Specialistii B'est Fest II

E placut sa vezi atatea mii de oameni care arata si se comporta cat de cat in stilul tau, mai ales dupa ce esti satul de specimenele de pe strada. Am vazut niste look-uri interesante, fete aranjate ciudat, de multe ori placut, care n-ar iesi asa pe strada, cunoscuti din muzica romaneasca, tot mai multi baieti care imbraca gay, foarte putin d’aia cere sunt pusi pe scandal, am vazut huligani ai echipelor bucurestene vizionand calmi, dar si ceva cocalari si printese, indeosebi angajati pe la tarabele alea. N-am inteles mizeria de activitate de la “Axe”, unde niste tipe fade, d’alea de cartier, in chiloti, te agatau sa te bage la “spalatoria de barbati”. Iti dadeau un sort si in vazul lumii puneau un jet de apa pe tine si te sapuneau. Tare nesinspirat si gretos! Multi parinti cu copii, bulgari si alte nationalitati, mancare destula, surprinzator fara cozi la bere… bere mult prea slaba si in pahare mult prea mici. Oamenii de ordine si jandarmii au fost foarte discreti, nici nu le-am simtit prezenta, desi erau destui, mai ales dupa garduri.
O chestie dubioasa pe care au facut-o organizatorii a fost sa dea celor cu abonamente bratari roz, in baza carora trebuia sa intri in fiecare zi si pe care trebuia sa le ai mereu la mana. Binenteles ca mi-am dat-o imediat jos, dar a doua zi nu m-au lasat sa intru pentru ca nu o aveam la mana. Cica trebuia sa dorm cu ea. M-am infipt un pic in boccii aia si au zis ok, dar sa n-o mai dau jos. Cum dracu sa stau cu aia la mana… pai eu sunt bolnav psihic, dau in cap la oameni daca port roz la mana. Asa ca, preventiv, am bagat-o in buzunar, desi cica avea un sistem care nu te lasa s-o scoti decat rupand-o. Pai am avut liniste? Tot ma gineau oamenii de ordine si veneau sa ma intrebe, ca nu cumva s-o fi dat-o cuiva sa bage pe altul inauntru. Nu puteau, mai simplu, s-o faca neagra, sau macar verde?
Asa… si cum ziceam. Sambata dupa Manic Street Preachers, nu prea stiam ce sa fac. Alex zicea ca vrea sa le vada pe Nouvelle Vague, cica niste tipe interesante care canta coveruri. Nestiind de ele, am ramas la Kaizer Chieffs, mai ales ca prietena lui Vladut vroia sa-i vada neaparat, ca cica le stie piesele. Ce piese, zic? A… pai Ruby si inca una, cred. Aha… Desi increzator in gusturile lui Alex, am ales sa ramanem la englezoii astia din Leeds, chiar daca stiam doar o piesa si eram sigur ca sunt d’aia care scot o piesa si in rest canta pentru femei. Dar au fost o surpriza tare palcuta, facand “show” cum vrea romanul, asta si pentru ca au o muzica dispusa la asa ceva. Vocalul, imbracat banal, era foarte agitat, nu cred ca luase vreun clmant inainte, si avea o voce puternica, exact pe genul ala de muzica. Cred ca vom mai auzi de el… si tobosarul dedea foarte bine, nu neaparat in tobe, dar canta mult si bine si cu vocea, ceea ce vezi mai rar, iar look-ul sau aducea destul de mult a Ringo Star. Stiam multe piese de la ei, le auzisem pe Guerrilla sau CityFM, darn u steam ca-s ale lor, la radio sunand tare comercial. Live insa, piesele astea te ung pe suflet.

Penibile sunt cacaturile alea fosforescente de le agita lumea sau le puneau ca bratari! Nu stiu cine si de ce le impartea, dar erau peste tot si se vedeau ca dracu. Binenteles ca le-a venit idea sa le arunce pe scena, crezand ca participa la “show”. Vocalul, cu siguranta nu era prea incantat, dar nu vroia sa se puna rau, asa ca le suta din zbor, le lovea cu capul, ma rog, se facea ca participa. Langa mine niste straini, care desi vorbeau engleza sigur nu erau de acolo, se maimutareau ca pocnitii de pe stadioanele englezesti cand vad camera de filmat. Se impodobisera cu paie d’astea fosforescente, in nas, in par, de urechi si se amuzau ca prostii facandu-si zeci de poze.
Deci, Kaizer Chiffs mi-au placut surprinzator de mult, chiar daca am stat langa boxe si aveam dificltati la inghititul berii, din cauza bassului. Mi-au placut si niste jandarmi care se zgaiau de langa scena alaturata si care erau fascinati de ceea ce vedeau, de public si de muzica. Probabil nu mai vazusera asa ceva la ei in Vascauti si chiar pareau incantati.