Sigur va intrebati ce dracu m-a apucat sa vorbesc despre Lacatus. Pot fi acuzat ca am luat-o razna sau ca a murit dinamovismul din mine... ce caine am fost si ce javra am ajuns... dar n-o sa fiu acuzat ce nu sunt sincer. Imi place subiectul si sa va zic si de ce.
Dupa blestemata finala de la Sevilla, copilaria mea si a micilor dinamovisti pe care i-am cunoscut, n-a mai fost la fel. Am facut fata cu greu anii ce-au urmat la numerose atacuri steliste de genul... "suntem finalisti, am castigat cupa, cupa campionolor europeni este la Bucuresti". Dupa ce veteranii Majaru si Boloni ratasera, el inchisese ochii si pocnise tare mingea, sub bara. Nici n-a mirosit-o Urutia ala... parca asa il chema, slab portar, oricum. La o petrecere de dupa finala, la care a cantat si tata, am avut ocazia sa-i raspund mandru cu cine tin, cand el mi-a pus palma pe crestet si m-a intrebat zambind relaxat si superior.
Toata lumea vorbea de Lacatus. La miuta dintre blocuri toti stelistii erau "Lacatus". Mai rar cate un Hagi, iar cu "hai ma, stai in poarta, tu esti Duckadam" erau prostiti aia mai mici. Avea uitatura aia apriga, care te sageta cand isi misca capul brusc, dintr-o parte in alta, de i se zburlea mereu coama aia cu breton, neagra si bogata , un semn de rebeliune, cum ar fi creasta panchista azi.
Ma scotea din sarite la fiecare derby, cand ii provoca pe baietii mei, cand face tot feluri de trucuri urate, de la scuipat, coate, pana la simulari penibile. Ma omora cu astea, dar mi se parea doar un maimutoi, cu o viteza de joc deosebita, si nu intelegeam de ce avea asa priza la public. In fond nu era decat un tigan din Brasov. Spuneam la toata lumea, cu o placere vecina cu cea mai imputita barfa, ceea ce auzisem la prietenii lui unchi-miu, ca taica-su vindea seminte pe stadion in Brasov, iar cand a fost la primul meci la Steaua, a fost dat afara de militie, necrezandu-l nimeni ca Lacatus e fi-su.
Pai daca nici tigan n-ar fi fost, nu stiu cum mai reuseam sa trec peste anii aia!.. Cu argumentul asta reuseam sa mai tin in frau micii arieni de pe maidan.
Dupa Italia 90, eram convins ca va ajunge fotbalist celebru. Las' sa fie, zic... bucurandu-ma totusi ca n-o sa-l mai vad la Steaua. A ajuns pe la Fiorentina, pe urma prin Spania, nimic serios, iar cand era treaba mai imputita la Dinamo, prin 93-94 parca, ma pomenesc cu el pe cap, inapoi in Romania. Si le castiga la astia cateva campionate consecutive, si trage toata Steluta dupa el, si nu mai reusim sa-i batem deloc, si devine idol... si deja antipatia mea se transformase intr-o ura imensa de care eram tare mandru.
De la nevinovatele "Lacatus de broaste si de usi" si "Uite acus-acus-acus, suge p*** Lacatus"... am trecut la scandari mai seriose, care ilustrau mult mai bine ura noastra fata de el... "Lacatus fiu de boschetar" sau mizerabilul cantec despre fica sa.
Ati zice ca m-am maturizat si ca n-as mai canta asa ceva. Aiurea... din tot sufletul strig si acum astea despre el. Doar de morti nu i-as zice, in rest nu-l pot menaja! Imi vin in cap toate golurile marcate de el impotriva noastra, bucuria si fuga lui dupa gol, cu pumnul strans, momentele cand se apropia sa bata corner din dreptul nostru si ne facea vechiul gest cu pumnul drept lovind bratul stang, sau celebrarea titlului din 98, cand era pe gard, neras si transpirat. Am multe amintiri cu el, prea multe, mai multe decat cu oricare caine... si asta ma omoara.
Imi pare rau pentru cei ce vroiau sa vada si continuarea acestui articol, dar ma opresc aici, ca ma enervez rau, tocmai mi-am adus aminte ce fel de oameni reprezinta acum clubul pe care-l iubesc. N-am chef sa mai scriu de simbolul Stelei, cand mizeriile de la noi imi provoaca greata, iar competitia si rivalitatea dintre cele doua mari echipe se desfasoara mai mult in vestiare, restaurante sau emisiuni tv.
De fapt, nu prea mai stiu de ce am vrut sa scriu articolul asta, cred ca din cauza disparitiei oamenilor ca el.
Ma rog, ideea era ca mi-as fi dorit, recunosc, un om de genul lui, sunt chiar invidios pe stelisti ca au un asa simbol, chiar daca eu il urasc. Il urasc atat de mult, dar ma bucur ca exista si sunt sigur ca fara el pasiunea mea nu era asa mare.
Nu cred ca meriti sa-ti urasti rivalii daca nu-i respecti!
joi, 17 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
de acord cu tine. avem aceleasi trairi legate de ML. Dar.
Avem si noi, Bobule:
-Cornel Dinu, Tantarul, Comisarul, Oneata...glorii batrane, totusi, pe care pustimea si pulimea din ziua de azi nu le stie.
plus altii noi pe alte echipe, dar nu la nivelul lui nea marius (sageata, mutu, tararache...)
si l-am avut si pe Multescu pe care l-au tratat mizeriile din conducere cum l-au tratat...
da, vorbeam cu un stelist ziarist, unul din putinii anti-gigi si ne marturiseam trist ca ne e dor de un Derby adevarat, chiar si de unul intre generali de armata si colonei de militie....s-a pierdut fotbalul. acum e iarmaroc nebun si ieftin.
Da, ma tu crezi ca nu stiu ce am crescut la san?! Pe ei nu i-am prins de la inceputul carierei, iar Niculae, Mutu sau Tararache au facut prea putin pentru DInamo. Nici Hildan n-a prea avut timp. Pate doar Lupescu, pe care multi dintre noi il luam la p***.
Iti dai seama, ca pe mine s-a zbarlit pielea si mi s-a umplut inima de bucurie vazand ca in sfarsit recunosti DIRECT ( in liceu, cand te tachinam ma ofticam atunci cand nu recunosteai valoarea "tiganului din Brasov") ca MARIUS a fost, este si va fi un mare caracter de care are nevoie fiecare echipa de la noi din tara; mi-ar placea la nebunie sa vad un derby cu MARIUS pe banca la noi si cu ANDO la voi; da, acel ANDO care a avut cutezanta sa arate curu' ceauseilor atat alor nostri cat implicit si alor vostri; eu l-as pune si pe el in rama alaturi de Lacatus
PS: Urutia a murit intr-un accident de masina inainte de reeditarea finalei care s-a jucat in Ghencea in 1996.
Ma, da' mai tii minte, in liceu... am vazut amandoi o poza cu el. Era invitat cate un jucator de la fiecare nationala la un congres uefa sau fifa. Si in poza de grup cu jucatorii, toti erau in costume negre, numai nea Marius era in sacou galben!:)))
na ca ti s-a intors idolu'
vag
Hai ca e cam gata si cu simbolul asta... Imi pare rau c-o zic, dar il cunosc foarte bine pe Lacatus... nu credeam ca se va cobori atat.
"sa-l bagi si pe vali badea..."
"gata, acum il bag"
inca un nume pe lista sclavilor lui jiji
Trimiteți un comentariu