Demisia!

Am facut-o! Cum ziceam si aici, trebuia o schimbare! Doamne… demisia asta era ca virginitatea din ziua de azi! Aoleu, credeam ca mor aici, ma tot suceam, cum sa fac, cand s-o fac, de ce, unde ma duc, stai sa treaca iarna, sa-mi iau concediu, sa termin ratele la banca,sa-mi gasesc altceva, ce-o zice mama, de unde am bani de bautura… mi se rupe! Am dat-o de pamant brusc! M-au enervat si intr-un minut am scris demisia. Fara gandit, fara palnuri… desi cica asa e bine, sa-ti gandesti demisia! Pai prea sunt prost, ma… Am aproape 7 ani in firma asta si sunt mult mai prost ca atunci cand m-am angajat. Daca pana acum 2-3 ani mai puteam sa simt si eu ca iau o decizie… in ultimul timp sunt un biet sclav.
Treaba a fost destul de complicata in timp, seful meu fiind un personaj absolut fabulos… si nu exagerez. Am scris odata o chestie despre el pe care vroiam s-o arat aici, dar am tot amanat, iar acum nu cred ca mai are farmec. Dar imi vine sa promit ca scriu o carte despre el, numai ca eu nu scriu carti… deocamdata :))) Pur si simplu te face in sange fara sa vrei, oricat de jm3k3r ai fi! Ieri efectiv n-am mai putut sa ascult ordinele lui!
Acum 2 ani a murit directorul executiv, cu care aveam o relatie peste capul sefului meu. In locul lui l-au pus pe un manager de proiect, pe care era sa-l bat cu cateva zile inainte. Vine nea Ion dimineata si-mi spune trist… “Copile, ai belit pula”… “De ce zici bre, nea Ioane, asa?”…. “Ghici pe cine au pus director!” M-a incercat un ras bestial si am stiut d’atunci ca-s pa… “A zis ca vrea sa te bage la puscarie!” Si gata cu primele, cu bonurile de masa, cu teambuilding-urile, cu petreceriele de Craciun, cu maririle de salarii, cu bonusurile de benzina… singurul prost din ditamai firma care nu aveam astea!
O sa-mi lipseasca locul asta, sa mor! Mai ales ca 3 dintre prietenii mei cei mai buni din copilarie imi erau colegi… si ca ma intelegeam aboslut misto cu toata lumea. O sa-mi zica lumea ca sunt prost… unde mai gasesc eu serviciu langa casa, pauza de masa acasa, prieteni, caterinca extrema, treburi personale rezolvate in timpul serviciului, masina, benzina, telefon, ... Da, dar pentru astea trebuia sa tac si s-o iau la muie si nu sunt genul s-o suga la infinit.
Acum a intrat seful asta al meu in birou… :)). Va relatez aproape live… “Esti tanar, mai Bogdane. N-ai experienta, asculta-ma pe mine ca nu-ti vreau raul. Du-te unde ti-am zis, vorbeste cu ei… nea Mariane… vrajeala, vrajeala, vrajeala… Gandeste-te bine ca e pacat, te cunosc de cand erai mic!”

Cum zicea un prieten… “Doamne ajuta, sa fie intr-un ceas bun!”