Lacrimi in iarba

Destin Balcanic - Lacrimi in iarba

Soarta darama zei...
Nu, zeii sunt vesnici, avem nevoie de ei si nu pot fi doborati. Credeam in nemurirea lui, visam sa fie mereu al nostru, speram sa-si strige implinirile si sa-si planga nereusitele numai alaturi de noi. Era duritatea si sensibilitatea, era cauza si efectul, era sufletul si trupul. Era Catalin Hildan.
Nu m-am gandit niciodata ca poate pleca la o alta echipa, pana am citit unul din primele interviuri ale lui Mutu in Italia. Intrebat fiind care crede el c-ar fi un alt jucator roman care poate evolua la o mare echipa in Italia, acesta a raspus scurt si sigur pe el.... "Hildan". Pana atunci am crezut ca doar eu ii vad valoarea, doar eu il apreciez, ca pentru altii nu conteaza. Ca era doar al meu.
Am inteles imediat ca zeii se nasc din sperantele si dorintele cumulate si urlate de multime. Am zis... bine, fie... e si al vostru. Doamne, mi-era atat de greu sa-l stiu iubit si de altii, sa-l impart cu unii care poate il meritau totusi mai mult decat mine. Fara sa-mi mai pese de altceva sau altcineva, in nemernicia mea, a incoltit un gand blestemat care mi s-a infipt adanc in suflet. Ii doream moartea... moartea... Dumnezeule, cum suna!!! Vroiam sa ramana asha... doar al nostru... unicul capitan. Nu m-am gandit nici o clipa ca cineva poate stii ce-mi doresc si ca poate aranja lucrurile dupa cum vreau eu. Dar nu, nu era cazul acum !Nu acum as fi vrut sa mi se indeplineasca dorintele. Nu m-am gandit la familia lui, la prieteni, la fanii care-l idolatizau. M-am gandit doar la mine, aveam nevoie de un erou, iar acestia nu sunt recunoscuti decat dupa moarte. Imi inchipuiam stadionul plin, tinand momente de reculegere, imi inchipuiam suporteri altadata duri, acum plangand, vedeam peste tot numarul 11, ca intr-un celebru film american cu De Niro. Dar nu credeam ca asta chiar va fi realitate, ca voi mai plange vreodata-n viatza.
Ati trait, sunt sigur, sentimentul ala de zi inutila, plictisitoare, zi banala si trista de toamna. Mergand in seara unei asemenea zile pe strada, cu mainile in buzunarele blugilor si cu gulerul de la geaca ridicat, ma opreste un cunoscut si-mi spune, compatimindu-ma parca. "Ai auzit ma, ce s-a intamplat?". "Ce s-a mai intamplat, ba?", ii raspund nepasator. "Cum ma, nu stii? A murit Hildan... pe teren a murit" N-am scos nici un cuvant, am plecat mai departe tragandu-mi sapca mai pe ochi. Un zambet sinistru am simtit pe fata, in coltul buzelor. Dar nu era al meu, nu stiu ce dracu era cu zambetul ala, dar nu era al meu. E... aiurea, cum sa moara Catalin? Tocmai el? N-are cum... Dupa cativa pasi devin confuz, m-apuca o stare de neliniste, de vinovatie... ganduri negre, sperante si sudori reci pe frunte... totul amestecat cu rasete de pustoaice, claxoane si injuraturi de coltul strazii. Oare e din cauza mea? Chiar am primit ce-mi doream? Nu, nu, nu-mi doream... a fost o prostie! Si zambetul tampit incepe sa ma paraseasca. Intru in bar, si vad surprins ca toate privirile se indreapta spre mine, toti stiau si vroiau sa-mi vada reactia. Nu se poate, chiar a murit !... Soarta chiar darama zei...
Aha..... soarta e de vina... cum sa poata influenta viata unui om, a unei multimi, un neinsemnat ca mine?!?
Nu mai stiu cum a trecut noaptea aia, dar dimineata, vazand titlul mare pe prima pagina in ziar, "Sufletul lui Dinamo s-a ridicat la cer", am inteles ca era pentru toti ceea ce credeam ca e doar pentru mine.... sufletul lui Dinamo. La Branesti, pe un frig de-ti crapau si cele mai amare ganduri, cand l-au scos din curte, am auzit un strigat infiorator... "Rdica-te ba, Cata!!!" Pentru o clipa mi-a inghetat mintea confuza... poate mai era o speranta... Dar nu, nimic... ce-ai omorat, omorat ramane.
Azi raman doar lacrimile in iarba si rarele sclipiri din ochii nostri goi. Sunt singurul care poate vrea sa-l uite, fara sa reusesc, normal. Ma simt vinovat pentru lipsa lui, pentru durerea voastra, pentru durerea noastra. Si cu siguranta sunt singurul care poate se bucura cand nemernicii striga pe stadioane cuvinte grele la adresa lui. Ma bucur ca nu sunt singurul nemernic.



Soarta darama zei
Viata-i un lucru ciudat
Ochii in cap mi s-au uscat
Universul meu este patat.

Sufletul ploii imi bate-n geam
Candva am sa vin si eu
Umerii mei ma dor si ei
Ma-ntreb mereu daca-s eu vinovat.

Vor trece ani vor cade ploi
Cantecul meu va fi uitat
Raman sclipiri in ochii goi
Universul meu este patat.


Destin Balcanic - Lacrimi in iarba