Framantari de iarna

.

1. Fularul cu ochi.
Pana mai acum 2-4 ani, fularele erau purtate doar de ce-i mai rasariti in ale modei si de Florin Piersic. Taranusii, cacalarii si baietii din cariter nu purtau, era absolut jenant pentru ei, mai ales ca atat ii ducea si pe ei capul... nu se potrivea cu pantofii sport pe care ii purtau si pe zapada. Acum toata lumea poarta fulare, de la cele mai ieftine la cele mai misto. Dar in timp ce unii mai priceputi, evident ma numar printre ei, il poarta infasurat pe gat, nepriceputii si-l spanzura dupa gat, ca pe un streang... ca un ochi de sufa pentru macara. Daca e gros si greu, atarna si se strange ca un lat. E naspa rau, zau!


2. Caciulile cu ciucurei.
Asta au aprarut tot asa, acum vreo 3-4 ani. Bine, prima oara cand am vazut a fost acum vreo 15 ani la Spin Doctors sau la Jamiriquoi. Dar pentru noi erau doar niste clovni. Acum 4 ani se purtau la birou, la ski sau in masini serioase, iar oamenii in varsta si taranusii se amuzau de infantilitatea purtatorului. Acum aceia nu le mai poarta, ci dor respectivii taranusi... le poarta la trening, la tenisi, la discoteca... si se cred rebeli.


3. Gluga cu sapca.
La nivel de cartier a inceput sa se poarte gluga. Eu o port de ani de zile. Toti baietii de la bloc poarta glugi. La temperaturi cu minus ei tot glugi au pe cap, plus sapca pe sub ea, sa se protejeze de frig. Nu vor ei cacila si pace! Se caca pe ei de frig, dar n-ai sa-i vezi purtand caciuli. Cu ce mandrie mai purtau acum cativa ani caciulile ProTV sau pe alea cu Steaua si Barcelona! Merg pe strada in varful adidasilor albi, asa grabiti ca-i trage curentu' pe la talpi si isi indeasa mainile in buzunarele pantalonilor de trening pana le iese curul din ei. Merg cocosati de frig si tin permanent capul intre umeri si dardaie din dinti pe ritm de manea.


4. Flori de Gheata.
Unde au disparut florile de gheata de pe geamuri? De cand cu termopanele astea n-am mai vazut urma de flori de gheata. Sau e vorba de incalzire globala, poluare, d'astea? Aveam un balcon inchis din geamuri vechi, de vreo 20 de ani si cum ma trezeam admiram marea de flori de gheata si incercam sa-i gasesc forme, imaginandu-mi tot pe felul de desene abstracte. L-am dat jos toamna asta, mi-am facut terasa sa-mi beau cafeaua ca burghezii, pe sezlong, la aer, cu fata spre oras. Iarna asta nici macar pe parbrizul masinii n-am avut gheata... Sau turturi...

5. Lac inghetat
Cand credeam ca n-am sa mai vad iarna asta lacul inghetat, am reusit sa prind duminica o pojghita, sa o simt un pic sub talpi. E extraordinara senzatia de a merge pe gheata subtire, sa te concentrezi la fiecare pas facut, sa-ti creasca pulsul de cate ori pui piciorul jos si sa rasuflii usurat cand il ridici. Am crescut cu lacul in curte, garla cum ii ziceam noi... ca tot ma etichetase lumea mai devreme ca fiind taran. Ei bine, chiar sunt! Sper totusi sa nu inteleaga ca acum o dau in romantisme. Mi-am petrecut toate iernile pe gheata si am trait sentimentul suprem de gheata rupta. Erau ierni cand gheata avea grosimea de cel putin un metru si nu mai eram nevoiti sa facem copci pt peste, ci il gaseam direct inghetat. Nu avusese nimeni grija sa taie copci pentru aer si chinezescul iesea la suprafata, prinzandu-se in gheata, iar noi cioparteam cu topoarele sa ajungem la el. Era cam sinistru sa-i vazi asa mari, incremeniti sub talpi, cu ochii bulbucati la tine. Atat de groasa era incat dadeam la copca in jurul unui foc. Jucam fotbal, hockey sau faceam concursuri de sanie si schiuri din aracii de la rosiile lu' ala batranu'. Probabil daca stiam cum arata o patina adevarata, ajungeam cu totii hockeisti. Am facut cateva poze, ca ma usuc de cate ori calc in locul ala... chir daca o fac destul de des.



6. Carti postale.
Cartile postale se intorc! Este o moda, clar este o moda. Multi s-au saturat de sms-uri de felicitare, dar continua sa le trimita, altii nu trimit niciodata, cazul meu, poate doar cand imi sunt adresate personal. Prietenii mei Talas si Denisse s-au gandit ei, mai mult ea binenteles, ca ar fi frumos sa trimita felicitarile prin posta. Am primit mai multi, lumea a fost entuziasmata, gestul frumos. Nu pot sa nu remarc, pentru ca sunt zdreanta, ca a revenit ca o moda. Nu-i rau atata timp cat e o "moda pozitiva" si nu e vorba de prost-gust. Doar sa nu se intample la scara mare... ca se-mpute treaba.

7. Impodobirea bradului.
In ceea ce priveste impodobirea bradului sunt un conservator si un traditionalist. Bradul era impodobit de toata familia pe 22 decembrie, de ziua lui frati-miu si se arunca pe 8 ianuarie, dupa Sf. Ion. Se impodobea cu toate panaramele de globuri pe care le aveam de cand eram mic, crapate si urate, dar nu trebuiau lipsi. Il faceam de zici ca era Magazinul Unirea. Avea de toate. Era o vorba... "parca-i pom de craciun". Le legam cu ata de papiota, nu cu altceva, iar la sfarsit eu puneam globul cu mos craciun, iar tata varful ascutit. Niciodata n-am avut in casa varf sub forma de steluta. N-au ce cauta la noi in casa. Cuvantul "steaua" n-are ce cauta in preajma sarbatorilor la noi in casa... "steluta" da, in cel mai rau caz.
Anul acesta, auzind eu pe la lumea dezghetata ca bradul trebuie sa arate altfel de la an la an, am decis sa facem un brad modern. Unul dintr-o singura culoare. Si la anul sa schimbam culoarea, ca asa e la moda. Anul asta l-am facut rosu. Am fost foarte atent sa nu scapam si ceva albastru prin el, sa nu apara combinatia de culori spurcata. Nu vreau sa ma gandesc ca luminitele de la instalatie aveau o tenta... eu cand le-am cumparat le-am vazut albe.
Care mai e trendul in impodobitul brazilor? Pai cica beteala nu mai e la moda, globurile mari se pun intotdeauna pe nivelele inferioare si nu mai sunt tolerate instalatiile cu muzicuta. Am avut un brad ca la carte anul asta, pana si picior serios i-am cumparat, ca de ani de zile ma amaram cu o panarama din lemn si trebuia echilibrat cu carti la radacina. Aveti idee de cate ori mi-a cazut bradul anii trecuti?
Colac peste pupaza m-am trezit in dormitor cu o mareee "steluta" luminoasa in geam, de nu puteai sa pui geana pe geana noaptea. Tot orasul a admirat-o, iar eu am tolerat-o... ca asa e trendul in Suedia.




9. Colindatorii.
Slab an pentru colindatori. De Craciun au venit cu colindul foarte putini copii. Ma gandesc ca si interfoanele astea ii inhiba. Eu daca eram copil si colindam blocurile cu interfoane, ajungeam acasa cu mainile-n buzunar si geanta goala... ca eram tare matalau. Nu ca acum as fi altfel, noroc cu internetul asta ca ma face mai viteaz. La bunici cand colindam, undeva in apropiere de Bucuresti, se pleca pe la 12 noaptea la colindat, dupa ce ne strangem toti in capul satului. Toata lumea iesea la porti si se aliniau pe ulita cu copaile de covrigi, mere sau nuci, asteptand gramada de colindatori. Si toti copii satului se tarau prin nameti de la o poarta la alta, fara sa cante, spunand doar "Buna dimineata". Totul se termina intr-o ora, luand satul de la un cap la altul. Curios era ca aveau voie sa colinde si barbatii de orice varsta, dar nu si femeile. Fetele mai mari de peste 16 ani nu mai veneau la colindat, ca umbla vorba in sat ca daca merg "iti baga baietii cotoiu-n traista".
Doar cativa vecini stirbi si peltici m-au vizitat anul asta si i-am omenit cu kinder si milka, dar si o gasca de tiganusi agitati rau, care dupa doar o strofa de colind au primit mai mult decat meritau. Cand sa plece, unul ma intreaba timid... "nenea, n-aveti sa-mi dati si mie 10 mii?"
Cu Steluta, Plugusorul sau Capra nu primesc decat daca au un minim de echipament... clopotei, bici, steluta serioasa, haine populare, capra baltata, toba sau buhai. Pai au ei idee cat ne chinuiam noi sa facem astea inainte de sarbatori?! Cate bice pe spinare imi luam din greseala la repetitiile din noiembrie?! Cate cozi de matura primeam la fund de la aia batrana, pentru ca o disperam cu toba si clopoteii?! Si ei vin acum cu mana-ntinsa?!

10. Masa de Craciun
Recunosc, pentru mine sarbatorile n-au legatura cu religia, ci cu mancarea si bautura. Imi pare rau, asta sunt! Daca n-as fi avut niste mici probleme, cred ca as fi bagat si mai mult. Nu pot sa ma abtin. Pai nene, eu chiar sunt taran! La noi se taie porcul ca la carte si se fac mancaruri si bauturi in casa, dupa datina strabuna. Cum sa te abtii cand ai tooataaa familia, 15-20 de insi, in jur si pe masa numai "nenorociri" traditionale si vinul facut cu mainile proprii?! Cum sa te abtii cand ne strangem 15-20 de prieteni la bar si nu mai avem demult probleme cu banii de buzunar?
Am reusit sa trec cu bine de perioada asta, n-am avut prea mari probleme de la mancare si bautura. Se pare ca am gasit remediul miraculos pentru problemele mele, dupa luuungi incercari. Jagermeister ii zice si nu-mi mai lipseste din frigider. Ce putea sa fie mai minunat decat un remediu pe baza de alcool?!