Misteriosul final al prietenului meu pitic...

.


Zdreanta pitica a reusit sa iasa din scena in acelasi mod cum a intrat... speriindu-ma grozav.
M-am intors duminica din minivacanta de weekend cu o bruma de speranta in suflet... speram sa nu mai fie acolo. Inutil... era la locul lui, cu cagula aruncata pe jos si biletelul. Conform informatiilor primite de la niste vecini amabili si vigilenti, dar destul de intrigati la randul lor, se pare ca cineva umbla cu soparleala, vorba lui Creanga. Cica pititcul ar aparea cand cu masca, cand fara masca, adica cineva i-o scoate si o arunca, iar altcineva o pune la loc... ca doar nu o face el singur. Sau asa sper eu. Binenteles ca i-am descusut atent pe vecini, nelasand impresia ca-s vulnerabil in fata piticilor si ca eu l-am mascat, sau ca i-am pus gand rau. Ar fi daunat iremediabil reputatiei mele in acea comunitate.
Eram tot mai convins ca tre sa fac ceva, ca sfarsitul aventurii sale este aproape... trebuia sa gasesc momentul. Ma hotaransem sa-l rapesc! Actiunea portbagajul. Nu vroiam sa ma risc sa fac treaba asta singur, nu stiu daca aveam sange, asa ca m-am gandit la frati-miu sa ma ajute. Voi ati putea intelege "sa-mi tina de urat". Mai conteaza?!.. Trebuia sa astept mmomentul prielnic, adica noaptea tarziu si sa fie Eby acasa.
Am iesit duminica seara sa beau un cico, scarnavia era la post, asa ca i-am aruncat un politicos "mortii ma-tii" si i-am zambit ironic, pufnind pe nas.
Cand m-am intors, pe la 12 cred, intru pe scara, simtem eu ca ceva nu e in regula. Mi-am dat seama... la parter era intuneric, becul se arssese sau disparuse. La asta nu vroiam sa ma gandesc. Am intrat tiptil, parca sa nu ma simta careva. Nu era chiar bezna, mai se vedea un pic de la becurile de sus. Mi-am aruncat ochii spre pitic, accelerand un pic pasul, ca nu ma simteam prea bine in semiintunericul ala. Surpiza! Disparuse javra, bai, nene!.. Un pic relaxat si cu un zambet ce abia se trezise, ma uit de jur imprejur, mai mult din instinct. Ce vorbesti, ma... Scarba ordinara era la curu' meu! Exact in spatele meu la o juma de metru, si cu cagula pe fata. Parca-l si auzeam cum rade in intunericul ala. Cineva il mutase dupa usa si asezase masca... si mai mult ca sigur avariase becul. Am taiat-o in sus pe scari blestemand si jurand ca totul se va termina aici. Speram doar sa fie frati-miu acasa sa coboare cu mine. Aud pasi pe scari... Hop, elanul meu s-a mai domolit. Cin sa fie, cin sa fie? O fi... sau o fi?!.. Vecinii mei cocalari ma gandeam ca sunt deja miau la ora asta, dupa o duminica lunga, scaldata in manele proaste si alcool ieftin. Manele proaste... ha, buna asta! Era tanti Sanda de la 3! Ea mai mereu pleaca la ora asta la munca, nu stiu exact ce lucreaza, cred ca pe la fabrica de paine. I-am dat un "saru' mana" gafaind multumit ca nu e dracu altcineva. Intru in casa si iau pe frati-miu din carpe. "Scoal' ca avem treaba". Ii explic cum facem, ma intelege, desi era ora aia si probabil n-avea chef sa iasa din pat. Zic... cobor primul, ma duc in masina, iau aparatul sa ti-l dau tie sa filmezi momentul cand il rapesc... sa am cu ce ma lauda. I-am zis sa astepte un apel pe telefon de la mine cand ies din masina si sa coboare. Am iesit tiptil si am coborat. Nu trecusera mai mult de 5 minute. Ajung la parter in semiintuneric si ma furisez in varfurile picioarelor, ca trebuia sa trec pe langa el ca sa ajung la masina. Sa vezi dracie... Nu mai era piticul, ba, nene! Nu-mi venea sa cred.. disparuse incredibil! M-am panicat, ce mai!.. Am inceput sa dau din colt in colt, si sa caut pe bajbaite piticul. Eram convins ca cineva l-a mutat iar in astea 5 minute cat am fost sus. Deja nu mai era teama, era inconstienta. Stiam ca in seara asta va trebui sa pun capat taraseniei. Piticul nicaieri! La nicio usa, in niciun colt, am iesit si afara in fata si in spate pe alee, nimic. Parca intrase in pamant. Cum dracu, ma, nene, sa dispara?! Cine sa-l fi luat asa repede ca n-am auzit usi trantite si mai ales ca pe alea de la scara le aud din casa. Nu mai stia nimeni intentiile mele, mai ales ca ma hotarasem pe loc sa-i fac felul. Cin' l-o fi luat... dracu!? N-am mai insistat cu cautarile, oricum n-aveam unde sa-l mai caut si mai ma luasera si niste furnicaturi pe sira spinarii. Am urcat iar in mare viteza, frati-miu astepta dincolo de usa... "hai ba nu mai sunai, ce-ai patit?". I-am dat vestea cu lacrimi in ochi, asa cum fac cand povestesc o chestie care m-a emotionat rau. Si-l intrebam pe el, cerandu-i vehement sa-mi spuna unde dracu ar fi putut diparea. "De unde ba, sa stiu eu?! Ma-sa dracu de pitic, ca a inceput sa ma sperie si pe mine!"
Cam asta fuse si povestea cu ala micu'. In fond... nicio scofala! Nu stiu pe unde o zace acum sau pe cine mai sperie, dar ma bucur ca a disparut, desi am o urma de regret. Regret ca nu i-am facut eu felul...
Inca ceva... ma tot gandeam. Sa fie tanti Sanda implicata in povestea asta?! Nu... n-as crede, e femeie serioasa si n-ar putea nici macar sa-l clinteasca din loc. Sau poate copilul slab cu ochelari sa se joace cu mintea mea?!