Blog de moda veche: Sa aveti toti soarta lui Ghioane!

.

Pe vremea lui Iordanescu... ce-mi palce cum suna asta, e deja o vorba clasica... Tiberiu Ghioane a declarat ca va refuza convocarea la echipa nationala atata timp cat nea Cashketa va fi antrenor. Motivul... nea Puiu il gasise pe el tap ispasitor, dupa un meci mai slab al nationalei. Dupa un meci in care generatia de aur o cam lalaise, antrenorul n-a indraznit sa se ia decat de el... un debutant la 20 de ani.
Presa, binenteles a speculat "moftul" asta al lui Tibi. I-au aruncat in carca faptul ca deja se crede vedeta, are figuri in cap, intr-o echipa in care veteranii generatie de aur se spetesc muncind la apusul carierei, pentru ei, cei care vor veni din spate. Ce tanar jucator la 20 de ani isi permite sa refuze convocarile la nationala? Ei spuneau ca doar figurantii... altii spuneau ca e doar nebun. Eu zic ca era nebun de ambitie!
Fara sa aiba marii impresari in spate, si implicit presa din Romania, Tibi si-a vazut de treaba si a jucat la Dinamo Kiev meci de meci, dar nimeni in Romania nu l-a mai bagat in seama. Pentru ei era doar un copil rasfatat, si cum nici nu baga ziaristii in seama si nici n-avea impresari care sa-i faca reclama... nu prea s-a mai auzit de el.

A plecat nea Puiu si a revenit nea Piti. Romania, e invinsa fara drepte de apel de Olanda. Tap ispasitor? Tibi Ghioane. A fost titular si intradevar se pare ca primul gol a fost inscris de omul sau de marcaj. Se intampla... cum se intampla si sa ratezi penalty-uri decisive. Mai il stiti pe Daniel Timofte? Unul din preferatii mei in 90. A ratat cu Irlanda la Genoa, la mondiale si presa i-a distus efectiv cariera. L-a gasit vinovat pentru ratarea calificarii. Nu acelasi lucru s-a intmplat cu Petrescu si Belodedici cand au ratat cu Suedia in 94.

Tibi n-a mai anuntat ca refuza convocarile dupa asta si a recunoscut ca a gresit la gol. N-a refuzat ca pe vremea lui nea Puiu, probabil atunci avea motive serioase. A tacut si a rasupns si la urmatoarea convocare. Numai ca intr-o seara apare o stire, prezentata banal... "Tiberiu Ghioane a suferit un atac cerebral"
Cand l-am auzit pe coechipierul lui, Cernat, spunand ca "Tibi are doar vreo 50% sanse de supravietuire", am stiut sigur ca va muri, nici nu ma gandeam daca mai mai juca vreodata fotbal.
N-a murit, dar in presa se spune des ca nu va mai juca fotbal.. Omul a strans din dinti, a facut ce a facut si a revenit la Kiev. Dar cand tocmai incepuse sa joace la echipa a doua, a disparut la un moment dat. A plecat acasa, la Brasov, fara sa anunte pe nimeni. A jucat in fiecare zi fotbal cu copiii in curtea scolii in care invatase. Presa spunea ca i-ar fi venit rau in curtea scolii si ca l-ar fi luat salvarea. Tibi n-a confirmat niciodata asta, foarte rar aparea cu declaratii in presa.
Nu era prima oara cand pleca de la Kiev fara sa anunte. Presedintele lui Dinamo Kiev, Igor Surkis, nu l-a pedepsit niciodata. L-a lasat in pace, ba chiar in cei 2 ani de repaos total, i-a prelungit cu un an contractul, chiar daca nu juca... doar pentru al sustine moral si material. Ii stia viata si povestea. Se pare ca interiorizarea asta a lui si comportamentul ciudat se datoreaza disparitiei tatalui sau, cand el avea 11 ani. Era cel care l-a dus la fotbal si cel care venea la el la meciuri si dintr-o data a disparut. Nu se stie unde si cum. Nu l-a mai vazut dintr-o data. Surkis a facut tot ce era posibil sa-l caute, sa afle ceva despre el, dar n-a reusit. Spunea candva un antrenor, Piti sau Hagi, nu mai stiu... ca la anternamente, Ghioane isi lua o minge si se duce in partea opusa a gazonului si o batea de unul singur, in timp ce ceilalti jucatori faceau antrenament colectiv.
In 2008, la doar un an dupa ce s-a reapucat serios de fotbal, Ghioane devine cel mai important om de la Kiev, isi preungeste contractul cu echipa, in semn de recunostinta , pana in 2011.
Este ignorat in continuare de Piturca, care nu-l convoaca la nationala, desi are multe maini moarte... Fl. Petre, Nicolita, Oidiu Petre. Ghioane nu se supara si asteapta in continuare, spunand ca ar juca pe orice post la nationala, iar la meciul amical cu Rusia, a spus inronic, ca ar fi putut fi convocat si el, macar ca translator.
Toamna 2008. Tibi Ghioane este in opinia lui Lucescu cel mai bun jucator de la Kiev, iar din vara este chiar capitanul echipei si cel mai iubit jucator. NU se gandeste la un transfer in Europa si declara: „Deocamdată mă gândesc doar la echipa de club, care este angrenată în campionat, cupă şi Liga Campionilor şi faţă de care am o datorie morală după ce a fost alături de mine în momentele grele prin care am trecut”.

L-am admirat mult pe omul asta, pe fotbalistul asta, este genul de fotbalist pentru care merita sa mai mergi pe stadion, in Romania nu mai gasesti asa ceva. Tineti minte cand comparam "drama" lui Ovidiu Petre cu poveste lui Ghioane?. Ovidiu Petre inca este la nationala, Tibi nu.

Si ca o ironie a sortii... In primavara lui 2006, dupa ce se anuntase ca Ghioane nu mai are sanse sa joace fotbal, noi, cei cativa suporteri de la Sud Dinamo, am facut niste mesaje impotriva jucatorilor echipei noastre, pe care eram extrem de suparati la aceea data. Si mesajul principal suna cam asa... "Sa aveti toti soarta lui Ghioane". Era ca un blestem pentru mercenarii si nesimtitii de la Dinamo.
Numai ca uite, soarta asta se suceste cand nu te astepti. Acum suna ca o urare! Probabil numai atunci cand ambitia e mai puternica decat soarta. Nu e si cazul terminatilor de la Dinamo.