Piesele lunii septembrie

De la un timp ascult muzica numai pe youtube. Astea sunt piesele care mi-au palcut cel mai mult luna asta, toate live:

1. Megadeth - A Tout Le Monde - live 2005
De pe albumul Youthanasia, piesa cica e facuta in urma unui vis avut de liderul trupei, Dave Mustaine si ii este dedicata lui Kurt Cobain. Foarte misto publicul la minutul 2.45. Megadeth traieste doar prin Mustaine si vocea sa inconfundabila.


2.Oasis - Cast No Shadow. - Live 1996
O piesa mai putin "comercializata" a celor doi frati Gallagher, dar marfa rau... parca e ca un balans, asa... ca si cand te-ai da in leagan cand o asculti. E atat de veche si se aude atat de bine! Singurul motiv pentru care muzicienii n-are trebui sa se lase de cocaina... cand devin curati nu mai au inspiratie. Cei doi frati, fani Man City, nu prea au mai scos chestii smechere de cand s-au mai cumintit. Luna asta, fratele mai mare, Noel, a afost atacat pe scena, in Toronto... iar fanul dement s-a ales cu o corectie de la Liam.... vezi aici.


3.Serj Tankian - Empty Walls - Live Rock Am Ring 2008
Albumul solo al vocalului de la System Of A Down mi se pare, fara exagerare, unul dintre cele mai bune 5 albume ascultate de mine in ultimii 10 ani! De foarte mult timp n-am mai ascultat un album care sa aiba toate piesele de acelasi calibru... si ce calibru! Iar piesele astea cantate la Rock Am Ring, cu publicul care se amesteca cum numai aici se poate, ma fac sa cred ca Serj Tankian nu se va intoarce curand la vechea trupa de origine armeana. Excelent inceputul piesei...


4. Silverchair - Emotion Sickness - Live Sao Paulo 2003
Una dintre obsesiile mele... v-am mai aratat-o parca. Cred ca e in primele 10 piese favorite ale mele, de cand ma stiu.. si am descoperit-o abia acum vreo 3 ani. E o piesa de 10 minute, dar care nu plictiseste nicio secunda. Decurand, creierul trupei, Daniel Jones, cica s-ar fi lasat de droguri... e destul de probabil daca ascultati ultimul album, "Stright lines", care e foarte soft si diferit de celelalte, chiar mai slab, ca sa nu ma feresc. Astralienii astia au evoluat uimitor, schimbandu-si stilul si abordarea foarte des. Intre minutul 3.00 si 4.00 este partea care-mi face pielea gaina ori de cate ori o ascult... si am ascultat-o de sute de ori. La 8.20 ridica vocea extraordinar de mult... sper sa se reapuce de prafuri, ca e genial!


5. Green Day - Wake Me Up When September Ends - Live
Si ca sa ne "comercializam" un pic... o piesa de sezon. Nu-mi palce in mod deosebit, dar parca are farmec asa, in septembrie. Ca si Chilli Papers, Green Day, au inceput sa scada in ochii mei, chiar daca ei canta din ce in ce mai bine. Se vand prea mult! Pai au ajuns sa se aranjeze ca niste emo! Ma rog... cel putin canta ok in continuare, dar parca nu mai sunt ei! Cum erau... aici!

Melodia cu care m-am trezit

Saptamana trecuta m-am trezit, joi dimineata, cu piesa aia veche de la TLC... negresele alea. "No scrubs" ii zice... Am tot cautat ziua intreaga o varianta mai interesanta, un cover ceva... dar n-am gasit si am renuntat sa pun clipul original... ma enerveaza stilul lor. Pacat totusi ca nu exista un cover ca lumea dupa ea, ca ar suna tare interesant.
Duminica m-am trezit cu Papa Roach, o melodie buna de pe ultimul lor album, care in general e cam naspa... "Forever". Imi palc piesele lor in general, chiar sunt misto... dar imaginea lor mi se pare de cacat. Arata ca dracu, un fel de emo mai underground, plus ca live suna tot ca dracu... Am vrut sa va arat piesa asta live, dar e cam naspa.
Asa... azi m-am trezit cu Metallica - The day that never comes, de pe ultimul album... album destul de controversat in lumea fanilor... unii zic ca tare altii ca e moale. Nu ma pronunt deocamdata :D Clipul mi se pare aiurea... tipic american si n-am inteles nimic din el. Piesa e chiar buna... am ascultat-o aseara de doua ori la radio si am fost aproape sigur ca o sa ma trezesc cu ea in cap.

Meserii noi

.
Am stat de multe ori si am meditat daca nu cumva puteam sa fac altceva in viata… Sunt cateva meserii pe care, la prima vedere, le-ar putea face oricine. Cei care le practica se cred niste norocosi, niste alesi , ca fac treaba asta. Si poate au dreptate… Discut aici de 3 astfel de meserii… o sa mai urmeze si altele.

1.Fotograf de vedete.
“Minunat… asa, foarte bine. Intoarce-te, desfa-ti parul, priveste-ma! Priveste-ma ca si cum m-ai adora, da-mi toata dragostea ta din priviri!” Cred ca oricine poate spune asa ceva… oricine care a vrajit vreodata o fata. E foarte simplu, mai ales ca ai un alibi daca nu reusesti. De fapt asta ti-e meseria, sa o faci pe ea, superba, sa dea ce e mai bun. Pozezi intotdeauna cu aparatul la ochi, nu privind in display, pentru ca macar atat a ramas din vechiul farmec al fotografilor. Pe verticala, pe orizontala, de sus, in genunghi, pe spate, pac-pac, o infinitate de cadre pentru a surprinde orice pozitie. E chiar fun, ca pusca cu luneta de la balci! Ii treci o mana prin par, aranjandu-i suvitele cum iti place tie, exact cum ti-ai dori sa ai acasa. O ajuti mult. Ii pui mana pe coapsa, incercand fara rezultat imediat, sa-i arati cum e mai bine. Si ca sa vedeti cat de impoartanta e treaba, ea se numeste “Sedinta foto”. Adica nu doar pozat... sedinta, kuoaieee! Tre sa ai grija doar sa nu pozezi soarele, in rest e arta! E treaba aparatului de 3000 de euro, luat in rate. “Hai Sandra, mai cu viata, fii pozitiva, Sandra! Ridica un pic fundul… asa, tre sa-l scot un pic in evidenta, e fabulos. Tre sa aratam cat de sexy e! Nu ma lua in seama, se numeste arta, eu vad altfel lucrurile decat vad cei care cumpara revista. Esti doar tu si aparatul, desfa picioarele! Aparatul e unica ta dragoste, adora-l. Apleaca-te un pic… asa, Romeo, ia chiloteii aia din cadru.” Cand te plictisesti… “Am terminat cu asta, am scos tot, shimba-te in lenjeria roz, sa vedem ce poate. Stiu ca esti obosita, si eu sunt frant, dar trebuie sa terminam pana maine dimineata!” Treaba grea si dupa sedinta… vizulizat pozele si ales pe cele mai expresive. Iti trebuie ochi de artist. “Uite Sandra, cred ca asta e perfecta… parca dogoare din ea voluptatea din privirea ta, iar astalalta te face unica. Esti super! Am stiut eu de ne-am chinuit atat!..”

2.Ajutor de fotograf de vedete.
Ati vazut ultimul pictorial al Andreei? Eu Romeo, am fost acolo, nu ca ma laud. Eu sunt ce-l ce-i pune fundul in lumina si tot eu i-am asezat petalele de trandafir in decolteu. E… nu e mare smecherie, asta e meseria mea. Tin panoul reflectorizant sa bata mai multa lumina unde trebuie, tin umbrela, dau drumul la ventilator sa-i ravasesca parul, sau ma cocot pe o scara si fac sa ploua cu petale. Tot eu sunt cel care pune muzica in studio, pentru ca ea sa fie relaxata, iar in micile pauze cand fotograful seteaza aparatul, ii fac aer Oanei, sa nu transpire, ca nu da bine in poze.
Doamne, ce noroc am avut odata! Machioza, care e buna rau, fie vorba intre noi, iesise sa vorbeasca la telefon, nu stiu, ceva probleme cu iubitul… si nu se mai intorcea. N-am mai putut astepta, Alina se grabea, era invitata la un show tv. Asa ca am fost nevoit sa stau langa ea si sa-i pudrez funduletul dupa fiecare cadru tras de aproape pe canapea. Ba am ajutat-o sa-si desfaca si sutienul, cand a terbuit sa-l schimbe pe cel de dantela. Tre sa te si pricepi un pic, ca de exemplu, seful meu, fotograful, zice ca ar putea sa faca el toate astea, dar ca nu asa face un fotograf profesionist. Un profesionist ca el nu face decat s-o aduca la senzatia de contopire cu aparatul, din care sa iasa fotografia… fructul dragostei lor. Filmul tot eu il schimb, asta n-am inteles niciodata de ce nu si-l schimba singur.

3.Cameraman la jandarmerie

Stiu ca sunt destui care-mi citesc blogul si care stiu exact cu ce se mananca “meseria” asta, chiar daca nu o practica. Din contra, chiar ei sunt subiectii, materia prima a acestor meseriasi.
Ceilalti dintre voi care nu ati luat parte la un proces de productie al unor astfel de muncitori, cu siguranta stiti celebrul caz al cameramanului jandarmeriei batut de huliganii lui “U” Cluj. Si mai sunt sigur ca gasiti acest gest inadmisibil si-i vreti pe aia la puscarie. E… eu nu sunt deacord, dar n-o sa discutam despre asta, ca nu ajungem nicaieri. Chestia a fost urata, dar de partea asta s-a ocupat presa, eu nu vreau s-o fac.
Vorbeam de meseria asta a lui. Ce-ti trebuie sa te angajezi cameraman la jandarmerie? Pai acum iti trebuie neaparat bacul, de 1 an, 2, incoa’… Pana atunci nu-ti trebuia, nici sa citesti nu era nevoie sa stii. Poate doar numerele pana la 10 sa le cunosti. Nu-ti trebuie nici liceu de cinematografie, nici cursuri de cameraman. Daca ai asa ceva la mana, ai aspiratii mai mari, macar o juma’ de slujba la OTV. Nu tre sa stii nici bataie si nici sa ai brand, aia iar au alte aspiratii. Aia se viseaza in lumea lor razboinica si stau in prima linie asteptand nerabdatori balamucul cu care sunt obisnuiti de la caminul cultural.
Deci nu tre sa ai vreo abilitate sau cunostinte. Ti se da o camera micuta si ti se face un mic instructaj. Play, rec, stop… mare atentie la capac! Sa nu-l uitati pe obiectiv ca nu iese nimic. Li se arata cateva poze si filmulete cu baietii rai, care trebuie vanati. Meseriasul ii baga la cap, asta poate face si catelul meu, Zicu, si pe parcursul manifestarii respective, ii filmeaza si pe fata si pe dos si cu zoom si fara, doar-doar o prinde vreu scuipat aruncat aiurea sau un “muie steaua”. Si uite asa si-a facut meseria. A… ca mai prinde un balamuc unde ia niste imagini interesante… asta o trece direct in cv. In mod normal, daca stie sa-si faca treaba ca un adevarat meserias, munca asta e fara riscuri. Nu faci decat sa stai in spatele jandarmilor la oarece distanta si sa filmezi. Daca nu esti tocmai bun in ceea ce faci, desi nu trebuie scoala pentru asta, intri ca un amator in mijlocul huliganilor si patesti ca cel de la Cluj. El chiar nu si-a facut meseria cum trebuie si s-a expus aiurea, ignorand astfel si cele mai elementare notiuni de protectia muncii. Un control de la inspectorat era necesar in urma acestui caz. Asa cum sunt pedepsite firmele care nu fac instructaj corespunzator inaintea unui accident de munca, asa si jandarmeria ar trebui luata la intrebari, pt ca a fost un accident de munca. Intrebat de un reporter de 2 bani daca va mai practica me-se-ri-a asta, celebrul jandarm, care cica nu mai are bani de medicamente, raspunde… “

”Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva.”

O sa-i fie din ce in ce mai greu, daca nu-si dezvolta si alte abilitati sau nu-si face meseria cu pasiune, pentru ca la fel ca in orice domeniu, robotizarea tinde sa ia loc umanizarii, individul este din ce in ce mai des inlocuit cu masina. Acum stadioanele s-au umplut de camere video, de am ajuns sa mi se ceara sa-mi dau sapca jos si sa ma uit la camera cand intru la mine in peluza. Cand o sa accept sa fac asta, atunci meseria de cameraman la jandarmerie va fi de muzeul satului.

My ass is on fire

Am dat ieri, din nou, peste o melodie recomandata de un prieten, care este mare fan al trupei Mr. Bungle. Nu cred ca ati auzit prea multi de ei. Astia sunt niste dementi, clar sunt dementi, dar extrem de interesanti, iar liderul lor, vocalul Mike Patton e absolut genial din punct de vedere muzical. Cu siguranta il stiti, chiar daca numele nu va spune nimic. E vocalul de la Faith No More... cel care a belit ochii femeilor cu celebra piesa Easy. Cred ca acea piesa era o exceptie, in rest, omul facand total altceva in muzica.
Am inteles ca Mr. Bungle are un dinte impotriva celor de la Red Hot Chili Pappers, care le-ar fi furat numele albumului "Californication". Drept dovada ii parodiaza tare bine aici.
Acu', eu stiu ca am multi prieteni care se pricep cat de cat la muzica si as vrea sa urmariti clipul, chiar daca se vede prost, sa ascultati piesa si sa-mi spuneti ce parerea aveti.
Pe mine ma obsedeaza melodia asta... parca se joaca cu creierii mei.

Melodia cu care m-am trezit.

Probabil datorita faptului ca s-a terminat vara, cu vacante si atmosfera aia lejera si mai ales ca am schimbat prefixul, m-am trezit dimineata cu o piesa d'aia de luat lumea-n cap. Desi nu-l suport pe individ, piesa mi se pare draguta, dar n-am auzit-o pana azi dimineata decat de vreo 3-4 ori. Dar le zice bine: "We didn't have no internet but man I never will forget/ The way the moonlight shined upon her hair"

Kid Rock - All summer long



Now nothing seems as strange as when the leaves began to change
Or how we thought those days would never end
Sometimes I'll hear that song and I'll start to sing along
And think man I'd love to see that girl again

Si ca bonus... sa va zic ca acum cateva zile m-am trezit in cap cu Coco Jambo... va ofer varianta punk. E chiar tare... de la minutul 2.10

Poli Timisoara

.

Am urmarit, vrand-nevrand, zilele astea, celebrul scandal din fotbalul romanesc… Marian Iancu vs FRF. Povestea pare simpla si chiar cred ca e… nu mai insist, ca nu asta conteaza in ce vreau sa zic. Cert e ca zdreanta de Zambon a avut castig de cauza in fata arogantei lui Iancu. Despre Iancu cred urmatoarele… A venit la Poli a spele niste bani si crezand ca e si o paine de mancat cu pasiunea pentru fotbal din acest oras, a incercat marea cu degetul, mergand pe burta si folosind “brandul” lui Zambon. S-a facut ca-si atrage publicul patimas, dar cand ii era lumea mai draga, l-au legat astia… Si s-au cam apucat de el. Dupa cateva zile de arest si un morcov in cur, pe masura lui, a inceput sa cam dea inapoi. A facut afaceri dubioase cu Dinamo, tocmai dusmanul de moarte al suporterilor timisoreni, ba chiar si-a cedat destul de lejer, tanara sa speranta, Torje, “inima Banatului”, cum zicea mister Muc cel Mic. Lumea zice ca a fost consecinta “negocierilor” pe care le-a avut cu securistii de la Dinamo, cu relatii inca bine infipte in Ministerul de Interne.
Mai departe, domnul Iancu cumpara 49% din actiuni la o echipa de liga 2, Buftea, unde duce jucatori de mana a 2-a de la Timisoara. E un plan B… o acoperire. Deja stie ca nu mai are bani de investit si ca numele “Poli” nu va fi al lui, desi a avut ocazia sa-l cumpere pe nimic. Se ocupa mai serios de Buftea care se instaleaza fara se vrea in fruntea clasmentului seriei B1.
Ca sa faca pe eroul, desi nu e asa frumos ca Gigi Becali, dar invatand mult de la el… incearca sa iasa din joc pe cai frumosi. Sprijinit de Mitica si clanul Becali, incearca sa rastoarne federatia, doar-doar moare de gat cu Mircea Sandu. Personal, anticipez ca va vinde echipa, iar viitorul patron se va descurca si de palmares si culori… pentru ca ala chiar va vrea. Iancu ramane cu ceva bani, poate chiar frumosi, si ca sa nu iasa definitiv, continua cu Buftea, pe care poate o si promoveaza in A. De aici o varianta buna ar fi iar plimbarea echipei in alt oras, pentru ca Buftea nu poate organiza deocamdata meciuri de liga 1. Sau face puncte in tur si le vinde in retur. Negustor, ce gatu’ ma-sii!
Intre timp, suporterii patimasi ai timisoarei se agita si plang de nervi si de rusine. De ce asta? Pentru ca pentru ei, Poli inseamna totul… Dincolo de bani si interesele lui Iancu, ei il sustin pe acesta in razboiul impotriva federatiei, dar avand ca scop doar redarea demnitatii, adica a numelui “Poli” si continuitatii echipei la nivel inalt. Cred totusi ca se va solutiona favorabil treaba asta… adica Iancu pleaca si cineva preia Timisoara si cumpara si palmaresul si gata… e destul de simplu daca nu se razboiesc mafiotii pe spatele suporterilor.
Multi ultrasi ai Romaniei, cica mai experimentati si mai versati, i-au cam luat in pix pe colegii lor timisoreni. Ca sunt prosti ca nu l-au aranjat pe Zambon la timp sau mai rau, ca au gresit flagrant cand n-au mai sustinut echipa lui Zambon, cand picase in C si fusese mutata in capitala, adoptand o echipa din Bucuresti venita in Banat. Si din punctual meu de vedere pare o greseala.
Dar nu pot sa-i judec eu, care am in spate un brand mult mai mare, Dinamo, sau altul de la Steaua… pentru ca nici macar n-am idée ce a fost atunci in sufletul lor si ce e acum, ce ganduri negre i-aa macinat atatia ani, dar stiu, cat de cat, ca s-au agitat destul in acest timp, incercand sa tina sus spiritul lui Poli, chiar daca pe hartie era altceva.
Au patit chestii de genul asta si cei de la UTA sau Petrolul, iar acum chiar daca sunt in liga 2, tin pieptul in fata, nemaiinteresandu-i ca pe hartie nu mai e chiar echipa pe care au inceput s-o iubeasca. Spiritul insa traieste si e acelasi! A patit-o si Olimpia Satu Mare, dar nefiind sustinuta ca celelalte echipe, s-a pierdut prin ligile inferioare. Ba chiar era s-o pateasca si Dinamo, cand prin 99, un rahat de deputat de la PNTcd, Pitigoi ii zicea, a propus in Parlament schimbarea numelui echipei Dinamo, pe motiv ca e nume comunist.
Cica nu e tocmai “ultra” sa renunti la echipa ta, cand se afla la greu, ba mai rau, sa sustii o alta echipa care cica n-ar avea legatura cu orasul. Pai cand in fotbalul nostru infect e vorba numai de “poli lui zambon”, “poli lui iancu”, “petrolul lui bercea” sau “steaua lui gigi becali”… pasiunea se mai impiedica de notiuni d’astea nesemnificative?
Asa ca, prietenii mei, ultrasi, inainte sa vi se intample si voua, ganditi macar ca daca cei de la Poli au gresit sustinand alta echipa, lasandu-se pacaliti si infranti de niste jigodii, doar pentru ca pasiunea sa supravietuieasca… ganditi-va ca s-au intamplat greseli mult mai urate in lumea asta a semiultraseriei romanesti. Amintiti-va cate cacaturi am facut impreuna in ultimii ani, cacaturi, ba… nu batut cu pumnul in masa ca altii! Cate violuri cu perversiuni a suferit asa zisul cod al ultraseiei romanesti si cate actiuni frumoase si demne am facut noi, ca sa-i tratam acum cu curul pe unii care au iesit in strada pentru pasiunea lor? Care mama dracului e atat de neprihanit incat sa arunce primul piatra spre ei?
Poate razboiul lor n-ar trebui sa fie doar cu FRF, desi Iancu incearca sa-i manipuleze, pentru ca mai sunt si alti vinovati. Dar inainte de a-i acuza ca l-au adoptat pe Iancu sau ca nu s-au delimitat de el, sa ne gandim ce mizerii avem la noi in conducere si cum le mancam din palma, indiferent ca vrem sau nu, ca suntem de la Dinamo, Steaua, Rapid sau Craiova.
Priviti imaginile astea, fara a va mai interesa care Poli e cea reala, si daca nu simtiti ca aveti nevoie de acesti rivali in continuare, dar demni cum sunt acum, nu umiliti de conducatori si ceilalti suporteri… atunci sa continuam asteptarile la bloc si datul in cap pentru steaguri mai putin semnificative decat un brat demn ridicat in aer. Si daca vedeti imaginile astea si privirile polistilor cand canta si nu va furnica un pic pielea, atunci nu suntem pe aceeasi lungime de unda, iar eu nu mai sunt in pas cu ultraseria asta.
Protest Poli Timisoara 1

Protest Poli Timisoara 2

Protest Poli timisoara 3

Où et avec qui tu m'aimes

.

- Da?!
- Alo! Buna. Ce faci?
- Eii... Bine, gagico! Mi-a fost dor de tine! Unde n-aiba ai fost 2 zile? Un telefon nu ai dat!
- A… N-am avut timp, Visule!
- N-ai avut timp?! Hai, ma… cum sa n-ai timp sa dai un telefon?! Nu exista “n-am avut timp sa te sun”! Trebuia sa suni, ce naiba… am asteptat ca disperatul.
- Hai, ma, Visule!.. Nu ma mai freca si tu, ca si-asa sunt eu suparata! Nu vezi ca abia mai vorbesc?! Abia am putut sa te sun si acum. Nu pot sa stau mult si trebuie sa-ti zic ceva neaparat.
- Las’ ca-mi zici mai incolo… Esti bine? Pari trista… Ti-a fost dor de mine? A? Ti-a cam fost, stiu… hai zi!
- Mi-a fost, ma… cum sa nu-mi fie? Numai la tine m-am gandit.
- He he he, stiam io. Ma mai gandeam eu aiurea, dar in sinea mea stiam ca nu mai poti fara mine. Am stat numai acasa, sa mor io… numai langa javra asta de telefon. Nici macar un tzar n-ai dat… ai fost cu ai tai, este? Banuiam io…
- Chiar n-am putut, pe cuvant! Nici acum nu pot sa vorbesc prea mult, abia am prins doua minute libere. Tre sa-ti spun ceva. Nu stiu cum o sa fac, nu stiu ce-o sa zici, dar nu mai pot, tre sa-ti zic.
- Ce sa-mi zici? Ceva important? Ehee… am eu ceva si mai important. Cu adevarat socant, chiar! Iti zic io, dar sa vezi despre ce e vorba, atunci sa te tii… Ha, ha , ha… cred ca o sa ramai cu gura cascata. Dar sunt sigur ca n-o sa te superi!
- Da’ ce-ai facut? Ce naiba sa vad? Hai ca n-am chef de surprize. Ce-ai facut, zi!
- Nu, spune tu prima… nu poate fi mai important decat ce am eu de zis!
- Ba poate! Hai, Visule, nu ma mai supara si tu, spune mai repede, n-auzi ca nu mai pot sta?
- Binee… Dar sa nu te prind ca faci urat, sa nu te superi, auzi? Stiu ca nu esti de acord cu ce-am facut, ca de un an de zile de cand ne iubim numai cu asta m-ai batut la cap… M-ai amenintat in fel si chip sa nu fac asta, ca te superi. Eh… tocmai am facut-o! Si ma simt extraordinar, desi cu asta aveam cele mai urate cosmaruri… Chiar ma simt bine si nu regret!
- Da’ zi, ma, odata… ce-i?
- Nu ghicesti, a? Ha ha ha… Dintr-a 9-a ma tin asa, de 5 ani nici nu vroiam sa aud altceva, dar uite ca azi, peste noapte, am facut-o! Sunt fericit ca am facut-o, si sunt fericit ca te aud, nu mai pot de fericire, bai!
- Spune, ma, ce… ca ma enervezi, rau, sa stii!
- M-am tuns, Pietricico! M-am tuns!

- Ce?.. Tu?
- Aha, ha, ha… stiam ca vei fi socata! Da, Pietricico, mi-am taiat pletele. Sunt tuns scurt… stiu ca nu esti deacord, dar stai sa ma vezi intai… eu zic ca e bine si asa!
- Te-ai tuns?
- Da… Nu-ti vine a crede, a? Este ca e mai important decat ce vroiai tu sa-mi zici? A? Ce vroiai sa-mi zici?
- …
- Hai zi! Ha, ha… este ca te-am inchis? Ne vedem in seara asta sa vezi ce bine-mi sta? Hai, zi… zi ca nu esti curioasa! Te fac un apus pe lac diseara? Hai zi, Pietricico…
- Visule…
- Doamne, ce dor mi-e de tine… Abia astept diseara sa vad ce fata faci cand ne vedem. Sa-ti spun ca te iubesc, ca nu ti-am zis de doua zile… si simteam ca o sa crap. Si sa-mi spui ca ma iubesti... ca ma iubesti si tuns. Ha, ha, ha, ce ti-am facut-o!
- Visule… taci!
- …
- M-am maritat, Visule! Azi dmineata m-am maritat!
- …
- Auzi tu, ma?!
- Haaaa, ce tare esti! Pentru o clipa m-am gandit ce-am facut azi dimineata. Si in niciun caz nu m-am insurat. Ha ha ha… bai, ce dume ai in tine! Iti arde de caterinca… Hai zi, ne vedem tot acolo? La 8?
- Nu pot, ma… Maine plec, nu ne mai putem vedea. M-am maritat! Chiar m-am maritat…
- Ce, ma? Cum te-ai maritat, ma? Ce naiba zici, Pitricico? Cine naiba sa te ia pe tine? Ha, ha… tu n-auzi ca m-am tuns?.
- Da, ma, am auzit… esti nebun si tu! Nu ne mai putem vedea. Tre sa inchid…
- Ce sa inchizi, ma? Nu inchizi nimic! Ai innebunit, ce-ai?
- Te rog, nu face sa-mi fie si mai greu, nu mai e nimic de facut, s-a terminat.
- Ce s-a terminat? Cum sa-ti fie greu? Tie sa-ti fie greu? Doamne, ce-mi faci, Pietricico?! Ce tot zici, ce vrei sa zici, ca nu inteleg… sa mor io daca inteleg.
- Nu mai tipa, te rog! Azi dimineta am facut cununia civila, maine plec. Iarta-ma, Visule! Iarta-ma, dar n-am putut sa-ti zic nimic pana acum… am crezut pana in ultima clipa ca nu voi face asta. Mai stii cand ai visat ca-mi cantai "Ou et avec qui tu m'aimes"? Credeam ca ai aflat ceva atunci si-mi venea sa-ti arat ca numai pe tine te iubesc, dar am tacut si am zambit amar, tot speram ca n-o sa se intample... Dar n-am avut incotro. De azi sunt maritata… Tot iti fredonam in ultimul timp "Nobody's wife", vroiam sa te linistesc intr-un fel, mi-era frica sa nu banuiesti ceva.
- Cu… cu cine te-ai…
- Nu conteaza, nici eu nu stiu, nici nu vreau sa stiu… nici tu sa nu stii… nu vreau sa mai stim nimic
- …
- Sper doar ca ai sa ma ierti candva si sa ma intelegi…
- …
- Tre sa inchid. Sper sa ne mai vedem vreodata, sa-ti explic… Te iubesc, ma! Nu te voi uita nicodata, visul meu!
- …



Pasca Obispo - Ou et avec qui tu m'aimes



Anouk -Nobody's Wife

Ca sa nu intrebati... dialogul asta l-am avut chiar eu acum 11 ani, iar pe fata am mai vazut-o doar de doua ori in urmatorii 3 ani, apoi deloc. Sper sincer ca e fericita.
"Où tu vas... ça l'histoire ne le dit pas"

Melodiile cu care m-am trezit

.
M-a trezit brusc ceasul pe la 3.45 dimineata, trebuia sa merg urgent undeva, asa ca m-a sculat din pat cam buimac, fredonand "Vino Doamne" a lui Vali Sterian. E una din piesele care-mi face pielea gaina, ori de cate ori o ascult.

Cautand piesa pe toutube am dat si de niste idioti, niste mizerii ordinare de pustani care s-au gasit sa parodieze melodia asta si Revolutia din 89. Poate pe voi nu va misca melodia si amintirea revolutiei, dar sunt curios daca va amuza mizeria asta.


Ca sa trecem la lucruri, mai putin serioase... ajung acasa pe la 5.30 si mai ma culc o ora. Bag seama ca mi s-a spalat repede creierul si m-am trezit cantand "Ti-am dat un inel"... deunde pana unde, nu stiu. Nu ma pasioneaza deloc piesa asta, asa ca am cautat o varianta mai interesanta. Niste pusti cantand-o intr-o sala de camin cultural... Plus varianta lui Aurica de la Galati.