambet. Si sincer nici nu prea sunt curios, nici nu-mi vine sa intorc capul dupa ele, poate doar sa ma minunez de cat de tampe par. Se cred foarte aratoase si pretioase, mai ales ca probabil le-au costat ochelarii aia cat l-au costat pe tovarasul meu Talas, cele doua Oltcituri. As fi curios sa le vad cu ei ridicati pe cap, prinsi in par, cum se purtau candva, dar cred ca realizeaza si ele ca ar fi prea mult.
M-am gandit uneori ca poate mi-a scazut mie interesul spre sexul frumos, dar nuuu, n-ati vazut drac mort si nici rata inecata!... Doar ca nu-mi inspira nimic robocoapele astea cu par drept si tapan, cu doua bete infipte-n cur. Pai mai vezi fete pe strada sa-ti zambeasca, asa aiurea, nu neaparat cu vreo tenta sau intentie?! Privirea nu mi se mai intalneste demult cu alta feminina, pe strazi sau in magazine. Nu mai arunca niciuna cate o ochiada in discoteci, sau cluburi, cum sunt acum... (chiar, a disparut termenul de discoteca).
Unde dracu or fi disparut blugii aia clasici de pe fete?! Unde au disparut fetele alea naturale din oras, cu parul ravasit de vant, care-ti mai aruncau priviri nevinovate in autobuz?! Sa nu ziceti ca am imbatranit eu si m-am vestejit, ca va inselati.
Cred ca s-or fi maritat... Asa fac toate.






Sursa : binenteles... hi5



Daca mergeti la periferia Bucurestiului, n-o sa mai gasiti terenuri cultivate ca alta data, ci veti observa ca cele pe care nu e construit nimic, adica cele care fac obiectul tranzactiilor, sunt pline de gunoaie... pungi si hartii. Nici macar scaieti nu mai cresc! Probabil sunt aduse de vant, de unde, nu stiu, dar e un fenomen care se potriveste fix cu afaceristii astia prafuiti. Si nu ma refer la centura capitalei, unde mai vin tampitii si arunca gramezi de gunoi. Campurile astea sunt pline de pungi aduse de undeva... ca ciulinii toamna. Cred ca dupa problema cainilor vagabonzi, vom
avea o noua preocupare. Cine va strange aceste deseuri, daca proprietarul pamantului tine la pret si nu-l vinde cativa ani?!
Se pare ca s-a luat un fel de masura pt asta, de la o anumita data, nu se vor mai da pungi de plastic gratis in magazine. Prea exagereaza si astea... cumperi un snickers, ti-l baga in punga! Si un prezervativ daca ai cumpara, si pe ala ti-l baga in pungutza. Mi-e dor de sacosile de alta data! Doamne ce le mai uram! Cand ma trimetea mama undeva, o luam si o mototoleam cat sa-mi intre in pumn, sa nu se vada, iar daca era dintr-un material gros, preferam sa vin cu 6 paini in brate... Nici asta n-am mai vazut... lume cu paine in brate! Aveam oroare de sacosile cu sticle goale... ce mai zdranganeau, ale dracu, iar daca vedeam batrani cu sacosi goale in mana, tineam degetele incrucisate, sa n-am ghinion. Numai pe nea Tutu, colegul meu, il mai vad ca mai poarta o sacosa de carpa oldstyle, ba mai are si acum petele de la ratia de ulei pe ea!
Americanii se pare ca stiu cate ceva... in filme am vazut ca isi pun cumparaturile in pungi de hartie de diferite marimi. De azi o sa refuz pungutele gratuite de la magazine, chit ca o sa umblu iar cu sacosa dupa mine. Am vazut zilele astea cateva zeci de saci menajeri verzi, plini de gunoaie, pe un teren destul de cautat pe piata. Asta ma face sa fiu sigur ca tocmai a fost vandut. Cand am pozat asta, imi zice unul, care probabil credea ca ma intereseaza achizitia lui, ca e 100 euro/mp. Cat o fi oare fara gunoi?





Cand eram mic si cutreieram campurile, pe garla, pe izlazuri, ore in sir fara sa mai stiu de casa si masa, daca ne apuca vreo blestemata de cacare... scuze, n-am stiut cum sa-i zic altfel ca sa va protejez.... pai cautam ca disperatii un petic de hartie, ca sa definitivam treaba asta! Ce mai rascoleam prin gunoaie sa dam de o farama de hartie, cum o fi ea, lucioasa, de la ciocolata cu rom, creponata, ziar, ba chiar ne multumeam si cu una plina de noroi uscat! De cele mai multe ori tot batrana ureche a elefantului ne salva! Nici d'astea n-am mai vazut demult! Si nici licuricii care se gaseau pe ele. Acum sunt pline campurile de hartii... doar ca nu mai sunt copiii ca in "Ciulinii Baraganului"! Nu mai cutreiera decat domeniile de net.