Specialistii B'est Fest

Trezindu-ma cu o melodie in cap dimineata, chiar daca eram zob de oboseala, m-am gandit eu asa, sa fac si un comentariu, mai mic sau mai mare, pe marginea best fest-ului, ca tot avea legatura un pic cu piesa respectiva..
Am citit zilele astea mai multe cronici de la festival, bloguri, articole din ziare sau comentarii pe net. In ultimul timp, se pare ca toata lumea a devenit cunoscatoare de muzica, ba mai mult de muzica live, toate comentariile vazute abundand de pareri “avizate”. Probabil asa o sa sune si ce scriu eu aici, chiar daca am un pic pretentia ca mai stiu cate ceva.
Mai toata lumea se plangea de calitatea slaba a sunetului si de organizare, in sensul suprapunerii unor trupe, care cantau in acelasi timp pe scene diferite. Pai asta inseamna festival, mai nene! Mai multe trupe, mai multe scene, mai multe instalatii de sunet, mai multi sunetisti. Fiecare venea cu altceva, era normal sa fie si probleme de genul asta, ca nu era un concert dedicat unei singure trupe mari, care sa faca totul doar pt ei, si fara sa se grabeasca. Cand ii auzi… domne, ce prost s-a auzit C.Hill… Intradevar, nu a fost un sunet smecher, dar majoritatea dintre “specialisti” n-au tinut cont, ca un rap live nu e nici pe departe ca pe cd, ba unii sunt convins ca au stat prea aproape de boxe de au auzit numai bass-ul si vocea deloc. Mie mi s-a parut ca mai bine de atat nu se putea. Nu pot sa cred ca sunetistii lor nu simteau ca ceva nu e in regula, mai ales ca nu avea decat vocea si bassul.
Am fost un pic dezamagit de ei, in sensul ca m-am dus sa-i vad cu speranta ca vor veni si cu instrumente, chitari, tobe, dar s-au multumit doar cu niste bongasuri oribile, ale caror sens nu-l vad deloc pe rap. N-am fost niciodata mare fan al genului, dar vazand pe youtube niste liveuri tari, am zis sa-i vad, mai ales ca pe cealalta scena era Unkle, o trupa din care doar numele imi parea cunoscut, in rest habar n-aveam ce canta.
Dupa cateva piese C.Hill, m-am cam plictisit, locul meu nu era acolo, vroiam ceva distors, instrumente. Asa ca m-am dus la Unkle, dar fara prea mare tragere de inima. Am prins doar ultimele 4 piese, dar am ramas prost! Un sunet belea si un stil necunoscut mie atunci. Mai mult instrumental si cu vocea care aparea obsesiv, dar misto. La sfarsit, lumea era ofticata, pe buna dreptate, ca n-au aparut la bis. L-am citit pe unul care se pricepe si zicea ca de fapt, asta e stilul lor, nu ca ar fi bulangii… vor sa fie reci, necomunicativi, distanti, probabil o tactica de promovare, cel putin interesanta, zic eu.
Seara incepuse cu Apollo 440, pe care nu i-am inteles deloc. Mi s-au parut cam penibili. Costumati in gay, exagerau cu maimutareala, vocalul catarandu-se pe schele sau venind in public, dar tot n-au reusit sa impresioneze pe nimeni. Bomboana pe coliva a fost la ultima piesa, celebra “Ain’t talking about dub”, unde chitaristul a facut-o varza. Incredibil, dar i-au luat mult pana sa-si dea seama ce note are celebrul riff de chitara de pe piesa.
Multi din cei cu care eram n-au vrut sa ramana s-o vada pe Alanis, n-am inteles de ce nu le place tipa, dar unii ziceau ca n-au ce cauta la un asa concert. Unii de pe langa mine se amuzau si se indemnau sa plece, in stilul “eu sunt roacher, ma”. Asa ca am ramas singur s-o ascult. Sunt multe trupe care nu-mi plac deloc, dar pt care as da oricat sa le vad live, asa ca nici nu ma gandeam sa plec. Daca apreciezi muzica, n-ai cum sa nu vrei s-o auzi pe Alanis Morissette. Mi s-a parut ca a cantat extraordinar, o voce impecabila si cu un tobosar de zile mari, chiar daca avea peste 50 de ani. A intrat in trans pe scena, unii pocniti chiar radeau cand ea isi agita pletele. Am mai vazut ca lumea se mira si critica faptul ca s-a ingrasat. Aiurea… oricum are farmec mult mai mult decat Madonna!
Si ca sa fac legatura cu melodia cu care m-am trezit… La Best Fest, atractia principala pentru mine era Manic Street Preachers. Au cantat bine, dar cred ca se putea si mai bine, asta poate daca si publicul receptiona cat de cat ce faceau ei acolo, ca mi s-a parut ca multi se uitau dezinteresati. Au cantat si Pennyroyal Tea a lui Nirvana, pe care cred ca foarte putini l-au recunoscut din pacate… unii nici de Nirvana nu stiu, dar isi dau cu parerea despre concertele live. Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o e ca Manic n-au facut show! M-au innebunit astia… ca aia au facut show, ca aia nu, ca ce show or sa faca si plm… specialisti. Pai ce dracu show sa faca MSP, cand ei canta muzica aia! Asa e stilul lor, ca nu canta ca sa inveseleasca lumea! In rest… o voce extraordinara si piese super tari... ca asta.
Poate mai continui maine si cu restul impresiilor…. Pana atunci, melodia cu care m-am trezit.

MSP – Umbrella