Doar un alt capat de drum... partea I

.

Toti ne-am lovit candva de cea mai importanta intrebare a copilariei, de multe ori stresanta pentru un copil... "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" Atunci erau la moda cosmonautii, scafandrii sau pilotii, plus clasicii soferi, politisti si mecanici. Asta se schimba pe parcursul vietii, ajungand in multe cazuri sa faci tot felul de cacaturi care n-au nici in clin, nici in maneca, cu ce-ti doreai. E unul din cele mai triste lucruri din lume! Dar poti fi impacat cu tine insuti daca incerci sa-ti urmezi visul! Aproape ca nu mai conteaza daca reusesti sau nu... macar trebuie sa incerci!
Eu intotdeauna mi-am dorit sa cant... muzician, cum spun pretentiosii... muzicant, cum spun ironicii. Cand aveam vreo 5-6 ani si stateam la mamaie la Gulia, o incurajam mereu ca un om mare, cand se plangea saraca ca nu are paine... "lasa mamaie, ca ma fac eu mare si cant, iau bani si-ti aduc paine". Acum cand vin la ea si-mi pune ceva in farfurie, fac mofturi ca nu are painea proaspata, iar ea imi aduce mereu aminte de ce ziceam atunci.
Cu siguranta ideea asta se trage din familie si sper sa ramana o traditie... Nu s-a intamplat pe marile scene, s-a plecat de pe garla si de pe ulita, de la baluri in camine culturale prin satele dambovitene, cantarea Romaniei, s-a trecut pe nunti, botezuri, pe cateva scene de cluburi rock, terminandu-se brusc, intr-o toamna la Festivalul Berii in Piata Constitutiei.

Treaba a inceput de la tataie care fiind cioban si apoi carciumar, a inceput sa rupa la fluier si muzicuta. Si azi, la peste 80 de ani, nu exista masa in familie la care sa nu ne cante ceva oltenesti d'ale lui... "Usor puiule, usor, Nu mai pot de atata dor"
Tata si unchi-miu Neica, un fel de crai de curte veche ai satului, s-au apucat, sa lalaie cu chitarile, toata lumea fiind autodidacta. Probabil au gasit "o nisa de piata" pentru agatat femei, asa ca, s-au apucat chiar serios, incantati de rezultate... nu multa lumea canta la chitara acum 40 de ani!


---Syllex Groupp la inceputuri... tata si unchi-miu cu chitarile---

Plecati pe urmele Beatles-ilor, inspirati de Rosu Si Negru sau Semnal M si visand sa concureze Irisul si Compactul, au fost nevoiti sa presteze si la Cantarea Romaniei, pentru oras si culori, vorba aia, sfarsind la nuntile si restaurantele din Ilfov, Dambovita, Giurgiu sau Prahova. Erau chiar un fel de vedete, fiind foarte bine cunoscuti in zonele astea. Am un baiat la munca, sofer, care e cu vreo 10 ani mai mic decat tata. Si era tot din aceeasi localitate cu ai mei, iar intr-o zi, cand avea vreo 15 ani, a venit maica-sa acasa cu un acordeon si i l-a pus in brate… “Ia, fir-ai al dracu, pune mana si invata sac anti, ca ai vazut aia ai lu’ Toba si-au cumparat masini din cantat”.


--- Silex la Cantarea Romaniei---

Adevarul e ca atunci castigau bine. Pe langa salariul de la intreprindere mai le iesea destul in weekend de la nunti. Si acum imi aduc aminte cand ma trezeam luni dimineata si intram la ai mei in camera. Mama please la munca, iar tata dormea dus pana dupa 12, iar pe masa zaceau aruncate aiurea si facute ghemotoc, hartiile albastre de o suta. Inainte sa se bage in pat, tata facea asta, scotea banii de spaga de prin toate buzunarele si arunca mototoliti pe masa, ca sa vada mama cand se trezeste, ca n-a pierdut noaptea degeaba. Imi palcea mirosul banilor alora, pastra ceva din seara respectiva, se simtea ca sunt munciti, chiar daca aburii de alcool si tigari erau din belsug in camera. Mama nu prea era incantata de “meseria” asta, mai ales cand au trecut numai pe nunti, pentru ca acolo se castiga bine, dar tata incerca s-o imbuneze. In fiecare dimineata venea de la nunta cu o sticla de vin in mana, iar in cealalta un buchet de flori. Nu aratau ele prea bine, ca erau luate la plecare de pe mesele nuntasilor, dar erau intotdeauna puse pe masa, langa hartiile de o suta.
I-am insotit destul de des, fiind o prezenta constanta la masa lautarilor, spre disperarea mamei. In restaurante am invatat si abecedarul, taica-miu fiind foarte mandru in fata baietilor, ca la 5 ani citeam foarte bine de pe sticlele de vin... F-E-T-E-A-S-C-A.... J-I-D-V-E-I.
Au trecut prim multe de-a lungul carierei de lautari la nunti. De la batai violente cu nuntasii (cele mai mari rivalitati le aveau cu ospatarii), sechestrari pentru a canta non-stop, betii grave... odata isi facusera tricouri cu numele formatiei si unul dintre ei a baut pana n-au mai putut sa-l scoale din sant, l-au lasat acolo, dar dezbracandu-l de tricou, sa nu le strice imaginea... pana la caterinca dusa la extrem, tata fiind tartorul cu vocea, exagera de multe ori, bagandu-i in belele. Ba dansa cu mireasa in momente nepotrivite, ba facea dedicatii cui nu era indicat. Odata chiar, la sfarsitul nuntii, cand era cel mai dificil moment pentru lautari, deoarece lumea era incinsa de bautura si distractie, le-a spus "multumim, la revedere, imi pare rau ca v-am cunoscut". Imediat au fost luati pe sus de catre niste cefe groase, arse de soarele ogorului.


---Tata dezlantuit si o admiratoare---

Repertoriu mergea de la populare celebre, sarbe, hore, si chiar lautaresti, unde aveau "invitati" niste tigani, pana la rock and roll, balade rock, Compact, sau piese la moda.... gen Coco Jumbo sau Wind Of Change, Wonderful life, Dream on... de toate. Dupa ce tata a lasat definitiv chitara si a mers doar pe voce, l-au luat pe un pustan , Cornel, de vreo 20 de ani, care a tot stat pe langa ei si a invatat, pana au fost nevoiti sa-l baga in trupa. E cel mai tare chitarist pe care l-am cunoscut, desi n-a studiat si nici n-a avut profesor! Cand eram prin clasa a 8-a, ascultam Metallica, adica ceva destul de complicat, iar el zicea... "Ia pune STOP!"... si dupa ce opream casetofonul, lua chitara si-mi imi facea pe loc soloul de la "One", la prima auditie.. el, un electrician slabanog de la tara, din Crevedia!

Cea mai mare mandrie a noastra, a celor 3 veri, era sa caram si sa strangem instrumentele. Ne tineam taras dupa ei la fiecare nunta aproape, si ne faceam utili stangand cabluri si carand stative. Mare placere aveam dimineata, dupa nuntile alea de 3 zile de pe vremuri, sa ne trezim si sa dam buzna in camera cu instrumente, cand mamele erau la serviciu, iar tatii dormeau in aburi de alcool pana seara. Dupa ce ne balaceam in banii de spaga din cutia acordeonului, luam cate o chitara si ne urcam in picioare in pat, ca pe scena. Mau, fiind cel mai mic, era obligat sa ia bassul si era tare nemultumit ca era greu si nu suna la rece. Dar a fost benefic pentru el.... ca la bass a ramas si mai tarziu. In zilele cand lipsea toata lumea de acasa, ieseam in curte si dadeam spectacol. Toti copiii de pe ulita se strangeau si se zgaiau invidiosi la gard. Eram zei! De tobe nu prea ne atingeam, ca erau valoroase si nu se lasau la indemana copiilor, tobosarul plecand mai mereu cu betele acasa. Dar tot le frecam pe rand, chinuindu-le cu niste crengi de nuc. Era imposibil sa nu se lipeasca ceva de noi...

In ziua cand a implinit 40 de ani, din cauza unor improvizatii.... live in direct la o nunta, tata a cazut electrocutat in piscina restaurantului. Cum, necum... a scapat, dar cam de atunci s-au lasat toti... si chiar daca el nu si-a dorit, treaba asta fiind viata lui, ar fi continuat doar de placere, nu pentru bani... nu a mai putut fara formula originala, a zis ca nu mai avea farmec. Si azi cand ii zic s-o lase mai moale cu diverse chestii, ca s-a ramolit, imi raspunde sec: "ba, eu am murit cand m-am lasat de muzica!".


--- La un festival cu plete si evazati---


---Eu si varu' Dan facand cunostinta cu chitara---

MAI MULTE POZE CU BARBATII TOBA IN ACTIUNE... aici.

.