miercuri, 19 septembrie 2007

Fotbalul ca factor retardant



"Venirea mea la Cambridge a provocat cele mai bune doua sezoane din scurta istorie a lui United.In primul meu an au castigat detasat divizia a 4a.In al 2lea an viata le-a fost nitelus mai grea in divizia a 3a si a trebuit sa astepte pana in ultima saptamana a sezonului inainte de a-si asigura promovarea.Au avut doua meciuri pe Abbey intr-o saptamana:unul marti seara,impotriva lui Wexham,cea mai buna echipa din divizie,pe care l-au castigat cu 1-0,si unul sambata,impotriva lui Exeter,pe care erau nevoiti sa-l castige ca sa fie siguri ca vor urca in clasament.



Cand mai erau 20 de minute din meci,Exeter a preluat conducerea,iar prietena mea(care impreuna cu prietena ei si cu prietenul prietenei ei,voise sa traiasca pe viu gloria ametitoare a promovarii)a facut prompt ce banuisem intotdeauna ca stiu sa faca femeile in momente de criza:a lesinat.Prietena ei a dus-o la serviciul de ambulanta St John.Intre timp,eu n-am facut nimic altceva decat sa ma rog pentru golul egalizator,care a si venit urmat la cateva minute de golul victoriei.Doar dupa ce jucatorii au lansat si ultimul dop de la sampanie catre multimea triumfatoare,a inceput sa-mi para rau pentru indiferenta mea recenta.





Citisem nu de mult Femeia eunuc,o carte care mi-a lasat o impresie profunda si durabila.Dar cum puteam sa ma aprind din cauza asupririi femeilor daca nu puteam conta pe ele sa ramana in picioare in ultimele minute ale unei campanii de promovare disperat de stransa?Si ce se putea face cu un barbat caruia ii pasa mai mult de faptul ca era un gol in urma lui Exeter City decat de o persoana pe care o iubea foarte mult?
Dupa 13ani,inca ma mai rusinez de refuzul meu,de inabilitatea mea de a ajuta ,iar motivul rusinii se leaga partial de constiinta faptului ca nu m-am schimbat deloc.Nu vreau sa am grija de cineva cand sunt la meci;nu sunt capabil sa am grija de cineva la meci.Scriu cu 9 ore inainte ca Arsenal sa joace cu Benfica in Cupa Campionilor Europeni,cel mai important meci de pe Highbury dupa ani si ani,iar partenera mea va fi cu mine.CE se intampla daca si ea da ochii peste cap?Voi avea decenta,maturitatea si bunul-simt sa ma asigur ca va fi ingrijita cum se cuvine?Sau ii voi matura la o parte trupul inert,voi continua sa urlu la tusier si voi spera ca ea sa mai respire la capatul celor 90 de minute,presupunand,desigur ca nu va mai fi nevoie de prelungiri si de penaltiuri.
Stiu ca nelinistile mele imi sunt provocate de baietelul din mine,care e lasat sa-si faca de cap cand vine vorba de FOTBAL.Baietelul asta simte ca femeile vor lesina intotdeauna la meciurile de fotbal,ca ele sunt slabe,ca prezenta lor la jocuri va produce inevitabil neatentie si dezastru,in pofida faptului ca actuala partenera a fost,probabil,pe Highbury de 40-50 de ori si n-a dat nici cel mai mic semn de lesin.(De fapt eu sunt cel care am fost mai aproape de lesin in anumite ocazii,atunci cand tensiunea ultimelor 5 minute ale unui meci de cupa imi striveste pieptul si imi da afara din cap tot sangele,daca asa ceva e posibil din punct de vedere biologic,si uneori,atunci cand Arsenal inscrie,vad stele verzi la propriu-ma rog,pete mici de lumina,la propriu-care nu pot fi un semn de mare vigoare fizica.)Dar asta e ceea ce fotbalul a facut din mine.M-a transformat intr-un ins care n-ar ajuta-o pe prietena lui daca ea ar intra in chinurile facerii intr-un moment imposibil(m-am intrebat adesea ce s-ar intampla daca mi-ar fi scris sa devin tata in ziua unei finale de-a Arsenalului),iar pe durata meciurilor sunt un baiat de 11 ani.
Cand am descris fotbalul ca pe un factor retardant ,am vorbit serios.



FEBRA STADIOANELOR-NICK HORNBY


O carte din care o sa mai citez... pentru ca e fix despre mine.

2 comentarii:

giovan spunea...

si asa a ajuns cornelush huligan

MAU spunea...

una peste alta... e k-lumea.
...pasiunea dom-le, pasiunea.
asta e!