.
Am stat de multe ori si am meditat daca nu cumva puteam sa fac altceva in viata… Sunt cateva meserii pe care, la prima vedere, le-ar putea face oricine. Cei care le practica se cred niste norocosi, niste alesi , ca fac treaba asta. Si poate au dreptate… Discut aici de 3 astfel de meserii… o sa mai urmeze si altele.
1.Fotograf de vedete.
“Minunat… asa, foarte bine. Intoarce-te, desfa-ti parul, priveste-ma! Priveste-ma ca si cum m-ai adora, da-mi toata dragostea ta din priviri!” Cred ca oricine poate spune asa ceva… oricine care a vrajit vreodata o fata. E foarte simplu, mai ales ca ai un alibi daca nu reusesti. De fapt asta ti-e meseria, sa o faci pe ea, superba, sa dea ce e mai bun. Pozezi intotdeauna cu aparatul la ochi, nu privind in display, pentru ca macar atat a ramas din vechiul farmec al fotografilor. Pe verticala, pe orizontala, de sus, in genunghi, pe spate, pac-pac, o infinitate de cadre pentru a surprinde orice pozitie. E chiar fun, ca pusca cu luneta de la balci! Ii treci o mana prin par, aranjandu-i suvitele cum iti place tie, exact cum ti-ai dori sa ai acasa. O ajuti mult. Ii pui mana pe coapsa, incercand fara rezultat imediat, sa-i arati cum e mai bine. Si ca sa vedeti cat de impoartanta e treaba, ea se numeste “Sedinta foto”. Adica nu doar pozat... sedinta, kuoaieee! Tre sa ai grija doar sa nu pozezi soarele, in rest e arta! E treaba aparatului de 3000 de euro, luat in rate. “Hai Sandra, mai cu viata, fii pozitiva, Sandra! Ridica un pic fundul… asa, tre sa-l scot un pic in evidenta, e fabulos. Tre sa aratam cat de sexy e! Nu ma lua in seama, se numeste arta, eu vad altfel lucrurile decat vad cei care cumpara revista. Esti doar tu si aparatul, desfa picioarele! Aparatul e unica ta dragoste, adora-l. Apleaca-te un pic… asa, Romeo, ia chiloteii aia din cadru.” Cand te plictisesti… “Am terminat cu asta, am scos tot, shimba-te in lenjeria roz, sa vedem ce poate. Stiu ca esti obosita, si eu sunt frant, dar trebuie sa terminam pana maine dimineata!” Treaba grea si dupa sedinta… vizulizat pozele si ales pe cele mai expresive. Iti trebuie ochi de artist. “Uite Sandra, cred ca asta e perfecta… parca dogoare din ea voluptatea din privirea ta, iar astalalta te face unica. Esti super! Am stiut eu de ne-am chinuit atat!..”
2.Ajutor de fotograf de vedete.
Ati vazut ultimul pictorial al Andreei? Eu Romeo, am fost acolo, nu ca ma laud. Eu sunt ce-l ce-i pune fundul in lumina si tot eu i-am asezat petalele de trandafir in decolteu. E… nu e mare smecherie, asta e meseria mea. Tin panoul reflectorizant sa bata mai multa lumina unde trebuie, tin umbrela, dau drumul la ventilator sa-i ravasesca parul, sau ma cocot pe o scara si fac sa ploua cu petale. Tot eu sunt cel care pune muzica in studio, pentru ca ea sa fie relaxata, iar in micile pauze cand fotograful seteaza aparatul, ii fac aer Oanei, sa nu transpire, ca nu da bine in poze.
Doamne, ce noroc am avut odata! Machioza, care e buna rau, fie vorba intre noi, iesise sa vorbeasca la telefon, nu stiu, ceva probleme cu iubitul… si nu se mai intorcea. N-am mai putut astepta, Alina se grabea, era invitata la un show tv. Asa ca am fost nevoit sa stau langa ea si sa-i pudrez funduletul dupa fiecare cadru tras de aproape pe canapea. Ba am ajutat-o sa-si desfaca si sutienul, cand a terbuit sa-l schimbe pe cel de dantela. Tre sa te si pricepi un pic, ca de exemplu, seful meu, fotograful, zice ca ar putea sa faca el toate astea, dar ca nu asa face un fotograf profesionist. Un profesionist ca el nu face decat s-o aduca la senzatia de contopire cu aparatul, din care sa iasa fotografia… fructul dragostei lor. Filmul tot eu il schimb, asta n-am inteles niciodata de ce nu si-l schimba singur.
3.Cameraman la jandarmerie
Stiu ca sunt destui care-mi citesc blogul si care stiu exact cu ce se mananca “meseria” asta, chiar daca nu o practica. Din contra, chiar ei sunt subiectii, materia prima a acestor meseriasi.
Ceilalti dintre voi care nu ati luat parte la un proces de productie al unor astfel de muncitori, cu siguranta stiti celebrul caz al cameramanului jandarmeriei batut de huliganii lui “U” Cluj. Si mai sunt sigur ca gasiti acest gest inadmisibil si-i vreti pe aia la puscarie. E… eu nu sunt deacord, dar n-o sa discutam despre asta, ca nu ajungem nicaieri. Chestia a fost urata, dar de partea asta s-a ocupat presa, eu nu vreau s-o fac.
Vorbeam de meseria asta a lui. Ce-ti trebuie sa te angajezi cameraman la jandarmerie? Pai acum iti trebuie neaparat bacul, de 1 an, 2, incoa’… Pana atunci nu-ti trebuia, nici sa citesti nu era nevoie sa stii. Poate doar numerele pana la 10 sa le cunosti. Nu-ti trebuie nici liceu de cinematografie, nici cursuri de cameraman. Daca ai asa ceva la mana, ai aspiratii mai mari, macar o juma’ de slujba la OTV. Nu tre sa stii nici bataie si nici sa ai brand, aia iar au alte aspiratii. Aia se viseaza in lumea lor razboinica si stau in prima linie asteptand nerabdatori balamucul cu care sunt obisnuiti de la caminul cultural.
Deci nu tre sa ai vreo abilitate sau cunostinte. Ti se da o camera micuta si ti se face un mic instructaj. Play, rec, stop… mare atentie la capac! Sa nu-l uitati pe obiectiv ca nu iese nimic. Li se arata cateva poze si filmulete cu baietii rai, care trebuie vanati. Meseriasul ii baga la cap, asta poate face si catelul meu, Zicu, si pe parcursul manifestarii respective, ii filmeaza si pe fata si pe dos si cu zoom si fara, doar-doar o prinde vreu scuipat aruncat aiurea sau un “muie steaua”. Si uite asa si-a facut meseria. A… ca mai prinde un balamuc unde ia niste imagini interesante… asta o trece direct in cv. In mod normal, daca stie sa-si faca treaba ca un adevarat meserias, munca asta e fara riscuri. Nu faci decat sa stai in spatele jandarmilor la oarece distanta si sa filmezi. Daca nu esti tocmai bun in ceea ce faci, desi nu trebuie scoala pentru asta, intri ca un amator in mijlocul huliganilor si patesti ca cel de la Cluj. El chiar nu si-a facut meseria cum trebuie si s-a expus aiurea, ignorand astfel si cele mai elementare notiuni de protectia muncii. Un control de la inspectorat era necesar in urma acestui caz. Asa cum sunt pedepsite firmele care nu fac instructaj corespunzator inaintea unui accident de munca, asa si jandarmeria ar trebui luata la intrebari, pt ca a fost un accident de munca. Intrebat de un reporter de 2 bani daca va mai practica me-se-ri-a asta, celebrul jandarm, care cica nu mai are bani de medicamente, raspunde… “
”Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva.”
O sa-i fie din ce in ce mai greu, daca nu-si dezvolta si alte abilitati sau nu-si face meseria cu pasiune, pentru ca la fel ca in orice domeniu, robotizarea tinde sa ia loc umanizarii, individul este din ce in ce mai des inlocuit cu masina. Acum stadioanele s-au umplut de camere video, de am ajuns sa mi se ceara sa-mi dau sapca jos si sa ma uit la camera cand intru la mine in peluza. Cand o sa accept sa fac asta, atunci meseria de cameraman la jandarmerie va fi de muzeul satului.
luni, 22 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Caracteristici obligatorii:
1. trebuie sa fii gay. argumentul tine de anatomia masculina. atat la nivelul functionarii creierului, cat si al aparatului reproducator.
2. idem 1.
3. nu trebuie scoala multa. prea multa gandire implica timpi de reactie prea lungi.
Superb articol! Felicitari!
Alex, la punctul 3 ai spus perfect, de aia Claudiu Raducanu este mult mai eficient in fatza portii decat oricare altul. Cu cat ai mai putine sinapse, cu atat informatia ajunge mai repede. De mult banuiam ca scoala ne incetineste, dar acum sunt convins.
Bob are caine Zicu :)))))
Mi-a atras atentia in mod deosebit: "kuoaieeeeeee".
Sa fie oare, produsul discutiilor din timpul celor 2-3 de mers in cerc, prin Amstredam? :)))
Ft tare articolul. Felicitari.
kuoaiee... nu e chiar produsul acelei seri, dar de atunci e deja un tic verbal obsedant. Insa ce-a mai tare faza din seara aia a sunat cam asa... "- Cum plm ne-am ratacit, ba? - Iti zic eu, kuoaieee, e de la ursi! - E, pula! - Da, frate... si nu orice ursi... ursi polari, kuoaieee!"
Zicu e catelul meu de vreo 6 ani, de pe vremea cand imi palcea jucatorul Zicu si-l credeam caine si mare speranta. Am mai avut unul, Babicu... mic, gras si prostut... i-a dat Mau o oala cu mici sa manance si a crapat, saracu'!
Babicu :)))
Imi iau si eu o pisica si-i zic Lobont :D
Despre meserii nu ma pronunt, ca inca n-am una... da' tocmai azi se face ca am vazut o "sedinta foto" din asta si ai transcris-o destul de bine... cica, aranjeaza-ti sutienul, sa se vada frumusetea interioara! :))
Hai, kuoaieeee...ati descoperit si voi Amsterdamul?!? :P...sunt rautacios.
Ai mai uitat o meserie. Una ft banoasa si care aduce mare popularitate: actionar la marile echipe de club din Romania. Ce-i drept, pt asta iti trebuie o combinatie in spate in urma careia ai evitat pensiunea jilava si ai ramas cu cash-ul la purtator.
In continuare scrii bine. Felicitari! Bine ca nu ai ramas prin Olanda ;)
Kuoaiee... stiu a sunteti cu un pas inainte in ceea ce priveste Europa :D In anul cand ati jucat la Heerenveen, noi jucam la Sofia, daca nu ma insel, si n-a fost asa placut ca la Amsterdam :)) Acolo bine ca n-am ramas!
Conducatorii de club merita o atentie aparte, am mai zis eu de Turcu mai demult, e o meserie interesanta, ca si cea de ziarist aservit.
Trimiteți un comentariu