Muc Cel Mic si merele de aur

Cu siguranta nu natura l-a facut sa rasara sub pomul laudat, natura l-a facut doar mic si urat, ca un muc... negru. Nu e nici de vita nobila, e infiat... nu mai lucreaza demult cu roaba si canciocul, acum pastoreste camioane de 16 tone si viseaza sa devina un fat frumos lund-o de nevasta si siluind-o pe fata imparatului.
Adus in gradina sfanta pe post de bufon, zambetul contand mai mult decat gatul si coloana vertebrala, Muc cel Mic devine repede nerabdator, infiintandu-se cu sacul gol sa culeaga poamele inca necoapte. Sincer, e destul de destept asta micu', stiindu-se dezavantajat de statura , nici nu incearca sa ajunga la merele de aur, se apuca si ciocane usor-usor in trunchiul batran, sperand ca poate fi ajutat de cioc sa-si atinga scopul. Unul cate unul merele malaiete incep sa pice in ciocul lui, gusa i se umfla , penele-i cresc mari si soioase.
Personajul asta are si un idol pe taramul celalalt, un viteaz cu inima de leu, de la care a invatat multe si incercand sa-l imite, merge mai departe de poamele prealaudate, o vrea si pe fata imparatului. Deja manuieste personal condeiul autorului povestii si-i vrea pe cititori in genunchi cu capul plecat spre pantofii lui ascutiti si imputiti. Ca un veritabil cautator de comori, Muc cel Mic se baga in diferite activitati fantastice luptandu-se cu zmei, capcauni si draci, sfatuit in taina de martoage mancatoare de jeratic care zboara deasupra norilor.
Un pic dezechilibrat de turbanul mult prea mare decat capatana sa, Muc cel Mic alearga din librarie pe tarabele din piata, avand un succes nebun la cititorii fermecati de faptele fantastice ale micului carnat. Mituieste vanzatorii, cu salate din gradina ursului, pentru un loc mai bun pe taraba si un periaj zilnic al copertii. Nici macar vechii greuceni si feti frumosi din basmele noastre romantice nu mai au loc in aceeasi carte cu el, coperta si sumarul sunt numai ale lui, ba chiar mai nou doreste sa impuna si pretul cartii, sa-l mareasca, pentru ca batranii cititori sa nu-si permita sa-l critice. De curand se plimba zambitor cu trabucul in cioc printre noi, sa ne faca o aroganta si sa ne cunoasca mai bine.
Personajul fantasitc se lupta acum cu cititorii si e sigur ca-i va invinge, doar in fata creatorului s-a impus... si nu vrea sa se lase mai prejos decat viteazul cu inima de leu de pe taramul celalalt, tovaras de taraba cu dansul, pe care-l mai ajuta la nevoie, contra cost, in lupta cu dusmanii inchipuiti.
In tot acest timp, cand tarabele si pietele se umplu de figura mica si mucoasa, fratii sai mai mari tac si zambesc... cu prima ocazie de vitejie cand v-a avea nevoie de sprijin sperca ii vor taia franghiile si-l vor lasa pe taramul celalalt. Sper ca autorul basmului sa-si impuna aceasta idee in propria-i carte.
Pana atunci vom refuza citirea cartii, vom da foc tarabelor din piata si vanzatorilor corupti, iar autorul basmului sper sa moara sugrumat de critici. Se apropie latul, Muc cel Mic... cititorii nu te mai suporta, nu mai e mult pana sa te impiedici in varfurile noilor tai pantofi, apasat de greutatea turbanului!